Mucenici moldovenești însiropați – rețeta care nu dă greș. Care e secretul să îți iasă pufoși

Pufoși, aromați, îmbibați cu sirop dulce și presărați cu nucă, acești „sfințișori” sunt un fel de desert simbolic în cultura românească. Mucenicii sunt de două feluri, moldovenești și muntenești, modul lor de gătire este complet diferit și singurul element comun este reprezentat de forma lor.

Află care este rețeta tradițională de mucenici moldovenești însiropați și află trucul secret pentru a-i face cât mai pufoși.

Mucenicii sunt un desert tradițional românesc, iar varianta moldovenească se prepară cu aluat dospit, modelat în forma cifrei 8 și copt la cuptor. După coacere se ung generos cu sirop sau miere și se presară cu nucă măcinată, iar rezultatul este unul delicios: niște colăcei lucioși, dulci și parfumați. Acest desert este extrem de apreciat pentru textura sa pufoasă și gustul bogat de cozonac îmbinat cu arome de vanilie, lămâie și nucă.

Mai mult decât o simplă bunătate culinară, mucenicii moldovenești fac parte dintr-o tradiție românească importantă, fiind pregătiți cu ocazia sărbătorii de 9 martie în cinstea celor 40 de Mucenici din Sevastia. De-a lungul generațiilor, oamenii au păstrat obiceiul de a coace și a mânca acești „sfințișori” în fiecare primăvară, ca omagiu adus credinței și ca semn al sosirii primăverii.

Tradiția mucenicilor

Sărbătoarea Mucenicilor (9 martie) îmbină spiritualitatea creștină profundă cu vechi tradiții populare. Această zi marchează un moment foarte important în calendar: comemorarea celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, soldați creștini martirizați în secolul al IV-lea pentru refuzul de a renunța la credința lor. Conform povestirilor, cei 40 de soldați au fost torturați și aruncați într-un lac înghețat, suferind cu credință până la. Tradiția creștină consemnează acest sacrificiu pe 9 martie, zi în care sunt pomeniți în calendarul ortodox toți cei 40 de Mucenici.

De asemenea, există și o veche legendă populară, povestită de folcloristul Simion Florea Marian, potrivit căreia numărul mucenicilor ar fi fost 44 – tot atâtea câte zile sunt între 9 martie și 23 aprilie (Sf. Gheorghe). Astfel, în tradiția geto-dacică se vorbea despre 44 de sfinți, însă Biserica păstrează versiunea canonică de 40 de mucenici. În acest context se explică de ce în credința populară bărbații obișnuiesc să bea 44 de pahare cu vin, în timp ce tradiția religioasă amintește de 40: practic, numărul 44 provine din străvechile obiceiuri precreștine, cele două cifre co-existând în obiceiurile zilei.

Sărbătoarea celor 40 de Mucenici marchează totodată un prag simbolic între iarnă și primăvară în calendarul popular. Ziua de 9 martie corespunde, în vechile rituri agrare, începutului Anului Nou agricol și sfârșitului Babelor (zilele capricioase de început de martie), făcând loc Zilelor Moșilor – zile mai blânde și călduroase. Din acest motiv, în diferite zone ale țării există obiceiuri de alungare a gerului în ziua mucenicilor: oamenii bat simbolic pământul cu ciomage sau maiuri, „ca să iasă căldura și să intre gerul” (alungând frigul). De asemenea, se aprind focuri prin curți sau grădini peste care sar copiii, ca ritual de purificare și prevestire a verii.

Mucenici moldovenești însiropați – când se mănâncă

Mucenicii moldovenești (însiropați) sunt consumați în mod tradițional pe data de 9 martie a fiecărui an, de sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici. Această dată nu este aleasă întâmplător: corespunde praznicului din calendarul ortodox dedicat mucenicilor și, totodată, momentului în care gospodinele duc mai departe obiceiul străvechi de a prepara și împărți mucenici. Practic, pe 9 Martie, românii de pretutindeni sărbătoresc mucenicii, iar de pe masa lor nu lipsesc aceste mici delicii tradiționale. Fie că vorbim de varianta moldovenească (colaci copți și însiropați) sau de cea muntenească (mucenici fierți în zeamă dulce), toată lumea gustă din ei în această zi specială în amintirea celor 40 de martiri creștini.

