Scoala, in ochii elevilor: o puscarie inutila, dar obligatorie. Rezultatul e societatea romaneasca

20 de ani de reforme n-au fost in stare sa pregateasca tinerii pentru viata. Subfinantarea educatiei a reusit doar sa tarasca in mizerie statutul de profesor si starneasca repulsie fata de scoala si din partea copiilor si a profesorilor.

Iar tanara generatie ne arata cu degetul: suntem de vina. Copiii ne dau si solutia, doar trebuie sa-i ascultam.

In clasa a 10-a, liceenii, docili in banci, scriu dupa dictare. Caietele se umplu de notiuni teoretice.

Testul pentru clasa a II-a pe care il pica 50% dintre adulti. Tu poti sa-l rezolvi?

Intr-un oras din Gorj, de exemplu, ora de "comunicare" se desfasoara... ca la carte. Elevi si profesor, cot la cot, pastreaza aparentele in fata camerei de filmat - in realitate, intre acesti adolescenti si mentorul lor e o prapastie care tine de insasi teoria comunicarii, sau mai bine zis de practica ei.

Anul trecut, aceeasi clasa a reusit sa-i dea profesorului de "comunicare" o lectie de umilinta. In rasetele colegilor, elevul de-a IX-a ii comunica profesorului - cum stie el mai bine - ca nota e nedreapta. Baiatul a platit pentru accesul de furie cu nota 4 la purtare.

Nimic nu s-a schimbat insa si nimeni nu pare sa-si doreasca vreo schimbare.

Asa ca, filmul de pe internet a fost catalogat "exceptie", pedepsita conform legii si basta. In realitate, aceste "exceptii" tind sa devina obisnuinta, pe masura ce profesorul decade de la an la an in ochii copiilor.

Iar copiii protesteaza fata de sistemul de invatamant, in felul lor: elevii desconsidera profesorul care ii subestimeaza, sunt nemilosi cu profesorul care nu-i poate stapani, scarbiti de cel care le permite sa joace lapte gros la ora in loc sa-i invete ceva.

Noroc ca anul acesta, 1 aprilie n-a picat intr-o zi de scoala, fiindca farsele de 1 aprilie facute profesorilor au devenit de-a dreptul diabolice.

Salariile proaste din invatamant au facut o antiselectie a profesorilor. Iar razboiul dintre cele doua tabere e intretinut de sistemul clasic de predare, static, bazat pe memorare.

Dar vechiul sistem si-a dovedit defectul: a reusit cu brio sa timoreze generatii intregi, sa distruga personalitatea, sa infranga orice simt practic si orice incredere in propriile puteri.

Rezultatul e societatea romaneasca - incapabila sa construiasca, plina de coruptie si carcoteala, incapabila sa se schimbe si dupa 20 de ani de la caderea comunistilor.

Si totusi, subfinantarea educatiei a reusit o schimbare: azi, multi profesori nu se mai ridica la asteptarile copilului, nici ale parintelui.

 

Cu tot cu mult trambitata formare si reformare, prapastia - oricum intretinuta de acest sistem clasic - a crescut. Iar scoala pare azi chiar si pentru cei mai curiosi copii o puscarie inutila dar obligatorie.

Marc si Ariadna, de exemplu, cresc intr-o familie de actori. Parintii le incurajeaza sinceritatea si simtul dreptatii. Si vin adesea revoltati de la scoala.

 

Profa de fizica nu se tine de cuvant, cea de mate se ocupa doar de preferatii ei, cea de za da note pe poezii invatate pe de rost.

Ariadna e mai toleranta, dar Marc are reclamatii peste reclamatii.

Deocamdata, parintii sunt cei care fug, isi fac vize de flotant - doar doar copiii lor vor fi acceptati la "cea mai buna scoala". Culmea, parintii au ajuns sa cumpere de la notar declaratii pe propria raspundere ca sunt de etnie germana, numai ca sa-si inscribe copilul la liceul german unde e o concurenta pe locuri mai ceva ca la facultate. Unii ba chiar divorteaza, fiindca familia monoparentala are legal mai multe sanse sa-si aleaga scoala, decat familia intreaga. S-a ajuns la situatii aberante in care unele invatatoare fac ele casting si isi aleg copiii in functie de statutul si salariul parintilor.

 

Intelegem ca nu. Dar cu toata spaga si cu toate pilele, parintii - sau mai bine zis, copiii iau plasa! Fiindca Ministerul Invatamantului nu face casting.

 

In scoala romaneasca, personajul ajunge in fata clasei fara ca cineva sa-l fi vazut vreodata la fata, sa-i fi testat vocatia de pedagog, pe baza unui simplu examen scris, de multe ori si el picat. Anul trecut, examenul de titularizare si apoi cel de suplinire au fost dezastru.

Cu sau fara rusine, Ministerul Invatmantului i-a angajat si pe acestia. Fiindca oricum altii n-avea de unde.