Durere fara margini pentru familia unui roman, mort intr-un accident cu parapanta in Nepal. De ce nu il pot inmormanta
Strigat disperat al unei familii din Bihor, care nu-si poate inmormanta fiul mort pe meleaguri straine.
Dupa doua saptamani de cand baiatul a pierit intr-un accident cu parapanta, in Nepal, agentia la care era asigurat nu i-a adus inca trupul in tara. Parintii nu mai au lacrimi de atata plans. Isi doresc sa-si ia ramas bun de la el si sa-l ingroape crestineste.
Dragos iubea zborurile cu parapanta, dar marea lui pasiune s-a transformat intr-o tragedie teribila. Tanarul de 34 de ani a murit pe 4 februarie in timp ce zbura in zona Puranchur din Muntii Nepal. Se pare ca a suferit un accident, insa ancheta in cazul lui nu a fost incheiata.
Parintii sai, care locuiesc intr-un sat din Bihor, sunt zdrobiti de durere. De doua saptamani, trupul copilului lor se afla intr-un spital din statul asiatic. Firma din Romania cu care Dragos semnase o asigurare in caz de accident sau deces nu l-a adus in tara.
"Suntem sleiti de rabdare, de puteri, cu o durere fara margini, nu-si poate imagina numai cine a trecut prin asa ceva. Nu mai putem sa priveghem din 4 pana in 19. Cat timp am privegheat si inca nu sunt in posesia celui ce trebuie sa-i fac randuielile crestinesti pentru a fi inmormantat”, spune Augustin Pirte, tatal victimei.
Reprezentantii companiei de asigurari au declarat ca au existat probleme cu repatrierea, in care a fost implicata
inclusiv Ambasa Romaniei din Nepal, dar si complicatii legate de circulatia corespondentei cu autoritatile din aceasta tara.
Ei spun insa ca depun eforturi pentru ca trupul lui Dragos sa fie adus vineri in Romania. Pentru parinti, durerea a devenit
inabila.
”Firma de asigurari mereu ma tachina: totul decurge conform planului. Ei, planul lor s-a realizat ca nici astazi fiul nu-i repatriat. Sa-i ingrop poza? De ce a asigurat firma respectiva pe fiu-meu daca nu avea acolo birou cu care sa coopereze?", a mai spus tatal tanarului.
Secatuiti de lacrimi si satui de explicatii parintii isi doresc doar sa isi vada fiul acasa si sa ii poata face o slujba crestineasca. Iar cuvintele devin si ele, dintr-o data, prea sarace si stinse intr-o durere surda.
