Istoric: „Gladiatorul II” este „o porcărie hollywoodiană totală”. Când va ajunge filmul în cinematografe

Deşi criticii care au asistat la proiecţii în avans apreciază în mare parte filmul, cu Paul Mescal în rolul principal, nu toată lumea este încântată. Dr. Shadi Bartsch, profesor de literatură clasică la Universitatea din Chicago, de exemplu, a criticat în presă epopeea lui Scott ca fiind „o porcărie hollywoodiană totală”.

Nu este prima dată când Scott se confruntă cu critici din partea comunităţii academice. Anul trecut, filmul său biografic „Napoleon” a fost criticat pentru că a perpetuat ideea falsă conform căreia Napoleon a distrus nasul Marelui Sfinx. „Vedeţi-vă de viaţă”, le-a răspuns Scott mai târziu detractorilor săi.

Nemulţumirile lui Bartsch faţă de ultimul film al lui Scott încep cu o scenă care apare în doar 40 de secunde în primul trailer al filmului, lansat în urmă cu trei luni, şi care prezintă un Colosseumul inundat, plin de rechini. Deşi Bartsch a recunoscut că Colosseumul era uneori inundat pentru luptele navale, ea a remarcat: „Nu cred că romanii ştiau ce este un rechin”.

Criticii au apreciat deja interpretarea lui Denzel Washington ca negustorul de arme Macrinus, un personaj viclean şi uşuratic, ca fiind probabil cea mai bună interpretare a sa de până acum. O scenă care apare în primul trailer (precum şi în cel de-al doilea, lansat chiar luna trecută) îl prezintă pe Macrinus într-o cafenea. Astfel de spaţii nu au început să apară pe teritoriul roman până în secolul al XVIII-lea, mult după căderea Imperiului.

Nobilul roman apare într-o secvenţă citind un ziar, cu aproximativ 1.200 de ani înainte de apariţia tiparniţei. „Ei aveau ştiri zilnice - Acta Diuma - dar erau sculptate şi amplasate în anumite locuri”, spune Bartsch. „Trebuia să te duci la ele, nu le puteai ţine la o cafenea. De asemenea, ei nu aveau cafenele!”.

Câteva inexactităţi vor dăuna societăţii? „Depinde dacă modificările ne determină să interpretăm greşit natura trecutului”, a spus Bartsch prin e-mail. „Împăraţii romani organizau tot felul de spectacole sângeroase în arena, iar câţiva rechini în plus nu contează”.

Scena cu rechini nu a fost pe placul profesoarei americane. „Nu cred că romanii ştiau ce este un rechin. O opinie respinsă din start chiar de Ridley Scott, care a răspuns într-un interviu acordat Collider: „Dacă poţi construi un Colosseum, îl poţi umple cu apă. Poţi prinde câţiva rechini într-o plasă din mare. Bineînţeles că se poate”.

Apariţia rinocerilor în Colosseum este oarecum adevărată. „Martial a scris un poem în anul 80 d.Hr. despre un rinocer care aruncă un taur la cer”, spune Bartsch - dar nu este vorba despre rasa cu două coarne prezentată în film, ci doar despre cea cu un singur corn, şi nu există nicio dovadă că gladiatorii chiar îi călăreau, aşa cum se întâmplă în filmul lui Scott.

Dar Bartsch se întreabă şi dacă dramatizarea este cu adevărat necesară pentru un film bun. „Nu ar fi la fel de interesant să ştim că Domiţian i-a îmbrăcat pe criminali în personaje mitologice celebre (de exemplu, Prometeu sau Orfeu) pentru ca aceştia să poată fi ucişi în arenă conform legendei?”, a continuat ea. „Sau, şi mai bine, să ne întrebăm ce anume îi făcea pe romani să se bucure când oamenii erau sfâşiaţi în bucăţi sub ochii lor?”.

În ceea ce-l priveşte pe Scott, inexactităţile istorice nu l-au deranjat nici la „Napoleon” şi nu-l deranjează nici acum. „Până ajungi în 2024”, recunoaşte el, „totul este speculaţie”.