”Luptăm pentru viață”. Traseul pe care trebuie să îl parcurgă un pacient care a suferit un AVC, după externarea din spital
Your browser doesn't HTML5 video.
Este extrem de important să păstreze legătura cu un neurolog și să își facă anumite investigații medicale în mod regulat, atunci când specialistul i le recomandă.
Acest lucru poate duce la evitarea apariției unui alt AVC,
Dr. Cristina Dijmărescu, medic primar neurologie: ”După externare pacientul ia prima dată cu medicul său de familie, care va trebui să-l redirecționeze către un medic de policlinică. De ce e importantă această redirecționare către un medic de policlinică neurolog? Pentru evaluarea continuității tratamentului, de exemplu, pentru prevenție secundară, ceea ce e foarte important în cazul pacienților cu accidente vasculare. Majoritatea au un risc de recurență foarte mare în primul an post AVC. Chiar sunt anumite aspecte ale factorilor ce intervin în accidentele vasculare care trebuie controlați foarte bine.
Liliana Curea: Dar de ce nu păstrează legătura pacientul cu neurologul din spital?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Se poate păstra și legătura cu neurologul din spital, însă de foarte multe ori spitalele sunt supraîncărcate și este dificil pentru colegii care lucrează exclusiv în spital să managerieze toți acești pacienți. De obicei se alege policlinica cea mai apropiată de casă, ca să fie și un acces facil al pacientului la medicul neurolog. Desigur, medicul de familie poate să nu se implice direct în această acțiune. Există pentru pacienții cronici o anexă la casa de asigurări, anexa 13, ceea ce permite pacientului să se prezinte direct către medicul specialist în ambulatoriu, fără un bilet de trimitere valabil de la medicul de familie. În principiu există o continuitate pe ceea ce s-a întâmplat în cadrul spitalizării. Dacă colegii din spital au recomandări pentru pacienți, spre exemplu, efectuarea unei noi imagini imagistici sau efectuarea unei noi ecografii doppler da, trebuie cineva să ghideze acești pacienți către aceste investigații și sigur, monitorizarea factorilor de risc post accident vascular.”
Liliana Curea: Care sunt acești factori de risc?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Factorii de risc în primul rând sunt cei modificabili pe care putem noi să intervenim. Trebuie să sfătuim pacientul să adopte un alt stil de viață față de cel pe care l-a avut înainte de accidentul vascular, spre exemplu, trebuie să fie mai activ, să aibă mișcare aerobă, să limiteze consumul de alcool sau să oprească de tot consumul de alcool. Și fumatul. În al doilea rând, mulți pacienți sunt inițiați pe o terapie, de obicei pe terapii hipolipemiante, care scad colesterolul din sânge da și controlează plăcile de colesterol formate, iar majoritatea celor care ajung la spital și sunt inițiați pe terapii hipolipemiante sunt naivi de terapie înainte de inițiere, adică n-au luat niciodată în viața lor statine sau terapii hipolipemiante și atunci trebuie cumva monitorizată evoluția profilului de colesterol. Acești pacienți sunt văzuți la o lună, la 3 luni, la 6 luni de la producerea accidentului vascular cerebral pentru a evalua dacă terapia este concordantă.”
Liliana Curea: Vin pacienții la aceste controale regulate?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Dacă ai o relaționare bună cu pacientul și îi explici ce pași trebuie să urmeze și că trebuie să se implice activ în recuperarea sa și în prevenția secundară, de regulă vin și se implică.”
Liliana Curea: Pacientul care are suferit un accident vascular cerebral va lua tratament un anumit tip de tratament toată viața lui?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”În principiu. În primul și în primul rând avem terapii care să scadă nivelul colesterolului în sânge. Dar depinde de etiologia accidentului vascular, aici, sigur nu vorbim de anumite cazuri de pacienți tineri și foarte tineri la care procesul de ateroscleroză nu este implicat direct în accidentul vascular. Majoritatea pacienților care pleacă din spital pleacă pe o terapie hipolipemiantă și poate cel mai important și pe terapii antiagregante sau anticoagulante, repet, depinzând de etiologie a profilului accidentului vascular.”
Liliana Curea: Dacă pacientul are probleme cardiace și are un anumit tratament, poate interfera ce ia el pentru problemele de inimă cu ce primește de la medicul neurolog sau sunt cam aceleași tratamente?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”În principal sunt cam aceleași tratamente, ne aliniem ca și ghid, de obicei cu colegii de la cardiologie, de foarte puține ori sunt anumite interferențe, cum ar fi valoarea colesterolului rău. Aici tot timpul au fost niște discuții între cardiologie și neurologie și inclusiv pe ghid european, pentru că noi preferăm niște valori un pic mai mari. Ei preferă valori mult mai mici.”
Liliana Curea: Este doar o relaționare a pacientului cu medicul neurolog?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Nu. Este o echipă care trebuie cumva să monitorizeze acești pacienți, inclusiv cardiologie, neurologie, diabet. Există o anumită categorie de pacienți care, după spitalizare, recuperează deficitele destul de bine și nu au nevoie să fie transferați în spitale de recuperare. Și există sigur pacienți care rămân cu deficite majore și trebuie să urmeze calea unei noi spitalizări într-un spital de recuperare. Din păcate, există un deficit major în România, cel puțin pe partea aceasta de recuperare post accident vascular. Ar trebui mult mai multe paturi și mult mai multă implicare ca să avem unde transfera pacienții după după spitalizarea principală în acut după accidentul vascular.”
Liliana Curea: Rolul familiei este important?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Este foarte important, mai ales ca psihologic la un pacient cu accident vascular cerebral. În general este un pacient fragil din punct de vedere emoțional și trebuie susținut mai ales de către familie, care este nevoie să se implice pro activ în recuperarea pacientului după un accident vascular.”
Liliana Curea: Ce este accidentul vascular tranzitoriu?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Accidentul vascular tranzitoriu are aceleași simptome ca un accident vascular cerebral constituit, cu diferența de durată. Durează sub o oră pe noile ghiduri, iar pacientul nu rămâne cu o leziune constituită la nivel cerebral, adică nu se constituie un infarct.
Au fost simptome, s-au remis în decurs de câteva minute, până la maxim o oră, iar pacientul revine la starea sa neurologică normală. Trebuie să ajungă la spital pentru că un AIT este considerată o urgență neurologică, la fel ca un AVC. Există un risc de recidivă, se fac niște scoruri clinice pe baza cărora internăm pacienții cu accidente ischemice tranzitorii. Există un risc de recidivă și există riscul ca pacientul să constituie un accident vascular cerebral, așa că cel mai corect este ca pacientul să fie internat și monitorizat într-o secție clinică.”
Liliana Curea: Pacientul cu AIT primește tratament?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Absolut. Este aceeași terapie ca la un accident vascular cerebral, o terapie antiagregantă, hipolipemiantă și controlul factorilor de risc. Și sigur, trebuie în primul rând în cadrul spitalizării să decelăm cauza pentru care s-a produs accepta acest accident ischemic tranzitor.”
Liliana Curea: Dacă a avut un accident tranzitoriu este obligatoriu ca la un anumit la o anumită perioadă de timp să facă un AVC?
Dr. Cristina Dijmărescu: ”Nu toți pacienții care au suferit un accident ischemic tranzitor fac un AVC, dar, aici depinde foarte mult de controlul factorilor de risc post accident ischemic tranzitor”.