Cât timp se poartă mărțișorul, potrivit tradiției. Ce se face cu el când se dă jos

Răspunsul se leagă de ritualuri străvechi, respectate în fiecare an la începutul lunii martie.

Importanța mărțișorului în cultura românească

Mărțișorul reprezintă mult mai mult decât un simplu șnur împletit în culorile alb și roșu. În credința populară românească, acesta marchează începutul unui nou ciclu al naturii, când iarna lasă loc primăverii, iar viața renaște. În special în zonele rurale, oamenii așteaptă cu emoție prima zi a lunii martie, când oferă și primesc acest mic talisman încărcat de simboluri pozitive.

Dincolo de aspectul său ornamental, mărțișorul funcționează ca un veritabil talisman de protecție și noroc. Etnologii explică faptul că roșul și albul, firul împletit, precum și momentul special al anului în care este dăruit, toate conlucrează pentru a aduce bunăstare și armonie în familie. În plus, oferirea mărțișorului subliniază legătura dintre oameni, prietenia, respectul și aprecierea reciprocă.

Recunoscut ca parte integrantă a moștenirii noastre culturale, mărțișorul a fost inclus, în 2017, în patrimoniul cultural imaterial al umanității UNESCO. Astfel, prin practicarea și perpetuarea acestui obicei, nu numai că ne onorăm istoria, dar asigurăm și transmiterea valorilor culturale către generațiile viitoare.

Deși nu se știe cu exactitate când și cum a apărut pentru prima dată mărțișorul, dovezi arheologice și studii etnologice sugerează că tradiția are o vechime remarcabilă, de peste 8.000 de ani. Descoperirile de la Schela Cladovei (județul Mehedinți) arată existența unor amulete confecționate din pietricele vopsite în alb și roșu, care se purtau la gât pentru a proteja împotriva relelor și pentru a aduce noroc.

În lumea geto-dacică, 1 martie era considerat începutul noului an, moment în care natura se trezea la viață. Oferirea șnururilor împletite în alb și roșu reprezenta atunci un ritual menit să sărbătorească echilibrul dintre iarnă și vară, puritate și vitalitate, viață și moarte, lumină și întuneric. Aceste fire împletite deveneau un simbol al speranței, un mesaj de armonie între forțele naturii și cele umane.

Pe de altă parte, influențele romane sunt și ele prezente, deoarece în Roma antică, 1 martie marca începutul anului nou, dedicat zeului Marte, patron al agriculturii și al războiului. De aici, numele „Mărțișor” poate deriva din „Martius”, denumirea latină a lunii martie, consolidând și mai mult ideea că acest obicei reprezintă un prag de trecere către un nou ciclu al naturii și al vieții.

Până când se poartă mărțișorul

Conform tradiția „alegerii babei din luna martie”.

Totuși, există variații regionale semnificative. În unele zone ale țării, mărțișorul se poartă până când înfloresc primii pomi sau până când apar păsările călătoare. De pildă, în Dobrogea, unii păstrează obiceiul de a purta mărțișorul până la sosirea berzelor, moment care confirmă venirea efectivă a primăverii.

Cu toate că regula celor nouă zile este cea mai cunoscută, nu există un consens strict la nivel național. Așadar, chiar și în prezent, oamenii respectă fie regula celor 9 zile, fie cea a primei înfloriri a pomilor, ambele având aceeași semnificație de celebrare a regenerării naturii și de atragere a norocului.

Ce se face cu mărțișorul după ce se dă jos

După perioada tradițională de purtare, mărțișorul nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Dimpotrivă, se crede că acest obiect sacru, încărcat de noroc și energie pozitivă, trebuie să fie așezat sau legat într-un loc anume, pentru a asigura prosperitatea. În multe regiuni ale țării, firul de mărțișor se prinde de crengile unui pom înflorit sau de un trandafir din grădină, cu credința că norocul se va transfera către cel care a purtat mărțișorul.

