1 Decembrie: Ion Baciu, romanul ce promoveaza gustul traditional si sanatos

Le arata orasenilor cum se traieste sanatos, natural si bine. Iar cine se atinge de bucatele lui simte gustul adevaratei Romanii si traieste pentru catva timp intr-o tara mai buna.

Chisca cu hribi, costita hituita, carnat cu busoioc, muschi betiv perpelit pe jar, zacusca si dulceata de la manastire. Totul natural, fara conservanti si fara E-uri. Purtati de miros, bucurestenii dau navala.

In carmangeria sa, Ion Baciu se bucura ca un copil de fiecare bucata de carne si nu stie ce sa-ti dea mai intai sa gusti.

Intr-o oala uriasa clocoteste compozitia pentru toba si hrisca, o doamna rumena in obraji indeasa carnatii, ceva mai incolo o ceata de bucovineni se razboiesc cu un porc. In afumatoare, sunca si carnatii se perpelesc la foc mic.

Afacerea familiei Baciu a inceput in 1997. Ion Baciu a cumparat abatorul construit pe vremea Mariei Tereza si s-a apucat de treaba, dupa retete culese de la batranii de pe plaiurile Obcinilor: in mod traditional, in cantitati mici, cu atentie la fiecare detaliu.

Chiar daca stie secretul a zeci de bucate, Baciu inca mai pleaca prin sate dupa retete.

Mos Vasile e celebru in zona pentru retetele sale. De la el, Baciu fura idei.

Acum doi ani, familia Baciu a fost chemata in Anglia ca sa-i invete pe fermierii englezi sa gateasca sanatos la o ferma agreata de printul Charles. Dintr-un dulap le-a incropit englezilor o afumatoare.

Bucatele romanului au ajuns pe masa familiei regale, iar drept multumire a primit o diploma.

Perpelirea porcului se face in cuptorul unei vecine. Asa ca toata lumea se pune in miscare.

Doamna Aurora este sora lui Ion Baciu. A chemat-o din Italia, unde lucra pe bani frumosi intr-un restaurant de 5 stele pentru a intra in afaceri.

Acum trimite la Bucuresti 200 de caserole cu bunatati in fiecare saptamana.

Ion Baciu bate Bucovina in lung si in lat. La Bucuresti nu duce doar produsele lui, ci aduna ce e mai bun si de la altii, mai romanesc si sanatos.

Pe Ion Baciu numai daca il asculti iti lasa gura apa. Pentru ca nu pune conservant, produce in cantitati mici. Din cand in cand merge in oras la cumparaturi si trage cu ochiul la cum produc altii.

Calitatea costa. Parizerul sau e de cateva ori mai scump decat parizerul cu E-uri. De multe ori curtea lui Baciu se transforma intr-o expozitie de bunatati. Imbracati cu straie lucrate manual, de mii de euro, in lumea lor bucovinenii se distreaza.

De fiecare data, sufletul petrecerii este profesorul de muzica din sat, domnul Didi. A doua zi, dimineata toata marfa este urcata in masina pentru Bucuresti. In drum spre Capitala, sotii Baciu se opresc la manastirea Moldovita. Maicutele trimit la Bucuresti zacusca si dulceata.

Vineri dimineata bucurestenii vin sa-si bucure gusturile. Nota zece. Orasenii sunt multumiti. Au simtit gustul unei alte Romanii. Meritul lui Ion Baciu nu este faptul ca "face", ci pentru ca dupa atatia ani nu a uitat de dragul afacerii respectul pentru lucrul bine facut si sanatos. Se intoarce in satul sau multumit, isi trage bunda de milioane si zambeste fericit. Azi e sarbatoare.