Totul despre rasa Mops. Ce nevoi au câinii Pug și cum se dresează

Pugul este o rasă de câini de talie mică (toy), care probabil își are originea în China și a fost introdusă în Anglia spre sfârșitul secolului al XVII-lea de către comercianții olandezi.

Pugul are un bot scurt și o coadă strâns rulată. Este un câine compact, musculos, cu un cap mare, ochi proeminenți și întunecați și urechi mici, căzute. Blana sa este scurtă și lucioasă; conform standardului rasei, culoarea poate fi neagră sau bej-argintie ori bej-caisiu, cu o dungă neagră pe spate și o mască neagră pe față. De obicei loial și vigilent, pugul este un câine de companie foarte apreciat. Această rasă de câine are, în general, o înălțime de 25–33 cm și o greutate între 6,3 și 8,1 kilograme, fiind ușor de recunoscut datorită feței plate și ridate, cozii curbate și respirației zgomotoase, asemănătoare unui sforăit.

Istoria rasei Pug

Mopsul își are originile în China, încă din timpul dinastiei Han (206 î.Hr. – 200 d.Hr.). Unii istorici cred că este înrudit cu Mastifful Tibetan. A fost un câine prețuit de împărații Chinei, care trăia în condiții luxoase, fiind uneori chiar păzit de soldați. Mopsul este unul dintre cei trei câini cu bot scurt crescuți de chinezi: câinele leu, Pekinezul și Lo-sze, care era strămoșul mopsului de astăzi. Unii consideră că celebrii „câini Foo” din China sunt reprezentări ale mopsului antic. Dovezi ale existenței unor câini asemănători mopsului au fost descoperite și în Tibetul și Japonia antică.

În a doua jumătate a anilor 1500 și începutul anilor 1600, China a început comerțul cu țările europene. Se pare că primii mopsi aduși în Europa au sosit cu negustorii olandezi, care au numit rasa „Mopshond” – un nume folosit și astăzi în Olanda.

Mopsul a devenit rapid preferatul caselor regale din Europa și chiar a jucat un rol important în istoria unor familii regale. În Anglia în 1688, împreună cu soția sa, Maria a II-a, pentru a prelua tronul de la Iacob al II-lea, au luat și câinii cu ei.

Se știe că existau mopși negri în anii 1700, deoarece pictorul William Hogarth, un mare iubitor al acestei rase, a reprezentat astfel de câini în multe dintre lucrările sale. În 1785, și Goya a inclus mopsi în picturile sale. Pe măsură ce pugul a devenit tot mai popular în Europa, a primit denumiri diferite în funcție de țară: în Franța era numit Carlin, în Italia Caganlino.

Marie Antoinette avea un mops numit Mops înainte de a se căsători cu Ludovic al XVI-lea la vârsta de 15 ani. O altă femeie celebră din Napoleon Bonaparte, Josephine a fost închisă la mănăstirea Les Carmes, iar singurul „vizitator” permis era câinele ei. Ea obișnuia să ascundă mesaje în zgarda lui Fortune pentru a le trimite familiei sale.

În anii 1800, rasa a fost standardizată în Anglia, unde au devenit dominante două linii genealogice: linia Morrison, fondată pe câinii regali ai reginei Charlotte (soția lui George al III-lea), și linia Lordului și Doamnei Willoughby d’Eresby, bazată pe câini importați din Rusia sau Ungaria.

Între timp, în China, mopsii continuau să fie crescuți de familiile imperiale. Când britanicii au invadat Palatul Imperial Chinez în 1860, au descoperit mai mulți mopsi și i-au adus înapoi în Anglia. Doi dintre aceștia, numiți Lamb și Moss, au fost încrucișați și au dat naștere unui mops remarcabil numit Click. Acesta a fost împerecheat de mai multe ori cu câini din liniile Morrison și Willoughby și este considerat unul dintre câinii care au contribuit semnificativ la forma modernă a rasei, conform dogtime.

