Un bărbat și-a riscat viața pentru a găsi un antivenin universal. S-a lăsat muşcat de şerpi veninoşi de peste 200 de ori

"Ştiu cum este să mori din cauza unei muşcături de şarpe", a declarat acest american de 57 de ani într-un apel video realizat pentru jurnaliştii de la AFP din locuinţa sa din oraşul Two Rivers, o mică localitate din statul Wisconsin.

Deşi incidentul ar fi putut să îl facă să devină dezgustat de şerpi pentru totdeauna, el şi-a promis pur şi simplu să fie mai prudent în viitor. Din 2000 până în 2018, Tim Friede s-a lăsat muşcat de şerpi veninoşi de peste 200 de ori şi şi-a injectat el însuşi veninul acestora de peste 650 de ori.

S-a supus acestor experimente extrem de dureroase pentru a viza dobândirea unei imunităţi totale împotriva muşcăturilor lor, sperând să contribuie la dezvoltarea unui antivenin mai bun.

Această practică, ce constă în obţinerea unei imunităţi faţă de substanţe toxice prin ingerarea unor doze din ce în ce mai mari, este denumită "mitridatism", care face trimitere la Mitridates al VI-lea (113 î.Hr. - 63 î.Hr.). Potrivit legendei, acest rege grec, temându-se să nu fie otrăvit de duşmanii săi, a ingerat cantităţi tot mai mari de arsenic pentru ca organismul lui să se obişnuiască cu acea substanţă toxică.

După 25 de ani, un cercetător i-a luat în serios cazul

Tim Friede, fost şofer de camion, care nu deţine nicio diplomă universitară, s-a luptat mult timp pentru a fi luat în serios de oamenii de ştiinţă. După 25 de ani, studiul bazat pe experimentele sale a fost publicat în luna mai în revista Cell.

Studiul arată că anticorpii din sângele său oferă protecţie împotriva multor muşcături de şarpe, iar autorii cercetării speră acum că hiperimunitatea dobândită de Tim Friede va face posibilă dezvoltarea unui antivenin universal.

Antiveninurile actuale funcţionează doar pentru una sau câteva dintre cele 600 de specii de şerpi veninoşi cunoscute.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), muşcăturile de şarpe ucid anual aproximativ 138.000 de persoane şi provoacă amputaţii sau alte dizabilităţi pentru alte 400.000 de persoane. Aceste cifre sunt însă subestimate, deoarece victimele trăiesc în general în regiuni sărace şi izolate, iar incidentele nu sunt mereu raportate.

Prima sa muşcătură, suferită la vârsta de cinci ani, de la un şarpe inofensiv, a rămas pentru el o amintire vie. "Mi-a fost frică, am plâns, am fugit", îşi aminteşte el. Dar apoi a început să aducă reptile acasă, ascunse în borcane de murături, spre disperarea mamei sale.

Astfel s-a născut şi fascinaţia sa pentru şerpi: a învăţat, în timpul unui curs, să le extragă veninul.

Metoda de fabricare a antiveninului nu s-a schimbat aproape deloc în 125 de ani: doze mici de venin de şarpe sunt injectate în cai sau oi, care produc apoi anticorpi ce pot fi utilizaţi ca antivenin.

Însă acesta este eficient doar pentru o specie anume, iar unii dintre anticorpi pot provoca efecte secundare grave, cum ar fi şocul anafilactic.

Atunci, Tim Friede a decis să devină propriul său cobai. Încă de la început, s-a oferit celor mai veninoase specii: cobră, taipan, mamba-neagră şi şerpi-cu-clopoţei. "Este dureros de fiecare dată", mărturiseşte el.

Mult timp ignorat de oamenii de ştiinţă, el a fost at în cele din urmă în 2017 de imunologul Jacob Glanville.

Aflat în căutarea, în cadrul studiilor sale, a unui "cercetător al şerpilor, neîndemânatic şi care a fost muşcat accidental de mai multe ori", Jacob Glanville a dezvăluit pentru AFP că a descoperit un videoclip care prezenta experimentele riscante realizate de Tim Friede.

"O să ţi se pară jenant, dar mi-ar plăcea să pun mâna pe puţin din sângele tău", i-a spus imunologul în timpul primei lor conversaţii.

Antiveninul care face obiectul studiului realizat de Jacob Glanville, publicat în revista Cell, include doi anticorpi prelevaţi din sângele lui Tim Friede, precum şi un medicament numit Varespladib, care inhibă toxinele.

Acesta le-a oferit şoarecilor o protecţie totală împotriva a 13 dintre cele 19 specii de şerpi testate şi o protecţie parţială împotriva altor şase.

Deşi a laudat studiul, Timothy Jackson de la Australian Venom Research Unit a pus sub semnul întrebării necesitatea de a implica o fiinţă umană într-o astfel de cercetare în contextul în care sunt disponibili anticorpi sintetici.

Centivax, o companie înfiinţată în 2019 de Jacob Glanville, dezvoltă un antivenin universal care ar putea fi comercializat într-o bună zi într-un stilou autoinjectabil umplut în prealabil.

În prezent angajat al companiei Centivax, Tim Friede se declară "mândru" că a contribuit la obţinerea unor progrese în medicină, dar regretă faptul că nu îşi mai poate injecta venin - orice accident ar fi imputat companiei. "Acest lucru îmi lipseşte", a spus el.