Cum a reușit un preot dintr-o comună din Teleorman să reducă abandonul școlar la zero, duminică la „România, te iubesc!”

Să fie cu adevărat o școală a lor, la care să vrea să meargă cu bucurie, în ciuda lipsurilor de acasă.

Duminică, în emisiunea „ROMÂNIA, TE IUBESC!” vă arătăm locuri în care se întâmplă asta. Campania „ROMÂNIA EȘUATĂ” vă prezintă și reușite, astfel încât cei care nu abandonează studiile își vor asigura un viitor mai bun.

La Conțești, în județul Teleorman, funcționează o școală mică, modestă. Însă aici directorul, care este și preot în comună, a reușit performanța de a reduce la zero rata abandonului școlar.

Ce a făcut directorul școlii din Conțești pentru a-i determina pe elevi să nu renunțe la studii

Cum? A adus în unitate ideea că școala e în totalitate a copiilor. I-a lăsat să picteze pereții, dar într-un cadru organizat.

Au decis chiar în ce culori să fie văruite sălile de clasă, pe principiul câți pereți, atâtea nuanțe și tot împreună cu cei mici au scris emailuri unor studenți voluntari din Belgia, care au venit, pe propria cheltuială, la Conțești, ca să ajute la reparațiile interioare.

George Berceanu, director școală: „Și dacă stai pică cu mâinile în sân, pică para mălăiaţă, ne-au ajutat cu calculatoare”.

Directorul i-a dus pe copii la mai multe multinaționale și firme de IT din București și i-a adus la școală, la sesiuni de discuții, pe tinerii plecați din comună care au făcut studii superioare.

George Berceanu, director școală: „Cu întrebări, la obiect, câte concedii îţi poţi face, dacă îţi permiţi o maşină, ce tip de telefon îţi poţi lua cu salariul.”

Când modelul nu vine de acasă, ar trebui să apară la școală. La Conțești n-ai cum să nu remarci diferența dintre Iulian și Marius, foști colegi de bancă și de clasă, ambii avându-l diriginte chiar pe directorul Berceanu la sfârşitul anilor '90. Dacă Iulian a continuat școala și a ajuns să predea astăzi, la rândul său, copiilor comunei, Marius a abandonat școala la vremea respectivă, iar azi muncește cu ziua pe unde apucă.

Tocmit fără carte de muncă să aibă grijă de animale sau să lucreze ce au nevoie localnicii, prin gospodării. Primul e căsătorit și are un copil, celălalt locuiește singur cu mama și un alt frate major, care, de asemenea, a abandonat școala.

Sistemul românesc de educație are nevoie de măsuri coerente, prin care școala să devină mai prietenoasă. Societatea românească trebuie să acorde toată atenția comunităților vulnerabile. Trebuie să existe o coordonare între școală, autorități locale și asociațiile de voluntari. Copiii, fie că sunt mame minore sau băieți trimiși la muncă ori să aibă grijă de frați, nu trebuie lăsați să renunțe la școală.