Explicația lui Marian Godină după ce mascații au intrat din greșeală peste o mamă cu 2 copii

Sperietura a fost atât de mare încât, în final, a fost nevoie de intervenţia unui echipaj SMURD, iar unul dintre copii a ajuns la spital, cu atac de panică. În cele din urmă, anchetatorii au dat de urma unor suspecţi în casa vecină. Aceştia sunt bănuiţi că au furat bani din conturile mai multor cetăţeni americani.

Perchezițiile au avut loc la 18 locații din Brașov, iar printre ofițerii care au intervenit s-a aflat și Marian Godină. Celebrul polițist a avut misiune la altă adresă decât cea cu pricina, însă susține că nu trupele de intervenție au greșit adresa, ci instituția care a emis mandatul. 

„Am terminat misiunea și, când m-am uitat la telefon, am aflat, din nou, că sunt un nemernic, un prost, un dobitoc etc care nu e în stare să găsească o adresă corectă. Sunt tagat în toate știrile legate de „greșeala” mascaților de la Brașov, care au intrat peste o femeie cu doi copii, instaurând panica prin țipetele lor. Era vorba de o altă grupă, nu de cea în care eram eu”, a povestit Marian Godină joi, pe blogul personal cum a aflat știrea.

Polițistul susține că ofiţerii de la combaterea crimei organizate au intrat la locația scrisă în mandatul de percheziție, însă pe lotul de pământ se aflau construite două case, ambele cu aceeașia dresă.

„Pe mandatul de percheziție este trecută adresa cu strada și numărul, număr însoțit de litera „B.” (era altă literă, dar nu pot da niciun fel de indiciu legat de adrese). Dintre cele două case, ambele aveau același număr, dar doar una avea și litera „B”, cea în care au intrat colegii mei. Așadar, adresa la care s-a intrat azi este fix adresa din mandatul de percheziție eliberat de instanță, cu număr și literă”, a scris Marian Godină.

„Ar fi fost o greșeală să se fi intrat în cealaltă casă, care avea același număr, dar fără litera „B”. Atunci i-ai fi putut întreba pe mascați ce a fost în mintea lor când aveau de intrat la numărul 48B și dintre 48B și 48 ei au ales să intre la 48”, a adăugat el.

De asemenea, Godină precizează că în astfel de misiuni, rolul mascaților este doar să asigure ul altor structuri, la solicitarea acestora, în cazurile cu risc ridicat. „Deci în cel mai rău caz pot greși adresa structurile solicitante, nu mascați. Mascații pot cel mult să sară gardul când poarta e descuiată, așa cum s-a mai și întâmplat”, mai spune polițistul.

„În încăperile în care intrăm și găsim copii, acestora li se vorbește pe un ton prietenos, le spunem că suntem polițiști, să nu se teamă că nu li se întâmplă nimic, îi întrebăm cum îi cheamă, câți ani au etc. Exact așa s-a întâmplat și în acest caz, iar când spun asta o spun cu toată răspunderea și nu aș risca să afirm asta fără să mă bazez pe ceva”, a mai adăugat celebrul polițist.

Postarea integrală a lui Marian Godină:

„Ieri am avut ceva treabă și dădeam o gaură cu bormașina, când a venit Georgiana cu telefonul meu în mână. Văzându-i fața, mi-am dat seama rapid cine mă sună.
-Mariane, răspundem și noi mai repede la telefonul ăla? Mâine la 5 să fii la bază!
Abia după ce i-am închis, am văzut că mă mai sunase o dată. Adevărul e că șeful meu e printre puținii căruia nu-i răspund din prima pentru că de fiecare dată se nimerește ori să fiu la baie, ori să fiu la frizer, ori să nu am telefonul lângă mine pentru un moment. Fix momentul în care sună el.

I-am dat vestea Georgianei că amânăm ce aveam de făcut pentru a doua zi (eram liber azi, dar treaba asta cu chematul la serviciu din timpul liber se întâmplă mai mereu).

Azi dimineață pe la ora 4.00 m-am trezit, am plecat de acasă pe la 4.30, am oprit să îmi iau o cafea dintr-o benzinărie și m-am dus la serviciu, unde m-am deghizat rapid într-un mascat „prost grămadă, cu mușchi, dar fără creier” pornit să intru peste cineva la o adresă greșită.

Majoritatea colegilor mei erau în aceași situație ca a mea. Ar fi trebuit să fie ziua lor liberă azi. Dar n-a fost să fie.

Pentru că au fost mai multe percheziții simultan cu unele efectuate în alte țări, în aceeași cauză, s-au făcut mai multe echipe.

Pentru cei care nu știu, noi, mascații, suntem structură care asigură ul altor structuri, la solicitarea acestora, în cazurile cu risc ridicat.

Am ajuns la adresa pe care o aveam pe mandat, am sărit gardul și am intrat în curte. După câteva ciocăneli în ușă, proprietarul a deschis ușa și am intrat în casă, acestuia fiindu-i prezentat mandatul de percheziție.
Omul era chiar cel care ne interesa. A fost cooperant. Percheziția a durat câteva ore bune, proprietatea fiind una foarte mare.

Am terminat misiunea și, când m-am uitat la telefon, am aflat, din nou, că sunt un nemernic, un prost, un dobitoc etc care nu e în stare să găsească o adresă corectă. Sunt tagat în toate știrile legate de „greșeala” mascaților de la Brașov, care au intrat peste o femeie cu doi copii, instaurând panica prin țipetele lor.

Era vorba de o altă grupă, nu de cea în care eram eu. E o știre asta, nu?

Ca să vă puteți face o părere completă și corectă, vin cu următoarele explicații:

Adresa la care au intrat azi colegii mei este fix adresa din mandatul de percheziție.
Pe același lot, s-au construit două case, ambele cu aceeași adresă. Ba mai mult, pe mandatul de percheziție este trecută adresa cu strada și numărul, număr însoțit de litera „B.” (era altă literă, dar nu pot da niciun fel de indiciu legat de adrese).

Dintre cele două case, ambele aveau același număr, dar doar una avea și litera „B”, cea în care au intrat colegii mei.

Așadar, adresa la care s-a intrat azi este fix adresa din mandatul de percheziție eliberat de instanță, cu număr și literă.

Ar fi fost o greșeală să se fi intrat în cealaltă casă, care avea același număr, dar fără litera „B”. Atunci i-ai fi putut întreba pe mascați ce a fost în mintea lor când aveau de intrat la numărul 48B și dintre 48B și 48 ei au ales să intre la 48.

În altă ordine de idei, așa cum am spus mai sus, rolul mascaților într-o astfel de misiune e cu totul altul, deci în cel mai rău caz pot greși adresa structurile solicitante, nu mascații. Mascații pot cel mult să sară gardul când poarta e descuiată, așa cum s-a mai și întâmplat.

PS: în încăperile în care intrăm și găsim copii, acestora li se vorbește pe un ton prietenos, le spunem că suntem polițiști, să nu se teamă că nu li se întâmplă nimic, îi întrebăm cum îi cheamă, câți ani au etc. Exact așa s-a întâmplat și în acest caz, iar când spun asta o spun cu toată răspunderea și nu aș risca să afirm asta fără să mă bazez pe ceva.”