Avem peste 100.000 de muncitori asiatici, pentru că românii ”nu mai vor să-și murdărească mâinile”. ”Nu e un job greu”

Aduși de la mii de kilometri distanță pentru a acoperi golurile din economia românească, aceștia au devenit o prezență constantă în apropierea noastră. Deși vin din culturi diferite, cu limbă și religii deosebite, ei încearcă să se adapteze la noi.

Au devenit o necesitate pentru angajatori, iar dependența de ei va crește invers proporțional cu demografia noastră. Ei sunt asiaticii care își trăiesc visul european prin România.

Suntem în București, anul 2566, anul budist sărbătorit de cetățenii srilankezi, comunitatrea de cetățeni srilankezi din București. Sunt peste 18.000 înregistrați oficial cu permise de muncă. Probabil că sunt mult mai mulți.

Astăzi se bucură pentru un an de muncă, pentru că de obicei ei sunt cei care ne livrează mâncarea, ei sunt cei care ne servesc, o parte, în anumite restaurante, ei sunt cei care lucrează în construcții.

În hala de evenimente de la marginea Bucureștiului, aproape 1.000 de asiatici sărbătoresc în aprilie venirea noului lor an. Majoritatea dintre ei sunt bărbați și sunt dezlănțuiți pe muzica adusă direct din golful Bengal.

Miroase a prăjeală și a condimente iuți. Pe chipurile lor citești relaxare și bucurie, sunt prietenoși și zgomotoși, chiar dacă se află la mii de kilometri de casă.

Aceștia sunt doar o parte dintre cei peste 100.000 de muncitori străini înregistrați în România, majoritatea provenind din Asia de Sud-Est.

Deficitul forței de muncă a devenit o problemă constantă în România. După ce milioane de romani au luat calea străinătății pentru salarii și o viață mai bună, am ajuns să ne confruntam cu o penurie de personal în multe domenii esențiale: agricultură, construcții, industria ospitalității sau logistica sunt principalele zone neacoperite de angajații români.

Pentru a acoperi acest deficit, multe companii de la noi angajează asiaticii care muncesc din greu, sunt ieftini și foarte disciplinați. Romulus Badea este președintele Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă.

Romulus Badea, președinte Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă: ”Găsim angajatorii români, mai găsesc aici ce au nevoie. Dacă ne raportăm la populația activă din România, datele ne arată că în străinătate sunt înregistrați cam 6 milioane jumate care au plecat din interiorul granițelor. Majoritatea forță de muncă activă pentru care cei care puteau să muncească. Apoi și așa sunt doar cei înregistrați. Din cei rămași dacă scădem tinerii și pensionarii, dacă scădem angajații la stat, vreun milion 300.000, cred dacă scădem cei 500.000 de șomeri și asistați sociali, mai rămân de fapt foarte puțini care vor să muncească”.

În anul 2024, populaţia activă a României era de 8,3 milioane de persoane, din care 7,8 milioane erau persoane ocupate şi 451.000 erau şomeri. Rata şomajului a fost de 5,4%.

Romulus Badea: ”Nu mai avem oameni care să lucreze. Nu suficienți, nu suficienți. Sunt meserii care nu mai sunt atractive pentru români. Tinerii noștri nu vor să mai facă munci fizice, nu vor să mai facă munci grele, să își murdărească mâinile. Există acest indicator Eurostat, suntem numărul 1 în Uniunea Europeană la această categorie, 19,4 la sută din tinerii români nu apar într-o formă de educare, de formare profesională sau de angajare”.

În anul 2024 au fost 311.796 de locuri de muncă deficit, declarate în mod repetat de angajatori că nu s-au putut ocupa.

Muncitorii asiatici au început să vină în România acum 5 ani 

Anatolie Coșciug este cercetător la Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației din Cluj.

Anatolie Coșciug, Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației din Cluj: ”Ei vin pe o rețea creată deja de migrații spre țările din Golf, Emiratele Arabe. Foarte mulți dintre ei, când facem studii cu ei, vedem că au experiență de migrație acolo deja, deci nu suntem noi prima țară în care merg, au fost acolo, au trăit în alte părți, în special în țările din Golf și vin în România ca o continuare a procesului respectiv de migrație”.

Romulus Badea: ”Sunt țările din Asia de Sud-Est, sunt țări cu tradiție în exportul acesta de forță de muncă, Orientul Mijlociu a fost construit cu muncitori din Asia de Sud-Est, India, Sri Lanka, Nepal, Pakistan, Bangladesh. Toți au luat muncitori de acolo, au construit”.

