De ce cască oamenii și de ce este contagios. Când devine un motiv de îngrijorare

Inspirăm, ne întindem musculatura și expirăm puternic (de obicei în câteva secunde). Este în mare parte involuntar, adică nu îl putem opri de obicei când începe, iar cercetătorii îl consideră un reflex fiziologic. Află de ce ne căscăm: ce este căscatul, de ce apare când suntem obosiți. Descoperă de ce este contagios și când ar trebui să ne îngrijorăm.

Ce este căscatul

Căscatul este un reflex involuntar care apare atunci când deschidem larg gura și inspirăm adânc. În acest timp, mușchii pieptului și gâtului se întind, iar după câteva secunde aerul este expirat. Un căscat obișnuit durează în general între 4 și 7 secunde. Deși putem simula un căscat prin deschiderea voluntară a gurii și inspirarea aerului, în mod normal nu putem controla când apare, pentru că este declanșat automat de corp.

În trecut se credea că scopul principal era să oxigeneze creierul, dar studiile moderne au arătat că nu e așa. De exemplu, lipsa de oxigen nu duce la mai multe căscături, iar fătul căscă în pântec, deși ia oxigen altfel. Cercetătorii nu au aflat exact motivul pentru care căscăm.

Căscatul – reflex banal sau semn al oboselii?

Mulți cred că căscatul apare doar din oboseală, iar asta nu e deloc greșit: somnul și plictiseala sunt cauze des întâlnite. Atunci când ne e somn sau ne plictisim, activitatea creierului scade, la fel și temperatura lui, iar corpul reacționează căscând. Totuși, căscatul nu apare doar în astfel de momente. Poate fi declanșat și de stres, foame sau atunci când vedem pe altcineva căscând.

Așadar, căscatul e un reflex normal și nu arată mereu că cineva e foarte obosit. De fapt, corpul face uneori gesturi automate ca să se „trezească”: una dintre teorii spune că, atunci când căscăm, ne întindem plămânii și mușchii, iar circulația sângelui se îmbunătățește. În acest fel, sângele ajunge mai bine la creier și ne ajută să fim mai alerți.

Ce rol are căscatul

Chiar dacă oamenii de știință nu au ajuns la o concluzie clară, există mai multe idei despre rolul căscatului. Una dintre teorii, numită „ipoteza trezirii”, spune că căscatul ajută să ne trezim: crește bătăile inimii și tonusul mușchilor feței, mai ales când ne simțim obosiți sau plictisiți, scrie Healthline.com.

O altă teorie, legată de răcirea creierului, susține că inspirăm adânc când căscăm pentru a reduce temperatura creierului, experimentele pe oameni și animale arată că căscatul apare în momentele când corpul se supraîncălzește, ceea ce arată că are un rol în reglarea temperaturii.

Mai mult, unii specialiști cred că există și un scop social: căscatul „din oglindă” (când căscăm după altcineva) ar putea ajuta membrii unui grup să se sincronizeze și să recunoască dacă cineva este obosit sau stresat.

Căscatul contagios – mit sau realitate

Deși unii cred că e doar un mit, căscatul contagios este real și a fost bine studiat. Când vedem, auzim sau ne gândim la cineva care cască, mulți dintre noi vom căsca și noi la rândul nostru. Acest reflex apare nu doar la oameni, ci și la animale, cum ar fi primatele sau câinii, și este destul de greu de oprit.

O explicație ar fi că ține de empatie: cei care au empatie mai mare sunt mai sensibili la acest tip de căscat, în timp ce persoanele cu autism sau alte probleme de socializare reacționează mai puțin.

De asemenea, suntem mai ușor „molipsiți” când căscă cineva apropiat, cum ar fi un prieten sau un membru al familiei, decât în fața unui străin. Așadar, căscatul contagios nu este un mit, ci un reflex psihosocial legat de felul în care ne conectăm cu ceilalți.

Când devine căscatul excesiv un semnal de alarmă

Este normal să căscăm de câteva ori pe zi: în medie, un adult cască de vreo nouă ori pe zi. Totuși, devine o problemă atunci când căscatul apare foarte des, de exemplu, mai mult de 3 ori în 15 minute, în mod repetat pe parcursul unei zile. Dacă ajunge să ne deranjeze activitățile sau ne face să ne îngrijorăm, e posibil ca organismul să ne transmită ceva legat de sănătate, conform Medicalnewstoday.com.

Căscatul frecvent, însoțit de simptome ca oboseală constantă, lipsă de concentrare, dureri în piept sau dificultăți de respirație, poate semnala probleme serioase. De exemplu, în unele cazuri de accident vascular cerebral, căscatul intens a apărut înainte sau după episod, semn că organismul încerca să regleze temperatura creierului. Totodată, în boli de inimă mai grave, cum ar fi infarctul, căscatul exagerat poate apărea alături de dureri în piept. Așadar, atunci când căscatul este prea frecvent și vine cu alte simptome, nu trebuie ignorat, ar putea fi un semn că e nevoie să mergem la medic.

Afecțiuni asociate cu căscatul

Căscatul frecvent nu este întotdeauna doar un semn de plictiseală sau oboseală. Uneori, poate fi legat de anumite boli sau afecțiuni medicale care afectează somnul, sistemul nervos sau inima. În astfel de cazuri, căscatul apare mult mai des decât în mod normal și poate fi un semnal de alarmă.

Una dintre cele mai întâlnite cauze este tulburarea de somn. Persoanele care suferă de insomnie, narcolepsie sau apnee în somn pot căsca des din cauza lipsei de odihnă. Apneea de somn, în special, este o problemă serioasă în care respirația se oprește și pornește în timpul somnului, ceea ce face ca persoana să fie obosită pe tot parcursul zilei și să caște frecvent.

Stările psihice, precum anxietatea sau depresia, pot duce și ele la căscat în exces. Aceste tulburări obosesc creierul și corpul, iar unele medicamente folosite pentru tratamentul lor (cum ar fi antidepresivele din categoria SSRI) au printre efectele secundare căscatul frecvent.

Medicamentele în general pot fi responsabile de acest simptom. Pe lângă antidepresive, și antihistaminicele (pentru alergii), opioidele (pentru durere) sau medicamentele pentru hipertensiune pot provoca căscat ca efect advers. Inclusiv sevrajul, adică perioada în care organismul se obișnuiește să funcționeze fără o substanță de care a devenit dependent, poate duce la un căscat frecvent.

Bolile de inimă reprezintă un alt motiv de îngrijorare. Infarctul miocardic, insuficiența cardiacă sau pericardita (inflamația în jurul inimii) pot include căscatul ca simptom, mai ales atunci când circulația sângelui este afectată, iar creierul nu primește suficient oxigen.

Afectarea sistemului nervos este și ea asociată cu acest reflex. Accidentul vascular cerebral (AVC), epilepsia (mai ales dacă afectează lobul temporal), scleroza multiplă sau chiar leziuni neurologice minore pot duce la căscat intens. Uneori, căscatul apare pentru a ajuta corpul să regleze temperatura creierului în zonele afectate.

În cazuri rare, tumorile cerebrale pot cauza acest simptom, în special dacă sunt situate în trunchiul cerebral sau lobul frontal, unde sunt localizați centrii care controlează reflexele. O altă situație mai puțin cunoscută este insuficiența hepatică avansată. Când ficatul nu mai funcționează corect, corpul devine extrem de obosit, iar căscatul apare frecvent ca parte a acestui efort general de adaptare.