O navă spațială rusească se prăbușește pe Pământ. Nu se dezintegrează în atmosferă și nimeni nu știe unde va lovi | FOTO

Galerie foto

Multe lucruri despre bucata de resturi spațiale numită Cosmos 482 (sau Kosmos 482) sunt necunoscute, scrie CNN. Deși majoritatea proiecțiilor estimează că obiectul va reintra în atmosferă în jurul datei de 10 mai, necunoscutele despre forma și dimensiunea lui exactă - precum și imprevizibilitatea vremii spațiale - fac inevitabil un anumit grad de incertitudine.

De asemenea, nu este clar care parte a vehiculului va reintra, deși cercetătorii cred că va fi sonda sau „capsula de intrare”, care a fost concepută pentru a supraviețui temperaturii și presiunii extreme de asolizare pe Venus – care are o atmosferă de 90 de ori mai densă decât cea a Pământului. Asta înseamnă că ar putea supraviețui călătoriei sale neașteptate înapoi acasă, prezentând un risc mic, dar diferit de zero pentru oamenii de la sol.

Gunoaiele spațiale și meteorii se prăbușesc în mod obișnuit pe Pământ, iar majoritatea obiectelor se dezintegrează din cauza frecării și presiunii, după ce lovesc atmosfera groasă a Pământului cu viteze de mii de kilometri pe oră.

Dar dacă obiectul Cosmos 482 este într-adevăr o capsulă sovietică proiectată pentru reintrare în atmosferă, atunci ar fi echipată cu un scut termic substanțial, ceea ce înseamnă că „ar putea supraviețui bine intrării în atmosfera Pământului și să lovească solul”, potrivit dr. Jonathan McDowell, astrofizician și astronom la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică, care și-a împărtășit predicțiile despre Cosmos pe site-ul său.

Riscul ca obiectul să lovească oamenii pe Pământ este probabil minim și „nu este nevoie de o îngrijorare majoră”, a scris McDowell, „dar nu ai vrea să te lovească în cap”.

Lupta pentru Venus

Institutul Sovietic de Cercetare Spațială, sau IKI, a fost înființat la mijlocul anilor 1960, în mijlocul cursei spațiale din secolul al XX-lea, în care Uniunea Sovietică înfrunta principalul său competitor în explorarea spațiului, Statele Unite.

Programul Venera al IKI a trimis o serie de sonde către Venus în anii 1970 și 80, mai multe supraviețuind călătoriei și transmitând date și imagini înapoi pe Pământ înainte de a înceta operațiunile.

Două nave spațiale în cadrul acestui program, V-71 No. 670 și V-71 No. 671, au fost lansate în 1972, conform lui McDowell. Însă doar una a reușit o călătorie de succes către Venus: V-71 No. 670 a funcționat aproximativ 50 de minute pe suprafața planetei.

V-71 nr. 671, nu. O rachetă a transportat nava spațială Venera într-o „orbită de parcare” în jurul Pământului. Cu toate acestea, vehiculul nu a reușit apoi să se pună pe o traiectorie de transfer spre Venus, lăsându-l blocat mai aproape de casă, potrivit NASA.

Începând cu anii 1960, tuturor vehiculelor sovietice rămase pe orbita Pământului li s-a dat numele Cosmos și o desemnare numerică în scopul urmăririi, explică NASA.

Mai multe bucăți de resturi au fost create din eșecul misiunii V-71 No. 671. Cel puțin două au căzut deja din orbită. Dar cercetătorii cred că cea care va cădea înapoi pe planeta noastră săptămâna aceasta este capsula cilindrică de intrare – sau Cosmos 482 – din cauza modului în care vehiculul s-a comportat pe orbită.

„Este destul de dens, orice ar fi, pentru că avea un punct foarte jos pe orbită, dar nu s-a degradat timp de zeci de ani”, a spus Marlon Sorge, expert în deșeuri spațiale în cadrul grupului de cercetare finanțat federal, The Aerospace Corporation. 

Și deși sonda Venus a fost echipată cu o parașută, vehiculul a fost scos din funcțiune în mediul aspru al spațiului în ultimele câteva decenii. Asta înseamnă că este foarte puțin probabil ca o parașută să se poată desfășura la momentul potrivit sau să servească la încetinirea coborârii vehiculului, a declarat Sorge pentru CNN.

Riscurile reintrării

Șansele ca nava Cosmos 482 să provoace daune mortale sunt de aproximativ 1 la 25.000, conform calculelor The Aerospace Corporation, a spus Sorge. Acesta este un risc mult mai mic decât în cazul altor bucăți de resturi spațiale. Cel puțin câteva părți de rachetă defuncte reintră în atmosfera Pământului în fiecare an, a remarcat Sorge, iar multe au avut riscuri mai mari de a provoca o catastrofă.

Dar dacă obiectul Cosmos 482 lovește solul, este probabil să aterizeze între 52 de grade nord și 52 de grade latitudine sudică, a declarat Marco Langbroek, lector și expert în trafic spațial la Universitatea Tehnică Delft din Olanda.

„Acea zonă cuprinde mai multe mase de uscat și țări proeminente: întreaga Africa, America de Sud, Australia, SUA, părți din Canada, părți ale Europei și părți ale Asiei”, a spus Langbroek.

„Dar, deoarece 70% din planeta noastră este apă, sunt șanse mari ca aceasta să ajungă undeva într-un ocean”, apreciază Langbroek. "Da, există un risc, dar este mic. Ai un risc mai mare de a fi lovit de fulger o dată în viață".

Siguranța pe primul loc

Sorge a subliniat că, dacă Cosmos 482 lovește uscatul, este esențial ca trecătorii să nu încerce să atingă resturile. Din vechea navă spațială s-ar putea scurge combustibili periculoși sau poate prezenta alte riscuri pentru oameni și bunuri. „ează autoritățile”, a îndemnat Sorge. „Te rog să nu te încurci cu asta”.

Parker Wishik, un purtător de cuvânt al Aerospace Corporation, a adăugat că în conformitate cu Tratatul pentru spațiul cosmic din 1967 – care rămâne documentul principal al legii internaționale a spațiului – Rusia își va menține proprietatea asupra oricăror resturi supraviețuitoare și ar putea încerca să le recupereze după aterizare.

Și în timp ce comunitatea spațială globală a luat măsuri în ultimii ani pentru a se asigura că mai puține nave spațiale efectuează aterizări accidentale necontrolate înapoi pe Pământ, vehiculul Cosmos 482 subliniază importanța continuării acestor eforturi, a adăugat Wishik.

„Ceea ce urcă trebuie să coboare”, a spus el. „Vorbim aici despre asta după mai bine de 50 de ani, ceea ce este o altă dovadă pentru importanța diminuării deșeurilor și pentru a ne asigura că avem acel dialog (ca și comunitate spațială), pentru că ceea ce ai pus în spațiu astăzi ne poate afecta peste decenii viitoare”.