În mod tipic, pregătirea mucenicilor începe chiar cu o zi înainte. O veche regulă nescrisă spune că mucenicii ar trebui făcuți în ajunul sărbătorii, pe 8 martie, pentru a putea fi sfințiți și împărțiți a doua zi celor dragi sau celor nevoiași. De aceea, multe gospodine frământă aluatul și formează colăceii pe 8 martie, lăsându-i peste noapte la loc răcoros (sau la dospit, în funcție de rețetă), urmând ca pe 9 martie dis-de-dimineață să îi coacă, să îi însiropeze și să îi ducă la biserică pentru a fi binecuvântați și împărțiți. În unele zone se spune că dacă mucenicii nu sunt gata până în dimineața de 9 martie, aduce ghinion – de unde și zicala că e o “greșeală” să îi prepari abia pe 9, și nu în ajun.

Așadar, ziua de 9 martie este momentul în care mucenicii moldovenești însiropați se mănâncă. Ei pot fi consumați în familie, la micul dejun sau ca desert după prânz, și sunt adesea însoțiți de un pahar de vin roșu (pentru cei care respectă obiceiul paharelor ritualice).

Rețeta pentru a obține mucenici moldovenești pufoși

Prepararea mucenicilor moldovenești însiropați poate părea grea, însă urmând o rețetă tradițională pas cu pas, oricine poate obține sfințișori pufoși și aromați. Secretul constă în aluatul dospit (asemănător cu cel de cozonac) frământat bine, în siropul dulce care îi îmbibă după coacere și, bineînțeles, în ingredientele de calitate folosite. Iată cum puteți prepara mucenicii moldovenești, astfel încât să iasă moi, aerisiți și gustoși, conform Pofta-buna.com.

Ingrediente pentru aluat (varianta tradițională pufoasă):

· 1 kg făină albă de grâu (tip 000, ideal pentru aluaturi dospite)

· 450 ml lapte călduț (sau apă călduță, dacă îi faceți de post)

· 50 g drojdie proaspătă (sau 2 pliculețe de drojdie uscată)

· 3 ouă (doar 1 ou dacă îi faceți de post – în acest caz folosiți și 150 ml ulei în loc de unt)

· 125 g zahăr tos

· 75 g unt (topit și răcorit) sau 75 ml ulei (în variantă de post)

· coaja rasă de la o lămâie (și/sau o portocală) – pentru aromă

· 1 fiolă esență de vanilie (sau 2 pliculețe zahăr vanilat)

· un praf de sare

Ingrediente pentru sirop și decor:

· 500 ml apă

· 200 g zahăr

· 2 pliculețe zahăr vanilat (sau esență de vanilie/rom)

· coajă rasă de lămâie sau portocală (opțional, pentru aromat siropul)

· 200 g miere (pentru glazurat, se poate dilua în siropul cald)

· 200 g nucă măcinată (din belșug, pentru presărat deasupra)

Puteți ajusta ingredientele proporțional (de exemplu, jumătate din cantități pentru 10 mucenici). Dacă țineți post, eliminați ouăle, untul și laptele – înlocuindu-le cu apă și ulei – și folosiți mai mult zahăr vanilat și arome pentru gust.

Mod de preparare (pași):

1. Într-o cană, amestecați drojdia proaspătă cu 2-3 linguri de lapte călduț, 1 linguriță de zahăr și 1-2 linguri de făină. Lăsați amestecul la loc cald 15 minute, până se umflă și face bule. Acesta este maiaua, care va ajuta aluatul să crească mai repede.

2. Într-un bol încăpător cerneți făina și faceți o adâncitură la mijloc. Turnați acolo maiaua crescută, ouăle bătute ușor, zahărul tos și zahărul vanilat, coaja rasă de lămâie/portocală, esența de vanilie și un praf de sare. Începeți să amestecați ingredientele, turnând treptat laptele călduț (nu tot odată, ca să îl încorporeze făina pe măsură ce frământați). Frământați aluatul energic, fie cu mâna, fie cu mixerul cu cârlige, timp de aproximativ 10-15 minute. Pe parcurs, adăugați untul topit (sau uleiul) puțin câte puțin, frământând continuu până când se încorporează complet în aluat. La final trebuie să obțineți un aluat elastic, omogen și care nu se mai lipește de mâini (dacă e prea lipicios, mai adăugați 1-2 linguri de făină). O frământare îndelungată și energică este cheia pentru a obține mucenici foarte pufoși.