Mopsul a devenit foarte popular în epoca victoriană, fiind prezent în picturi, cărți poștale și figurine. Era adesea ilustrat cu gulere late și decorative sau funde mari în jurul gâtului scurt și gros. Regina Victoria a avut mulți mopsi și chiar i-a crescut. Ea prefera varianta de culoare cafeniu-caise, în timp ce o altă pasionată, Lady Brassey, a făcut populari mopsii negri după ce a adus câțiva din China în 1886.

În Statele Unite, mopsii au fost aduși după Războiul Civil, iar American Kennel Club (AKC) a recunoscut rasa în 1885.

Personalitatea mopsului

Nu te aștepta ca un mops să vâneze, să păzească sau să aducă obiecte. A fost crescut pentru companie, iar asta știe să facă cel mai bine. Mopsul adoră afecțiunea — și, mai ales, să stea în poala ta — și este nefericit dacă nu i se întoarce afecțiunea. Este un câine mai degrabă sedentar, fericit să stea lângă tine când citești o carte sau te uiți la un film. Asta nu înseamnă că e plictisitor. Din contră — e jucăuș, comic și aduce multă veselie în casă prin comportamentele sale haioase.

Temperamentul unui mops depinde de mai mulți factori: moștenirea genetică, dresajul și socializarea. Puii cu un temperament echilibrat sunt curioși, jucăuși și deschiși la interacțiunea cu oamenii. Ideal este să alegi un pui „de mijloc” — nici cel care îi domină pe ceilalți, dar nici cel ascuns într-un colț. E important să întâlnești cel puțin unul dintre părinți (de regulă, mama) ca să-ți dai seama ce temperament ar putea moșteni puiul. E util și să cunoști frații sau alți câini din aceeași familie.

Ca orice alt câine, mopsul are nevoie de socializare timpurie – adică expunere la oameni, locuri, sunete și experiențe diverse. Asta îl va ajuta să devină un adult echilibrat și încrezător. Înscrierea la cursuri de dresaj pentru pui este o idee excelentă. Vizitele regulate ale prietenilor, plimbările în parcuri aglomerate, în magazine care acceptă câini sau simpla interacțiune cu vecinii sunt metode foarte bune pentru dezvoltarea socială a puiului tău de mops.

Deși au momente de energie intensă, în general sunt comozi și leneși. Totuși, au nevoie de mișcare zilnică. Nu sunt potriviți pentru activități intense precum alergarea sau agilitatea, dar plimbările lejere sau o sesiune scurtă de aport sunt excelente pentru ei. Mai multe plimbări de 15–20 de minute pe zi sunt suficiente. Fără stimulare mentală, pot deveni obraznici sau chiar distructivi. Ai grijă să nu îi scoți afară în orele cele mai calde, pentru a evita supraîncălzirea.

Dresaj

Mopșii sunt motivați de mâncare, ceea ce îi face relativ ușor de dresat. Folosește întotdeauna recompense și metode pozitive. Ai grijă la cantitatea de recompense—la câinii mici, caloriile se adună repede.

Ca orice câine, puiul de Mops trebuie socializat în primele luni de viață. Astfel va deveni un adult echilibrat, adaptabil în situații noi.

Vorbește cu crescătorul despre cum a fost socializat puiul și cere sfaturi veterinarului pentru a continua acest proces.

Cum îngrijești un Pug

Pugii sunt o rasă foarte prietenoasă, care iubește atenția din partea stăpânilor. Le place să fie implicați în activitățile zilnice ale familiei și se simt cel mai bine atunci când nu sunt ignorați.

Sunt o rasă brahicefalică, ceea ce înseamnă că au botul scurt, fața turtită, nări înguste și căi respiratorii restrânse. De asemenea, au adesea un palat moale alungit, care poate bloca intrarea în trahee și provoacă sforăitul caracteristic.

Chiar dacă acest sunet poate părea amuzant, forma craniului lor face ca acești câini să respire cu mai mult efort decât alte rase. Acest efort suplimentar duce la înghițirea de aer, ceea ce explică de ce pugul poate să aibă mai multe flatulențe decât alți câini. Tot din acest motiv, nu tolerează bine căldura excesivă sau efortul fizic intens.

