Trei copii din judeţul Botoşani învață la lumânare. Casa în care locuiesc nu este racordată la electricitate

Cei mici au între 4 şi 7 ani, iar femeia, părăsită de soţ, e disperată ca băieţelul care a început şcoala nu poate ţine pasul cu colegii lui. Iar de telefon, tabletă sau laptop nici nu poate fi vorba. Voluntarii unui ONG încearcă să racordeze casa la reţea, însă costurile sunt imense.

Casa din comuna Vârfu Câmpului, în care locuieşte Mihaela, împreună cu cei trei copii de 4, 6 şi 7 ani, nu a fost racordată niciodată la electricitate, iar frăţiorii sunt a treia generaţie care înfrunta viaţa în aceste condiţii. Cel mai mare dintre copii este în clasa pregătitoare, iar astăzi ar fi trebuit să fie conectat on-line alături de colegii lui. Însă îi este imposibil, căci nu are nici lumină, nici laptop sau tabletă.

Reporter: „Acum mergi la şcoală?”
Darius, copilul de 7 ani: „Nu”.
Reporter: „Dar ţi-ai dori?”
Darius: „Da”.
Reporter: „Dar ai tabletă ca să fii la ore cu colegii?”
Darius: „Nu”.
Reporter: „Care e dorinţa cea mai mare?”
Darius: „Să am curent ca să îmi fac temele cu mama şi bunica”.

Mihaela Halici, mama copiilor: „Ne descurcăm foarte greu fără curent electric.”
Reporter: „Copiii ar fi trebuit să fie la şcoală şi la grădiniţă?”
Mihaela halici: „Da”.
Reporter: „Şi ce fac ei acum?”
Mihaela Halici: „Acasă. Scriu de pe caietele speciale de la şcoală. Ne mai sună doamnă şi ne spune ce ar trebui să scriem. Am încercat în urmă cu câţiva ani să tragem curent şi ne-au cerut undeva la 500 de milioane (50.000 de lei, n.r.). E o sumă imensă pe care noi nu ne-o permitem”.

Casa se afla în câmp, iar în ea locuiesc şi bunicii copiilor. Tatăl celor mici a plecat în urmă cu câţiva ani la muncă în străinătate, iar soţia spune că nu a dat niciun semn că ar vrea să îi ajute în vreun fel. Ca să poată trăi cu toţii, bunicul copiilor a hotărât să plece pe şantier şi trudeşte în construcţii.

Georgeta Halici, bunica copiilor: „Ca bunici, suferim şi noi foarte mult, pentru că nu putem să le acordăm tot ce au nevoie. Le-am lua şi noi un televizor ca să stea şi ei ca orice copil, dar dacă nu se poate, nu se poate”.
Reporter: „Am înţeles că soţul dumneavoastră munceşte ca să îi ajute pe nepoţi?”
Georgeta Halici: „Da. M-aş duce şi eu la muncă undeva. Acum mă duc şi eu cu ziua”.

Impresionaţi de drama familiei, voluntarii unui ONG au decis să îi ajute cu racordarea locuinţei la electricitate, dar costurile sunt mult prea mari faţă de cât pot ei să ajute. Aşa că apelează acum şi la oamenii cu suflet mare.

Daniel Caslariu, preşedintele Grupului Civic Botoşani: „Până la primul stâlp de electricitate avem peste 400 de metri, iar costurile sunt foarte mari, dar îmi pun nădejdea ca oamenii vor răspunde la apelul meu umanitar”.

Preşedintele ONG-ului a luat legătura cu cei din conducerea firmei de distribuţie a energiei electrice şi a primit asigurări că va fi sprijinit în demersul său. Totuşi, cele mai multe dintre costuri trebuie ate de către familie sau asociaţia umanitară, iar acestea se ridică la zeci de mii de lei.