3. Formați aluatul într-o bilă și acoperiți vasul cu un prosop curat sau cu folie alimentară. Puneți-l la dospit într-un loc călduț (ferit de curenți de aer rece) pentru 1 oră, până își dublează volumul. Dospirea este esențială pentru textura pufoasă – lăsați aluatul să crească suficient, iar dacă încăperea e mai rece, poate dura și 90 de minute această etapă.

4. După ce aluatul a crescut bine, răsturnați-l pe blatul presărat cu puțină făină. Împărțiți-l în bucăți egale. Puteți cântări bucățile (aprox. 70-80 g fiecare pentru mucenici medii) sau le puteți porționa „cât încape în pumn” pentru a fi uniforme ca mărime. Luați fiecare bucată, rulați-o cu palmele pe blat până obțineți un șnur lung și subțire de aluat. Îndoiți șnurul în două și răsuciți-l (ca o împletitură în două) formând apoi un cerc ce unește capetele – veți obține astfel cifra „8” din aluat. Așezați fiecare mucenic format într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Lăsați spațiu între ei, deoarece vor mai crește. După ce ați modelat toți mucenicii, acoperiți tava și mai lăsați-i la dospit încă 20-30 minute, să mai crească puțin și în formă.

5. Încălziți cuptorul la 180°C (foc potrivit). Înainte de coacere, ungeți suprafața mucenicilor cu un amestec de gălbenuș de ou și 2 linguri de lapte (pentru luciu frumos – dacă nu consumați ou, puteți unge cu puțin ulei sau sirop). Coaceți tava cu mucenici 20-30 de minute, până devin aurii și bine copți. Fiind un aluat dulce, aveți grijă să nu îi ardeți: e recomandat să îi coaceți la mijlocul cuptorului, eventual cu o tavă cu apă plasată deasupra sau dedesubt, pentru a crea aburi ce previn arderea și uscare excesivă. Când sunt gata, mucenicii trebuie să fie ușor rumeniți la suprafață și bine copți în interior.

6. Cât timp mucenicii sunt la cuptor, preparați siropul. Puneți pe foc o cratiță cu 500 ml apă, adăugați zahărul (200 g) și amestecați până la dizolvare. Lăsați siropul să fiarbă 4-5 minute și apoi opriți focul. Adăugați în lichidul fierbinte zahărul vanilat sau esențele dorite (vanilie, rom) și coaja de lămâie/portocală pentru aromă. Lăsați siropul să se răcească puțin, apoi amestecați mierea în el (dacă puneți mierea în lichidul clocotit, își va pierde din proprietăți, de aceea e bine să fie puțin răcorit). Veți obține un sirop dulce, aromat, ușor vâscos, gata pentru însiropat.

7. Scoateți mucenicii copți din cuptor și lăsați-i 5-10 minute, cât să nu fie fierbinți (dacă îi însiropați imediat, se pot sfărâma). Apoi, așezați mucenicii într-o tavă adâncă sau un vas și turnați peste ei siropul preparat, folosind un polonic sau lingură mare. Turnați sirop din abundență, astfel încât mucenicii să se îmbibe bine – ei vor absorbi lichidul dulce și se vor frăgezi. Puteți să-i și întoarceți pe ambele părți în sirop, pentru o absorbție uniformă. Cheia este să-i lăsați suficient în sirop încât coaja să devină umedă și moale, iar interiorul să rămână pufos, fără să se înece complet în lichid. După însiropare, scoateți mucenicii pe un platou. Ungeți fiecare mucenic cu un strat subțire de miere (pentru extra-strălucire și gust) și presărați din belșug nucă măcinată pe deasupra. Nuca se va lipi de glazura de miere și sirop, oferind textura crocantă și aroma specifică fără de care mucenicii nu ar fi compleți.

