Ghiocel - simbolul primăverii. Ce simbolizează ghiocelul și de ce este oferit de 1 Martie

Ghiocelul (Galanthus nivalis), cunoscut drept prima floare care răsare după iarnă, este un simbol îndrăgit al primăverii.

Această plantă delicată, cu florile sale albe ca zăpada, apare adesea încă din luna februarie, chiar dacă pe sol mai persistă stratul rece de zăpadă. Vestitor al zilelor calde ce urmează, ghiocelul poartă cu sine o semnificație profundă în numeroase culturi, mai ales în tradițiile românești legate de începutul lunii martie. 

Iată ce simbolizează ghiocelul și de ce este oferit de 1 Martie, cum se cultivă și îngrijește această floare, dar și care sunt cele mai cunoscute legende și mituri asociate ghiocelului.

Ce simbolizează ghiocelul și de ce este oferit de 1 Martie

Ghiocelul este adesea numit “vestitorul primăverii”, deoarece înflorirea sa marchează sfârșitul iernii și începutul unui nou ciclu al naturii. Fiind prima floare care apare după gerurile iernii, ghiocelul simbolizează speranța, reînnoirea și revenirea la viață.

Albul imaculat al petalelor sale reprezintă puritatea și inocența, iar faptul că înfruntă zăpada și frigul îl face un simbol al curajului și puterii. În limbajul universal al florilor, ghiocelul transmite un mesaj de optimism și alinare, aducând aminte că după orice iarnă grea urmează, inevitabil, primăvara plină de lumină, conform Simbolistica.com.

În tradiția românească, ghiocelul are un loc special, mai ales în obiceiurile de Mărțișor (1 Martie). De 1 Martie, există obiceiul de a oferi femeilor mici simboluri ale primăverii, iar floarea preferată este ghiocelul. Împletit adesea cu șnurul alb-roșu al mărțișorului, ghiocelul devine un cadou care celebrează sosirea primăverii și a norocului. Această practică străveche – de a oferi un mărțișor împreună cu un mic buchețel de ghiocei – este atât de importantă cultural încât a fost inclusă în patrimoniul imaterial UNESCO.

Se consideră că ghiocelul adus în casă la început de martie alungă negura iernii și aduce cu sine bunăstare și bucurie. În popor se spune chiar că o grădină în care cresc ghiocei va fi ferită de boli, semn al credinței că această floare aduce noroc și protecție.

Cum crește și cum se îngrijește această floare

Ghiocelul este o plantă perenă bulbiferă din familia Amaryllidaceae (familia amarilisului. Deși pare fragil, este surprinzător de rezistent la frig. În fiecare toamnă, bulbii mici ai ghioceilor își pregătesc mugurii sub pământ, iar la sfârșit de iarnă trimit la suprafață frunzele înguste verde-albăstrui și tulpini subțiri care poartă flori albe, în formă de clopoțel aplecat.

O plantă de ghiocel are înălțimea între 7 și 15 cm și, în condiții favorabile, poate înflori de la sfârșit de ianuarie până în martie. Florile sunt formate din trei petale exterioare albe ce înconjoară trei petale interioare mai scurte, marcate cu verde, iar capul florii se poate închide la ger și se redeschide când vremea se încălzește. Această adaptare o ajută să supraviețuiască fluctuațiilor de temperatură de la finalul iernii.

Ghioceii preferă zonele umbroase sau semi-umbroase, cum ar fi sub coroana copacilor sau pe lângă tufișuri, asemănător mediului lor natural din păduri. Pentru a se dezvolta armonios, au nevoie de un sol bine drenat, care să nu băltească, deoarece excesul de apă poate duce la putrezirea.

Solul ideal este unul reavăn, bogat în humus (se poate adăuga compost înainte de plantare pentru a îmbunătăți fertilitatea) și cu un pH neutru spre ușor acid. Deși ă lumina soarelui de dimineață, ghioceii nu iubesc soarele puternic de la amiază, așa că o expunere filtrată este optimă. Fiind plante rustice, se adaptează bine climatului temperat: rezistă la îngheț și chiar au nevoie de o perioadă rece pentru a iniția procesul de înflorire. Este impresionant cum aceste flori gingașe pot străpunge stratul de zăpadă și frunze moarte din pădure, an după an, pentru a-și face apariția la primele semne ale primăverii.