Așadar, pugii se simt cel mai bine ca animale de interior, cu ieșiri controlate afară. Stăpânii trebuie să fie atenți la semne de dificultăți respiratorii sau supraîncălzire.

Probleme de sănătate frecvente la Pug

Durata de viață. Pugii trăiesc, în medie, între 13 și 15 ani, dar pot suferi de mai multe probleme de sănătate, în special din cauza structurii lor brahicefalice. Cu sprijinul medicului veterinar, multe dintre aceste probleme pot fi ținute sub control.

Asigurarea de sănătate veterinară poate fi o investiție bună pentru familiile care adoptă un pui de pug, ajutând la acoperirea costurilor medicale neprevăzute și crescând speranța de viață.

Supraîncălzirea. Din cauza structurii brahicefalice, tractul respirator superior al pugilor este mai îngust decât la alte rase, ceea ce îi forțează să respire pe gură. Deoarece câinii își reglează temperatura prin respirație, pugii au un risc crescut de supraîncălzire.

Sfaturi pentru a evita supraîncălzirea:

• Evită plimbările în cele mai fierbinți momente ale zilei.

• Nu le oferi exerciții intense în timpul temperaturilor ridicate.

• Asigură mereu apă proaspătă, umbră și acces la aer condiționat.

Sindromul căilor respiratorii brahicefalice. Pe lângă căldură, căile respiratorii înguste îi fac pe pugii predispuși la dificultăți respiratorii. Sindromul căilor respiratorii brahicefalice este cauzat de scurtarea oaselor craniului și nasului, îngreunând respirația – mai ales când câinele este stresat, obosit sau în căldură.

Dacă observi că pugul tău respiră greu sau cu dificultate, ează imediat un veterinar.

Pentru a îmbunătăți respirația, medicul veterinar poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru lărgirea nărilor, care se face adesea simultan cu sterilizarea. În cazuri severe, poate fi necesară și corectarea palatului moale alungit.

Obezitatea. Excesul de greutate agravează problemele respiratorii, crește riscul de supraîncălzire și favorizează apariția bolilor articulare, cardiace sau diabetului.

Menținerea unei greutăți sănătoase sau o dietă specială pentru controlul greutății, recomandată de medic, sunt esențiale pentru sănătatea pugului.

Alergii și infecții ale urechilor. Pugii sunt predispuși la alergii cutanate și infecții ale urechilor, uneori chiar de la vârsta de 1 an. Din cauza canalelor auditive înguste și a pliurilor adânci ale pielii de pe față, se pot acumula bacterii și resturi.

Este important să cureți zilnic pliurile de pe fața pugului și să verifici urechile regulat, pentru a preveni inflamațiile. Nu exagera cu curățarea urechilor, deoarece acest lucru poate irita pielea – cere întotdeauna sfatul veterinarului privind frecvența curățării.

Alergiile cutanate nu se pot vindeca definitiv, dar pot fi ținute sub control cu medicație, băi preventive și igiena regulată a urechilor.

Probleme dentare. Pugii au maxilare mici, dar același număr de dinți ca alți câini. Din cauza spațiului limitat, dinții sunt adesea înghesuiți și strâmbi.

La fel ca la oameni, dinții înghesuiți favorizează acumularea resturilor alimentare, crescând riscul de gingivită, infecții și boală parodontală. În timp, acest lucru poate duce la pierderea dinților și durere.

Periajul zilnic al dinților este esențial. De asemenea, se recomandă detartraj anual sub anestezie începând cu vârsta de 1–2 ani, pentru identificarea timpurie a problemelor dentare.

Dinții afectați trebuie extrași cât mai repede pentru a preveni durerea. Cu o igienă dentară riguroasă, se poate preveni pierderea dinților.

Dacă te gândești să adopți un pug, este important să știi că, deși sunt adorabili și afectuoși, necesită o îngrijire atentă și constantă pentru a duce o viață sănătoasă și fericită.

