Pomeranian - ce trebuie să știi despre această rasă de câini dacă vrei să crești un exemplar

Pomeranienii sunt descendenți miniaturizați ai raselor nordice de câini de sanie, precum Akita, Alaskan Malamute, Chow Chow și Samoyed.

Inițial, Pomeranienii erau mult mai mari (în jur de 13-14 kg, conform American Pomeranian Club) și erau folosiți pentru păstorire. Totuși, au fost crescuți în mod selectiv pentru a-și reduce dimensiunea până la ceea ce cunoaștem astăzi – una dintre cele mai mici rase de câini, cu o înălțime de 15–18 cm și o greutate între 1,3–3,1 kg. Iată tot ce trebuie să știi despre această rasă, dacă te gândești să crești un exemplar.

Pomeranian - aspect, personalitate și nevoie de exercițiu

Culoarea blănii variază foarte mult: există Pomeranieni tricolori, sable, brindle, merle, albi, negri și multe alte combinații și modele. Au o față asemănătoare cu a unei vulpi, guler des în jurul gâtului, corp pătrat și o blană dublă, pufoasă.

Pomeranienii au personalități mari în corpuri mici. Sunt îndrăzneți, energici și adesea au încrederea unui câine de talie mare. Se înțeleg bine cu alte animale de companie și adoră atenția.

Sunt companionii perfecți pentru mulți stăpâni – fie că vorbim de familii, persoane singure sau vârstnici. Deși sunt jucăuși, nu au nevoie de multă activitate în aer liber, tocmai datorită dimensiunii reduse.

Totuși, blana lor lungă și pufoasă necesită îngrijire zilnică pentru a rămâne sănătoasă și frumoasă. Pentru a ușura periajul, poți opta pentru tunsoarea blănii, menținând-o scurtă.

Chiar dacă sunt mici, au multă energie! Din fericire, dimensiunea lor permite exerciții simple, cum ar fi plimbările prin casă sau în jurul blocului. Le place și să se joace cu jucării, ceea ce le oferă o altă modalitate de a se menține activi.

Pentru că sunt câini de talie mică, nu ar trebui să sară de la înălțimi. Chiar și o săritură aparent mică – din mașină sau de pe canapea – le poate provoca răni. Pot fi răniți și dacă sunt scăpați din brațe. Pentru siguranța lor, se recomandă folosirea unor rampe sau trepte pentru urcarea pe canapea și ridicarea lor manuală atunci când este nevoie.

Probleme de sănătate la Pomeranieni

Speranța medie de viață a unui Pomeranian este de 12–16 ani, ceea ce îi plasează printre rasele de câini cu cea mai mare longevitate. Totuși, în decursul vieții, pot apărea unele afecțiuni de sănătate.

Dacă te gândești să adopți un pui sau un adult Pomeranian, ia în considerare eventualele cheltuieli veterinare.

Alopecia

Pomeranienii pot dezvolta alopecie – pierdere simetrică a părului pe abdomen și coapse. De asemenea, pielea poate deveni mai închisă la culoare (hiperpigmentare), dar fără a provoca mâncărimi.

Cauza acestei afecțiuni cosmetice nu este pe deplin cunoscută. Este esențial un consult veterinar pentru a exclude probleme hormonale, cum ar fi boala Cushing sau hipotiroidismul.

Nu există un tratament garantat, dar în unele cazuri melatonina sau alte medicamente pot ajuta.

Hipoglicemia

Hipoglicemia este o scădere bruscă a glicemiei, frecventă la rasele mici și la puii mai mici de 3 luni.

Semnele includ:

• slăbiciune

• lipsa poftei de mâncare

• mers nesigur

• tremurat

• spasme musculare

• convulsii

Cauza principală este o alimentație inadecvată. Dacă Pomeranianul tău are un episod de hipoglicemie, ează imediat veterinarul. Acesta îți poate recomanda un program alimentar personalizat și, dacă e cazul, geluri cu glucoză pentru un aport rapid de zahăr.

Probleme oculare

Pomeranienii pot suferi de mai multe afecțiuni oculare, printre care:

• Ochi uscat (keratoconjunctivită siccă): apare din cauza lipsei de lacrimi, provocând roșeață, iritație, durere și clipit frecvent.

• Probleme ale canalelor lacrimale: pot cauza lăcrimare excesivă, pete sub ochi sau blocaje.

• Cataractă: apare progresiv și poate duce la orbire. Poate fi ereditară sau asociată cu diabetul zaharat. Se tratează prin intervenție chirurgicală.

• Distichiazis: genele cresc spre interior, iritând ochiul și putând cauza ulcerații corneene.

Dacă observi roșeață, secreții, opacitate sau modificări de vedere, mergi la veterinar.

Colapsul traheal

Această afecțiune se manifestă prin tuse asemănătoare cu sunetul unui gâscan. Apare mai ales la câinii mici plimbați cu zgardă (nu cu ham).

Traheea (traheul) conectează gâtul de plămâni. La colaps, inelele de cartilaj ale traheei devin prea moi, pierzând forma tubului. Când câinele trage aer, traheea se aplatizează, iar aerul intră greu în plămâni.

Tratamentul poate include chirurgie, medicație sau ambele. Se recomandă folosirea unui ham în locul zgărzii, evitarea agitației și expunerii la iritanți precum fumul de țigară.