Dacă doriți să aveți ghiocei în grădină, trebuie să știți că perioada optimă de plantare a bulbilor este toamna, în lunile septembrie – octombrie, când temperaturile încep să scadă și solul are suficientă umiditate. Bulbii se plantează la aproximativ 8-10 cm adâncime și la distanță de 5-10 cm unul de altul. Este recomandat să îi așezați în grupuri de 10-20 de bulbi în aceeași parcelă, pentru a obține un efect vizual plăcut atunci când înfloresc. Vârful bulbului se poziționează în sus, apoi se acoperă cu pământ afânat și se udă ușor. Alegeți doar bulbi sănătoși, fermi la atingere (cei moi sau uscați pot să nu mai fie viabili. Ghioceii se pot planta și iarna târziu (ianuarie), dacă solul nu este înghețat, însă în acest caz vor înflori abia în martie și trebuie protejați de gerurile puternice.

Ghioceii se înmulțesc predominant prin bulbi (prin despărțirea bulbilor-fiică de bulbii-mamă). În fiecare an, un bulb de ghiocel poate forma 1-2 bulbi noi, care vor înflori după 2-3 ani de la plantare. Îngrijirea ghioceilor este relativ simplă, deoarece aceste plante nu sunt pretențioase. Important este ca solul să fie menținut moderat umezit în perioadele secetoase de primăvară, întrucât ghioceii au nevoie de apă constantă în timpul creșterii și înfloririi .

Ce semnifică ghiocelul

De-a lungul timpului, ghiocelul a acumulat numeroase semnificații culturale și spirituale, devenind un simbol universal al speranței și al reînnoirii.

În primul rând, faptul că răsare când încă mai sunt fulgi de zăpadă pe jos l-a făcut un simbol al speranței că iarna se apropie de sfârșit. Imaginea ghiocelului delicat care învinge frigul sugerează victoria vieții asupra morții naturii din timpul iernii.

Astfel, în multe culturi europene, ghiocelul reprezintă renașterea naturii, norocul și noile începuturi. Oferind cuiva un ghiocel, alături poate de un mesaj cu ocazia venirii primăverii, îi transmitem gândul că vremurile bune sunt aproape și că trebuie să aibă încredere în revenirea luminii și a căldurii.

Albul pur al florilor a inspirat asocierea cu puritatea sufletească și inocența. Tradițional, florile albe semnifică sentimente elevate și curățenie spirituală, iar ghiocelul nu face excepție. În plus, pentru că adesea este dăruit ca gest de prietenie sau apreciere, ghiocelul mai simbolizează și prietenia sinceră, modestia și confortul oferit cuiva aflat la nevoie. În Occident, de pildă, a devenit un simbol al alinării și speranței, fiind adesea adus ca mic cadou celor bolnavi sau triști, tocmai pentru a le ridica moralul în prag de primăvară.

Totuși, simbolismul ghiocelului nu a fost întotdeauna doar pozitiv. În Epoca Victoriană din Anglia, exista o superstiție potrivit căreia dacă un ghiocel era adus în casă era semn rău, prevestind moartea cuiva apropiat. Florile de ghiocel cresc adesea în jurul bisericilor și cimitirelor în climatul britanic, motiv pentru care oamenii de atunci le-au asociat cu doliul și pierderea. De asemenea, se spunea că dacă cineva culege ghiocei și îi aduce în gospodărie, aceștia ar putea “strica” laptele de vacă și untul, adică ar provoca pagube în ale laptelui, conform Florariavenus.ro.

Cu toate acestea, în paralel, alții considerau că a avea ghiocei în casă aduce noroc – exista credința că să poți culege aceste flori timpurii și să le pui într-o glastră era un privilegiu aducător de prosperitate. Astfel, în funcție de zonă și epocă, ghiocelul a purtat și conotații negative, ca simbol al mortalității, dar și conotații pozitive, ca simbol al norocului. Astăzi, percepția negativă a dispărut aproape complet, iar ghiocelul este în general privit ca o floare a bucuriei, speranței și curajului.

În cultura românească și europeană, ghiocelul are și o dimensiune spirituală. Un vechi mit biblic povestește că ghiocelul a devenit simbolul speranței încă de la Adam și Eva. Se spune că atunci când cei doi au fost alungați din Grădina Edenului în lumea rece de afară, Eva era deznădăjduită, crezând că iarna nu se va termina niciodată.