Trucuri care pot face diferența

Chiar și cu o rețetă bună, există câteva secrete ale gospodinelor care pot face mucenicii și mai pufoși, gustoși și aspectuoși. Iată câteva sfaturi practice și trucuri testate ce pot face diferența în obținerea celor mai reușiți mucenici moldovenești:

Folosește ingrediente la temperatura camerei: Atât făina, cât și ouăle, laptele sau untul trebuie scoase din timp din frigider. Un aluat dospit preparat cu ingrediente temperate va crește mai repede și mai uniform. De exemplu, untul moale și ouăle călduțe se încorporează mai bine în aluat decât dacă sunt reci.

Alege făină de calitate, potrivită pentru aluaturi dospite: Tipul de făină contează mult. Ideal este să folosești o făină albă superioară (000) cu conținut bun de gluten, care conferă elasticitate aluatului. Evită făinurile de proastă calitate sau vechi, deoarece aluatul nu va crește la fel de bine.

Drojdia trebuie să fie proaspătă: Drojdia este „motorul” creșterii aluatului. Folosește drojdie proaspătă în termen sau drojdie uscată activă de calitate. Dacă ai posibilitatea, poți folosi și maia naturală (drojdie sălbatică) pentru un aluat și mai aerat și gustos – aceasta va da și o aromă deosebită mucenicilor.

Încălzește puțin lichidele înainte de frământare: Laptele (sau apa, dacă e de post) ar trebui să fie călduț, nu rece și nici fierbinte. Lichidul ușor cald ajută drojdia să se activeze și să dospească aluatul mai bine. Ai grijă însă să nu fie prea fierbinte, căci poate distruge drojdia – temperatura optimă e în jur de 35-37°C (călduț la deget).

Secretul pufoșeniei: separarea ouălor (pentru varianta de dulce): Un truc din bucătăria tradițională este să separi albumele de gălbenușuri. Gălbenușurile se frământă cu aluatul de la început, iar albușurile se bat spumă separat și se încorporează spre finalul frământării. Această tehnică aduce aer în aluat și îl face foarte pufos. Dacă nu vrei să bați albușurile separat, măcar amestecă ouăle foarte bine înainte de a le pune în aluat.

Adaugă un strop de oțet în aluat: Poate suna surprinzător, dar o linguriță de oțet adăugată împreună cu ingredientele lichide poate face aluatul mai fraged. Oțetul ajută glutenul să se relaxeze puțin, rezultând o textură mai moale. Nu te îngrijora, nu se va simți la gust după coacere.

Coacerea cu aburi: Pentru a obține mucenici perfect copți, aurii dar nelipsiți, poți folosi trucul tavii cu apă în cuptor. În timp ce mucenicii se coc la foc potrivit, pune o tavă cu apă pe nivelul superior al cuptorului (sau un vas cu apă pe fundul cuptorului) pentru a genera abur. Acesta va preveni formarea unei cruste prea dure sau arderea prematură, menținând interiorul fraged și exteriorul moale, doar ușor crocant.

Siropul călduț, nu rece și nici fierbinte: Atunci când însiropezi mucenicii, asigură-te că siropul este călduț spre cald, dar nu fierbinte clocotit. Siropul fierbinte i-ar putea înmuia excesiv, iar cel rece nu se absoarbe la fel de bine. Călduț este ideal – colacii vor trage suficient lichid cât să devină zemoși, dar își vor păstra forma.

Cantitatea de nucă și miere, după gust: Un alt mic „truc” este să ai la îndemână nucă măcinată suplimentar și miere. Unii preferă mucenicii mai îmbibați și foarte dulci, alții mai moderați. Poți ajusta cantitatea de sirop turnată, precum și de miere unsă deasupra, în funcție de preferințe. Iar nuca, cu cât mai multă, cu atât mai bine pentru cei care adoră gustul – ea aduce textura și echilibrează dulceața.

Ce se spune dacă mănânci mucenici pe 9 martie

Cu mucenicii așezați pe masa de 9 martie, tradiția populară a născut și o serie de credințe și superstiții legate de consumul lor. Se consideră că acești colăcei ritualici au puteri simbolice și aduc belșug celui care îi mănâncă respectând datina. Dacă respecți obiceiul și guști din mucenici la 9 martie, se spune că vei avea parte de prosperitate și binecuvântare în casă tot anul.