Leziuni oculare. Forma craniului unui Mops face ca orbitele sale să fie foarte superficiale, ceea ce înseamnă că pleoapele nu sunt adesea suficient de mari pentru a se închide complet. Drept urmare, ochii lor se pot răni ușor—pot fi zgâriați, înțepați sau chiar să iasă din orbită.

Toate aceste situații sunt urgențe medicale, iar animalul trebuie dus imediat la veterinar. Fără tratament rapid, aceste leziuni pot duce la deteriorări permanente sau chiar la pierderea ochiului.

Boala Legg-Calve-Perthes. Mopșii pot suferi și de o afecțiune numită boala Legg-Calve-Perthes. Aceasta afectează șoldurile câinilor și apare atunci când fluxul sanguin către partea superioară a femurului este restricționat, ceea ce provoacă durere. Netratată, această afecțiune duce la degradarea femurului și, în cele din urmă, la apariția artritei.

Semnele tipice ale bolii Legg-Calve-Perthes includ:

• Șchiopătat cu debut lent, pe parcursul mai multor luni

• Evitarea sprijinirii pe piciorul afectat

• Durere la mișcarea articulației șoldului

De obicei, este necesară o intervenție chirurgicală pentru a elimina partea afectată a osului.

Ce să-i dai de mâncare unui Mops


Dieta este esențială pentru sănătatea unui Mops, mai ales că obezitatea este frecventă la această rasă. Excesul de greutate crește riscul de insolație și probleme respiratorii.

Pentru a-ți menține câinele la o greutate sănătoasă, discută cu medicul veterinar despre o dietă de control al greutății sau una cu conținut caloric redus. Acesta îți poate recomanda o hrană adecvată, care să răspundă nevoilor nutriționale ale câinelui tău.

Unii mopși pot avea alergii alimentare care duc la probleme de piele. Veterinarul îți poate propune diete speciale sau teste alimentare pentru a identifica ingredientele problematice.

Mopșii se simt cel mai bine când sunt hrăniți de două sau trei ori pe zi, în porții mici. Puii pot avea nevoie de până la patru mese pe zi, pentru a preveni hipoglicemia (nivel scăzut de zahăr în sânge).

Forma gurii unui Mops limitează capacitatea de a apuca și mesteca eficient mâncarea. La hrana uscată, forma și dimensiunea boabelor contează pentru a evita riscul de înec. Există companii care produc hrană special concepută pentru Mopși, mai ușor de consumat și adaptată nevoilor medicale specifice acestei rase.

Consultă medicul veterinar pentru sfaturi despre tipul și dimensiunea ideală a crochetelor.

Cantitatea de hrană trebuie adaptată dimensiunii corporale, pentru a evita supraalimentarea. Doza exactă se stabilește în funcție de recomandările de pe ambalajul hranei și de sfaturile veterinarului, în funcție de stilul de viață și starea de sănătate a câinelui, conform petmd.

Îngrijirea blănii și a pielii

Chiar dacă au blană scurtă, Mopșii năpârlesc mult. Periajul săptămânal ajută la controlul părului căzut.

Din cauza pliurilor cutanate, Mopșii au nevoie de o rutină constantă pentru piele. Dacă are alergii sau infecții, veterinarul poate recomanda băi săptămânale cu șampoane speciale. Curăță regulat cutele faciale cu un prosop umed sau șervețele speciale. Uscarea după curățare este esențială pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.

Îngrijirea ochilor


Verifică zilnic ochii Mopsului. Dacă observi roșeață, secreții, leziuni sau orice anomalie, mergi imediat la veterinar. Pentru igiena zilnică, poți șterge ușor zona din jurul ochilor cu o cârpă umedă și caldă. Uscă bine după.

Îngrijirea urechilor


Mopșii sunt predispuși la infecții ale urechilor. Discută cu medicul veterinar despre soluția de curățare potrivită. Curățarea prea frecventă poate duce la umiditate excesivă și infecții.

Îngrijirea dinților


Spală-i dinții zilnic cu pastă de dinți specială pentru câini. Combina acest obicei cu detartraje profesionale recomandate de veterinar pentru a preveni bolile dentare.