Atunci, un înger milostiv a transformat câțiva fulgi de zăpadă în flori de ghiocei pentru a-i arăta Evei că Dumnezeu îi trimite speranță și că, în cele din urmă, iarna va lăsa loc. De aceea, în credința populară, ghiocelul este uneori numit și floarea promisă de înger, fiind considerat prima floare de pe Pământ care a apărut pentru a aduce alinare și încredere în vremuri mai bune.

Legende și mituri despre ghiocel

În jurul ghiocelului s-au țesut numeroase legende și mituri, acesta fiind un subiect favorit în folclor pentru a explica cum a apărut prima floare de primăvară sau de ce are anumite caracteristici. 

Legenda luptei Primăverii cu Iarna

Una dintre cele mai frumoase legende românești legate de ghiocel este cea a Mărțișorului, care simbolizează lupta dintre primăvară și iarnă. Conform unui mit popular, frumoasa Primăvară a ieșit într-o zi de 1 martie și a găsit la marginea pădurii un ghiocel firav care încerca să iasă din zăpadă. Vrând să ajute micuța floare, Primăvara a început să îndepărteze zăpada și să o încălzească cu mâinile ei. Iarna, supărată că îi sunt spulberate ultimele urme, a trimis un ger năprasnic și vânt aspru, care au înghețat ghiocelul. Primăvara, în încercarea de a proteja floarea, s-a rănit la deget într-un spin, iar sângele ei cald a picurat peste ghiocel și zăpadă. Zăpada s-a topit acolo unde au căzut picăturile, iar ghiocelul și-a revenit la viață, răsărind verde și alb. Astfel, Iarna a fost înfrântă, iar Primăvara a triumfat, scrie Imartisoare.ro.

Se spune că de atunci roșul sângelui și albul zăpezii au devenit culorile împletite ale șnurului de mărțișor, iar ghiocelul a rămas simbolul primăverii care biruiește frigul.

Legenda tânărului erou și a ghiocelului

O altă variantă a legendei Mărțișorului povestește despre un tânăr viteaz care a pornit să elibereze Soarele răpit de un zmeu. După un an de căutări și o luptă crâncenă, flăcăul a reușit să înfrângă zmeul și să elibereze Soarele, aducând astfel lumina și viața înapoi pe pământ. Din nefericire, rănit de moarte, tânărul erou s-a prăbușit pe zăpada albă, iar sângele său s-a scurs formând șiroaie roșii pe pătura albă a iernii. În locurile în care zăpada s-a topit de la sângele cald, au răsărit ghioceii, vestind venirea primăverii.

Soarele recăpătat a urcat pe cer, iar oamenii, îndurerați de sacrificiul tânărului, au început să poarte în fiecare an, la început de martie, un șnur alb-roșu în amintirea lui. Roșul reprezenta dragostea și curajul eroului care a adus Soarele (simbolul vieții) înapoi, iar albul simboliza puritatea și ghiocelul născut din zăpadă, floarea care vestește primăvara.

Legenda biblică. Ghiocelul, floarea Evei

O poveste cu origini biblice descrie modul în care ghiocelul a devenit un simbol al speranței pentru omenire. Se spune că atunci când Adam și Eva au fost alungați din Grădina Raiului, au nimerit într-o iarnă aspră. Cutreierând pământul acoperit de omăt, Eva era deznădăjduită, simțindu-se părăsită în frigul nemilos. Văzând-o aproape să-și piardă speranța că vor mai veni vreodată zile calde, un înger s-a arătat și a transformat câțiva fulgi de zăpadă în mici flori albe de ghiocel, care au răsărit la picioarele Evei.

Îngerul i-a spus că aceste flori sunt semnul că Dumnezeu nu a uitat-o și că, așa cum zăpada se topește și lasă loc florilor, la fel și greutățile vor trece. Eva a prins curaj, iar ghiocelul a rămas de atunci simbolul milostivirii divine și al faptului că și cea mai grea iarnă ia sfârșit. În unele variante ale legendei se afirmă chiar că ghiocelul ar fi fost prima floare de pe Pământ, apărută imediat după izgonirea din Rai, întărind astfel aura sa de floare sfântă și plină de speranță.

