Veteranul de război Vasile Adam a decedat la vârsta de 103 ani. A fost înmormântat cu onoruri militare

Vasile Adam, colonel în retragere și unul dintre puținii supraviețuitori ai Detașamentului Păuliș, a fost înmormântat cu onoruri militare vineri, în Cimitirul „Eternitatea” din municipiul Vaslui.

A plecat dintre noi la venerabila vârstă de 103 ani, lăsând în urmă o moștenire exemplară de curaj, integritate și devotament față de țară. La ceremonia funerară au participat militari din Bârlad și Iași, alături de reprezentanți ai comunității, autorități locale și membri ai Asociației Veteranilor de Război, organizație pe care a condus-o cu dăruire timp de decenii.

Veteranul de război a murit la 103 ani

Născut pe 22 octombrie 1922, Vasile Adam a intrat în istorie prin participarea sa activă în cadrul Detașamentului Păuliș, format în august-septembrie 1944, în contextul încercării armatei române de a bloca înaintarea trupelor ungare prin Defileul Mureșului.

Acțiunea a fost esențială pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, teritoriu aflat sub ocupație străină în urma Dictatului de la Viena din 1940. Detașamentul Păuliș, în care lupta și Vasile Adam, a avut o misiune crucială și extrem de periculoasă, iar participarea sa a fost un act de eroism pentru care a fost ulterior decorat cu medalia „Bărbăție și Credință”.

După război, Vasile Adam a continuat să servească patria. A absolvit Școala Militară de la Radna și a fost trimis, alături de alți colegi, să instruiască tineri soldați în unități militare din țară. A fost repartizat ca subofițer activ la o unitate din Medgidia, dar după o perioadă a fost trecut în rezervă, o decizie influențată și de regimul politic al vremii.

„Domnul Vasile Adam, cel pe care l-am condus azi pe ultimul drum, a fost un trăitor și un făuritor al istoriei vii prin participarea la Detașamentul Păuliș. A fost un om cu o cultură generală vastă, cu care puteam purta discuții în orice domeniu, de la istorie, literatură sau știință, un profesionist desăvârșit, un om al dialogului, un om corect, care nu s-a angrenat în conflicte și care a condus cu rigoare și devotament filiala vasluiană a

Asociației Veteranilor de Război, una dintre cele mai numeroase din țară. A reprezentat elementul de legătură între această asociație nonguvernamentală de utilitate publică și autoritățile locale. Și-a trăit viața cu demnitate și onoare, iar pentru mine personal a fost un exemplu din toate punctele de vedere', a declarat, pentru Agerpres, președintele Asociației Veteranilor de Război 'Peneș Curcanul' Vaslui, col. (r) Marin Costia.

În ciuda adversităților, colonelul Adam nu și-a abandonat niciodată principiile. După ieșirea din structurile militare, s-a reorientat profesional și a activat în domeniul sanitar, mai întâi ca asistent igienist, apoi ca tehnician statistician.

A traversat o perioadă dificilă sub regimul comunist, fiind marginalizat pentru convingerile sale. De altfel, într-un gest de demnitate rar întâlnit, a refuzat o decorație din partea autorităților ruse, explicând că nu dorește să primească distincții de la cei pe care îi consideră responsabili de suferințele sale și ale României.

Ce a făcut colonelul după retragere

După Revoluția din 1989, Vasile Adam nu a rămas în umbră. Dimpotrivă, a devenit un reper moral și un liant între generații. A fondat și a condus Filiala Vaslui a Asociației Veteranilor de Război „Peneș Curcanul”, activând în cadrul organizației până la vârsta de 99 de ani.

În cei peste 30 de ani de implicare neîntreruptă, a fost o voce echilibrată și fermă, reprezentând cu demnitate interesele camarazilor săi veterani. Sub conducerea sa, filiala a devenit una dintre cele mai active și numeroase din țară.

A fost un om de o vastă cultură generală, capabil să discute cu pasiune despre istorie, literatură sau știință. Un profesionist riguros, un lider carismatic, dar discret, care a preferat dialogul și echilibrul în locul conflictului.

Pentru activitatea sa deosebită și pentru întreaga viață pusă în slujba patriei, Vasile Adam a fost numit președinte de onoare al asociației. Distincția i-a fost acordată nu doar pentru longevitatea implicării sale, ci și pentru impactul pe care l-a avut asupra comunității locale, dar și asupra memoriei colective a românilor.