Afecțiuni dentare

Toți câinii pot avea probleme dentare, dar rasele mici, ca Pomeranianul, sunt mai predispuse. Gura mică poate duce la înghesuirea dinților, acumulare de mâncare și formarea tartrului.

Prevenția este cea mai bună metodă:

• Periază-i zilnic dinții cu periuță și pastă recomandate de veterinar

• Fă detartraje profesionale la indicația medicului veterinar

• Oferă-i ronțăieli dentare speciale

• Hrănește-l cu hrană concepută pentru sănătatea orală

Personalitatea rasei Pomeranian

Pomeranienii sunt, în general, câini vioi și prietenoși. Nu par să realizeze cât de mici sunt ca talie și, din când în când, se aventurează să înfrunte câini mari sau, cel puțin, îi amenință vocal.

Sunt câini activi care au nevoie de mișcare zilnică, chiar dacă e doar o plimbare în jurul blocului. Sunt foarte inteligenți și se descurcă bine în concursurile de obediență, deși au o mică latură independentă. Pe măsură ce îmbătrânesc, devin mai dispuși să fie cu adevărat câini de poală.

Pomeranienii sunt deseori buni câini de pază și pot fi predispuși la lătrat excesiv. De obicei, se înțeleg bine cu copiii, însă cei mici trebuie avertizați că acești câini sunt fragili și nu la fel de rezistenți ca rasele mai mari.

Curiozități despre Pomeranieni

• Pomeranienii sunt o rasă de câini de talie mică. Au între 20 și 36 cm înălțime și cântăresc între 1,3 și 3,1 kg.

• Au o durată de viață mai mare decât multe alte rase de câini: în medie, între 12 și 16 ani. Cel mai longeviv Pomeranian a fost un câine pe nume Coty, care a trăit 21 de ani, 8 luni și 13 zile!

• Rasa a fost adorată de multe figuri creative din istorie. Michelangelo a pictat Capela Sixtină cu Pomeranianul său odihnindu-se pe o pernă, iar Mozart a compus o arie dedicată câinelui său, Pimperl.

• Doi dintre cei trei câini care au supraviețuit scufundării Titanicului au fost Pomeranieni (al treilea a fost un Pekingese).

• Un Pomeranian din Los Angeles, pe nume Jiff, a deținut două recorduri mondiale: cel mai rapid câine pe două lăbuțe din spate (10 m) și cel mai rapid pe două lăbuțe din față (10 m). Jiff, sau „Jiff Pom”, a devenit celebru și datorită apariției în videoclipul „Dark Horse” al lui Katy Perry din 2014.

• Deși sunt mici azi, în trecut Pomeranienii erau mult mai mari (se presupune că aveau între 9 și 18 kg), dar Regina Victoria a popularizat dimensiunea redusă la finalul secolului al XIX-lea.

• Este cea mai mică rasă din tipul Spitz, înrudită genetic cu Samoyedul, Malamutul de Alaska, Elkhoundul Norvegian și chiar mai apropiată de lup decât multe alte rase.

Istoria Pomeranianului

Pomeranianul este o rasă din familia Spitz, parte din grupul neoficial al raselor nordice, care include Samoyedul, Keeshondul, Elkhoundul Norvegian, Akita și Malamutul de Alaska. Strămoșii săi erau folosiți în Islanda și în alte regiuni nordice pentru tras sănii, paza turmelor și protecție, ajungând treptat pe continentul european, unde au devenit populari în regiunile de coastă ale Mării Baltice.

Rasa a fost rafinată în zona germană și poloneză numită Pomerania (de aici și numele), devenind mai mică decât strămoșii săi, dar tot mai mare decât varianta actuală – cântărind între 13 și 18 kg.

Evoluția rasei

Rasa s-a răspândit în Europa, fiind prezentă în picturi din secolul al XVIII-lea și menționată în literatura britanică din 1764. Mozart și Michelangelo au avut Pomeranieni, dar adevărata ascensiune a rasei a început când Regina Victoria a început să-i crească și să-i prezinte în expoziții la finalul secolului al XIX-lea. Acesta a fost și momentul în care au început să fie selectați pentru dimensiunea redusă.

Regina a primit un Pomeranian pe nume Marco în 1888 și s-a îndrăgostit de rasă. Marco a câștigat numeroase premii, iar în timpul domniei sale, Pomeranienii au început să fie tot mai mici – Marco cântărea doar 5,4 kg. În 1891 s-a înființat primul club al rasei în Anglia.

Cum se înțeleg Pomeranienii cu alte animale

Pomeranienii sunt sociabili, dar pot deveni protectori față de stăpân și să latre la oameni sau animale necunoscute. Este esențial ca socializarea cu oameni, alte animale, sunete și medii noi să înceapă din perioada de cățel.

Datorită dimensiunii mici, pot fi răniți ușor de copiii care se joacă prea brutal. Totuși, dacă sunt socializați din timp și copiii învață cum să-i trateze, pot forma relații frumoase. Copiii mici și câinii trebuie întotdeauna supravegheați, iar câinele ar trebui să aibă un loc sigur unde să se retragă când vrea liniște.

În ceea ce privește animalele din casă, socializarea este din nou cheia. Dacă sunt introduși corect, Pomeranienii pot conviețui cu alte animale. Dar, din cauza dimensiunii reduse, se pot răni în joacă sau în conflicte cu animale mai mari – așa că toate interacțiunile trebuie monitorizate atent.