Curiozități și mituri despre ghiocel

Pe lângă semnificațiile bogate și legendele fermecătoare, există câteva curiozități mai puțin cunoscute despre ghiocei, dar și câteva concepții populare interesante legate de această floare, după cum urmează:

- Există multe specii și varietăți: Deși vorbim generic despre “ghiocel”, genul Galanthus cuprinde aproximativ 20 de specii diferite de ghiocei, răspândite din Europa până în Orientul Mijlociu. În plus, horticultorii au creat peste 100 de soiuri și varietăți cultivate (cultivari) de ghiocei, cu mici diferențe de mărime, formă a petalelor sau nuanțe de verde. De exemplu, Galanthus nivalis (ghiocelul comun) are și varietăți cu flori duble, precum Flore Pleno, sau specii mai înalte și parfumate, precum Galanthus elwesii.

- Bulbii de ghiocel sunt otrăvitori: Partea subterană a plantei (bulbul) conține substanțe toxice. Din acest motiv, bulbii trebuie manevrați cu grijă la plantare, iar copiii mici sau animalele de companie trebuie ținuți departe de ei. Interesant este că tocmai această toxicitate ține la distanță dăunătorii: niciun șoarece sau șobolan nu sapă după bulbi de ghiocei ca să-i mănânce, fiind protejați natural, spre deosebire de alte plante cu bulbi dulci. De aceea, ghioceii pot sta liniștiți în pământ peste iarnă, chiar dacă alte plante ar fi deranjate de rozătoare.

- Numele științific și etimologia: Ghiocelul a fost denumit oficial Galanthus nivalis în anul 1753 de către botanistul suedez Carl Linnaeus. Denumirea este de origine greacă și latină: Galanthus înseamnă “floare de lapte” (din grecescul gala = lapte + anthos = floare), făcând referire la culoarea albă a florii, iar nivalis înseamnă “din zăpadă” sau “asemănător cu zăpada” în latină ([Ce simbolizează ghiocelul, vestitorul primăverii. Ca tatuaj, semnifică renaşterea ori depăşirea unui obstacol aluzie la faptul că apare pe zăpadă. Așadar, numele său științific s-ar traduce poetic prin “floare albă ca laptele din zăpadă”.

- Apar foarte devreme în an: Dacă iarna este blândă, ghioceii pot apărea chiar și în luna ianuarie în emisfera nordică. În mod obișnuit însă, sezonul de înflorire se întinde din februarie până prin aprilie, în funcție de specie și de clima locală. Există locuri (cum ar fi sudul Angliei sau regiunile mai călduțe din România) unde ghioceii împânzesc grădinile la sfârșit de ianuarie, uimind privirile cu contrastul dintre albul lor și brunul vegetației moarte din iarnă.

- Utilizări medicinale neașteptate: Ghiocelul nu este doar decorativ, ci are și utilizări în medicină. Galantamina, un compus natural extras inițial din ghiocei, este folosită în tratamentul bolii Alzheimer, deoarece acționează ca inhibitor de colinesterază și poate ameliora temporar simptomele de demență.

Această descoperire a fost făcută în anii 1950, când oamenii de știință au observat că un extract de Galanthus folosit tradițional în Europa de Est pentru reumatism avea efecte asupra memoriei. Astăzi, galantamina (numită și galantamină) este produsă sintetic și inclusă în medicamente, însă originea sa rămâne legată de modestul ghiocel. Interesant, aceasta leagă floarea de mitul lui Ulise – se crede că tocmai galantamina din ghiocel l-a protejat de otrăvurile vrăjitoarei Circe.

- Doar alb, mereu alb: O trăsătură unică a ghioceilor este că vin într-o singură culoare – alb. Nu veți întâlni ghiocei roz, galbeni sau albastri (decât poate în fotografii editate!). Petalele pot avea mici accente verzi, dar în esență floarea este întotdeauna albă ca laptele. Acest lucru se datorează pigmenților specifici (sau absenței lor) din petalele de ghiocel. Probabil că tocmai această puritate coloristică a contribuit la simbolistica de puritate și smerenie asociată florii. Deși există și alte flori albe de primăvară, ghioceii se remarcă prin faptul că nu au nevoie de culori stridente ca să iasă în evidență – simplitatea lor albă îi face speciali.