Conform credințelor populare, figurinele de mucenici aduc bunăstare și noroc în dragoste celui care le consumă cum se cuvine. În unele zone există obiceiul ca fiecare persoană să mănânce simbolic 40 de mucenici mici (sau atâtea bucățele câte mucenici au fost), pentru a cinsti fiecare dintre cei 40 de sfinți și a primi, în schimb, virtutea și norocul asociate lor. Astfel, cine mănâncă mucenici în această zi, cu credință și recunoștință, își asigură simbolic pacea în casă și armonia cu cei dragi.

De asemenea, se crede că mucenicii consumați și împărțiți de 9 martie protejează gospodăria și aduc rod bogat. După ce gustă din mucenici, gospodinele obișnuiau să iasă și să semene semințe în grădină (ceapă, usturoi, varză), crezând că vor crește de 40 de ori mai roditor decât de obicei, sub ocrotirea sfinților mucenici. Totodată, împărțirea mucenicilor către alții (vecini, săraci) era văzută ca un gest ce aduce noroc: „pomană pentru suflet aduce bine și celui care o face”. Așadar, cel ce dă și mănâncă mucenici în această zi va fi ferit de rele și va avea masa îmbelșugată întregul an, scrie Restograf.ro.

O altă vorbă din bătrâni spune că mucenicii reprezintă sufletele strămoșilor care revin pe pământ în această zi. Consumul lor este un act de comuniune cu cei plecați și de respect față de moși și strămoși. Prin mâncatul mucenicilor, aceste suflete ar primi liniște, iar cei vii ar primi de la ele protecție și noroc. Practic, a mânca mucenici de 9 martie echivalează cu a lua parte la un ritual de împăcare a lumii celor vii cu lumea celor morți, asigurând continuitatea tradiției și legătura între generații.

Diferența dintre mucenicii moldovenești și cei muntenești. De ce există două rețete

De-a lungul timpului, în diferitele regiuni ale României s-au conturat două rețete distincte de mucenici, ambele având origini comune în sărbătoarea de 9 martie, dar diferite ca mod de preparare. Diferența principală constă în faptul că mucenicii moldovenești sunt copți și însiropați, pe când mucenicii muntenești (dobrogeni) sunt fierți într-un fel de supă dulce.

Mucenicii moldovenești (întâlniți în Moldova și Bucovina, dar și în alte zone din nordul țării) sunt preparați dintr-un aluat dospit, asemeni celui de cozonac, îndulcit și aromat. Ei au forma clasică de 8 (motiv pentru care li se mai spune și sfințișori) și se coc la cuptor, apoi, după răcire, se însiropează bine cu sirop de zahăr (adesea cu miere) și se tăvălesc prin nucă măcinată. Sunt niște colăcei pufoși și glazurați, consumați ca atare, ca o prăjitură/dulce. În limbaj popular, în Moldova li se zice sfinți, sfințișori, mucenici sau măcinici, în funcție de zonă, dar se referă la același preparat apetisant.

În schimb, mucenicii muntenești (specifici sudului țării: Muntenia, Oltenia și Dobrogea) au o cu totul altă abordare. Ei se fac dintr-un aluat nedospit, simplu (doar făină cu puțină apă și sare, uneori un strop de ulei) care se modelează tot în forma cifrei 8, însă la dimensiuni mici – cam cât o monedă mai mare fiecare. Acești mucenici mici se lasă să se usuce puțin, apoi se fierb într-un sirop aromatizat cu zahăr, scorțișoară, coajă de lămâie/portocală și nucă.

Practic rezultă o supă dulce de mucenici, servită rece sau la temperatura camerei, în care plutesc „opturile” fierte și presărate cu nucă și scorțișoară. Zeama în care au fiert este considerată la fel de gustoasă ca mucenicii înșiși și se mănâncă cu lingura. Un aspect simbolic interesant: apa în care se fierb mucenicii muntenești reprezintă lacul în care au fost aruncați cei 40 de mucenici din legendă, astfel rețeta din sud păstrează o legătură directă cu povestea martiriului.