Imigranții asiatici au început să-și facă simțită prezența în România în ultimii 5 ani, aducând cu ei experiență, cunoștințe și competențe în domenii care aparent nu mai sunt atractive pentru români.

Anatolie Coșciug: ”Majoritatea joburilor de care avem noi nevoie sunt din domeniu puțin calificat, calificare minimă”.

Dacă în 2015 s-au aprobat 5.500 avize de muncă pentru străini, din 2022 s-au statuat câte 100.000 de avize noi.

Aceste contingente sunt cerute de către angajatori și aprobate printr-o hotărâre de guvern. Consiliul Economic și Social, CES, care reunește patronatele, sindicatele, dar și reprezentanții ONG-urilor are un aviz consultativ, dar obligatoriu. Aici se negociază cererea forței de muncă străină.

Sterică Fudulea, președinte Consiliul Economic și Social: ”Pe partea angajatorilor a fost această solicitare de creștere a contingentului pe partea angajaților. Partea sindicală e clar că nu și-au dorit să se crească acest contingent, în ideea că nu mai angajăm sau nu se mai angajează cetățenii români, se angajează doar cetățenii străini. Realitatea de astăzi ne arată că este nevoie de aceste sută de mii. Problema nu este de număr, ci de calitate și de principiile prin care acești oameni sunt aduși în țară și sunt păstrați la locul de muncă”.

Nelu Fărcaș a lucrat în Spania și Germania ca șofer de tir, s-a întors și a pus bazele unei ferme de struți lângă Sebeș.

Nelu Fărca, antreprenor: ”Am început acum 15 ani. Din 2009, mai exact. Și a fost destul de greu. Aveam forță de muncă destulă. Vedeam un anunț și veneau foarte mulți oameni, stăteam foarte bine cu oamenii. Munceau, erau mai serioși, acuma în ultima perioadă foarte greu, foarte greu găsești forță de muncă. Chiar nu găsești și suntem nevoiți să aducem personal din Asia, din India, Africa. Am adus și din Etiopia aici”.

Nepalezul are un nume atât de complicat, încât colegii români l-au botezat Ion

Nepalezul are un nume complicat de pronunțat în fermă, așa că a fost botezat Ion. A venit de 5 luni în România și se ocupă alături de alt coleg venit din Bangladesh de cei 150 de struți de pe domeniu.

”Colegul meu este din Bangladesh, nu este un job greu”.

Fermierul a avut și alți muncitori extracomunitari, dar a întâmpinat și probleme în adaptarea acestora.

”În prima fază am intermediat cu o firmă de la București, am adus 4 nepalezi, după care cei 4 li s-a terminat contractual, după 3 ani au plecat au plecat și cei care au plecat mi-au adus prietenii lor din Nepal care ei, de fapt, toți prietenii lu cel care au lucrat înainte la noi și așa am reușit să aducem și noi am mai avut și ceva relații, cunoștințe, i-am adus din Etiopia”.

Nelu Fărcaș: ”Am avut 2 ani din Etiopia, Bangladesh. Tot felul de serii din astea, care, să zic, îi muncă fizică, îi mai ușor de găsit în țările străine. La noi nu găsești, foarte, foarte slab. Avem 7 hectare cu struții, doar cu struți, deci nu undeva la 150 de reproducători, producem undeva la 1.000”.

Pe lângă creșterea struților, ferma are și producție de hrană și propriul abator.

”Singura problemă este limba, că nu ne înțelegem sută la sută exact, ei vin dintr-o altă cultură, le este foarte greu să se adapteze. Cel puțin 2 luni de zile parcă or căzut de pe Lună, direct din copac între oameni, nu știe cum zice la lopată, cum e la mătură, la găleată, învață, dar după ce s-au învățat, am avut oameni care au stat 3 ani”.

Procedura de angajare trebuie să urmeze mai multe etape și se poate întinde între 6 luni și un an jumătate.

Romulus Badea: ”Punctul de plecare, de la nevoia angajatorului. Pentru că procesul este inițiat de un angajator care are nevoie de muncitori. Se organizează o selecție. Cel puțin, de exemplu, pentru muncitorii necalificați înseamnă cel puțin un interviu video”.

Eleodor Pîrvu, inspector general adjunct al Inspectoratului General pentru Imigrări: ”Din punct de vedere al părții de migrație, Inspectoratul General pentru Imigrări este responsabil de partea de isie reglementare. Combaterea șederii ilegale și, bineînțeles, returnare. Orice cerere și orice străin este verificat în amănunt în bazele de date naționale, în bazele de date europene. La care avem acces pe baza amprentelor și pe baza datelor alfa-numerice, astfel încât pentru noi primează climatul de siguranță, siguranța națională și, bineînțeles, siguranța publică”.