Acest gest simbolizează contopirea forței vitale a omului cu energia naturii, sperându-se că, după cum pomul va crește și va rodi, și persoana respectivă va avea parte de sănătate, realizări și belșug. În alte zone, mărțișorul este așezat pe pervazul ferestrei, la ușă ori chiar la coarnele animalelor din gospodărie, pentru a alunga spiritele rele și a proteja locuința, conform Infocons.ro.

Pe lângă aceste practici, există și oameni care, conform obiceiurilor locale, aruncă mărțișorul spre cer atunci când zăresc prima barză sau prima rândunică. Prin acest gest, se transmite un soi de „ofrandă” către cer, cu dorința de a menține norocul și de a potența energia bună acumulată pe durata purtării șnurului alb-roșu.

Tradiții românești legate de mărțișoare

În Moldova, obiceiul presupune un schimb special de mărțișoare între fete și băieți. Fetele oferă mărțișoare băieților pe 1 martie, iar băieții dăruiesc mărțișoare fetelor pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii.

În Transilvania, mărțișorul se poartă în primele două săptămâni ale lunii martie, după care este atârnat de ușa casei sau de coarnele animalelor pentru a proteja gospodăria de spiritele rele. Se crede că, odată pus în acest loc strategic, șnurul își păstrează puterea protectoare tot anul, ferind casa și animalele de boli și necazuri.

În Banat, fetele se spală pe față cu zăpadă în dimineața zilei de 1 martie, considerându-se că astfel vor fi mai frumoase și mai iubite pe parcursul întregului an. Această practică este direct legată de puritatea zăpezii și de ideea unui nou început, când iarna e la final, iar primăvara își face simțită prezența prin transformări subtile în natură.

În Bucovina, părinții obișnuiesc să lege la gâtul copiilor o monedă de argint sau de aur, prinsă de un șnur roșu numit mărțișor. Scopul este de a proteja copiii de boli și de a le asigura noroc pe tot parcursul anului. Moneda devine simbol al prosperității și al abundenței, iar faptul că este atașată de șnur consolidează rolul sacru al mărțișorului ca amuletă.

Legende despre mărțișor

Legenda Soarelui Răpit

Una dintre cele mai frumoase legende despre mărțișor spune că Soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete minunate, care a fost răpită de un zmeu și închisă într-o temniță. Fără lumina Soarelui, oamenii trăiau într-un întuneric sumbru, iar natura părea să se vestejească. Un tânăr curajos a plecat în căutarea fetei, călătorind prin vară, toamnă și iarnă, pentru a o elibera. În urma luptei cu zmeul, tânărul a fost rănit grav, iar picăturile de sânge căzute pe zăpada albă au dat viață primilor ghiocei. Astfel, firul roșu simbolizează jertfa și dragostea, iar albul, puritatea și speranța. De aceea, la începutul fiecărei primăveri, oamenii împletesc cele două fire, oferindu-le sub formă de mărțișor, pentru a aminti de curaj, sacrificiu și revenirea la viață.

Baba Dochia

O altă legendă esențială este cea a Babei Dochia. Potrivit poveștii, Baba Dochia își chinuia nora, dându-i sarcini imposibile, printre care spălarea lânii negre până devenea albă. Disperată, fata l-a întâlnit pe un tânăr numit Mărțișor, care i-a oferit un buchet de ghiocei și sfaturi salvatoare. Văzând florile, Baba Dochia a crezut că primăvara sosise deja și a urcat cu oile la munte, lepădându-și cojoacele. Schimbarea bruscă a vremii a prins-o nepregătită, iar Baba Dochia a înghețat, transformându-se în stană de piatră.

Această legendă simbolizează capriciile primăverii și nevoia oamenilor de a se pregăti pentru trecerea dintre anotimpuri. De aici și obiceiul celor „9 Babe” — fiecare zi dintre 1 și 9 martie fiind asociată cu hachițele Babei Dochia și cu vremea schimbătoare.