Violenţa domestică rămâne o problemă majoră la noi în țară. „Nu aveam voie să fac absolut nimic, nici să ies afară”
Puține sunt cazurile în care victimele decid să se rupă definitiv de mediul toxic în care trăiesc, deși țara noastră a adoptat legislația care protejează femeile de violența soțului sau a iubitului.
Convinse că nu se pot descurca singure ori păcălite de promisiuni, femeile se întorc la cel care le face viața un iad. În medie, de 8-9 ori până să ia decizia finală, spun specialiștii. Doar în prima lună din acest an au fost în aproape 700 de apeluri care semnalau cazuri de violență domestică.
Cristina are 29 de ani și, după o relație de 7 ani, dintre care doi au fost de dragoste și restul de chin, povestește cu greu ce i s-a întâmplat. Bărbatul de care s-a îndrăgostit și tatăl celor doi copii ai lor i-a făcut viața un iad.
Cristina, victimă: „A început cu o palmă, după aia cu a doua palmă și, pe urmă, a ajuns să mă calce în picioare. Cu pumni, cu picioarele, mă trântea jos și băga la picioare, parcă eram sac de fotbal. Se îmbăta și, când e băut, nu ține cont. A doua zi, când era treaz, îi părea rău, îmi pupa și mâinile, și picioarele, că nu mai face. Să muncească, nu-i plăcea să muncească.”
După același scenariu s-a derulat și drama unei tinere care are acum 19 ani. Încercând să găsească sprijinul și înțelegerea de care nu a avut parte acasă, a început o relație mult prea devreme.
Victimă: „Aveam 13 ani și, la început, se comporta foarte frumos până am ajuns să stau cu el în casă. Și când am ajuns cu el în casă, atunci a început teroarea. Nu aveam voie să fac absolut nimic, nici să ies afară, nici să mă îmbrac ca un om normal. Era foarte gelos. Am zis că nu trebuie să crească copilul fără tată și că trebuie să crească într-o familie.”
Specialiștii spun că femeile abuzate, deși vor să iasă din relație, pierd mult timp până ajung să se hotărască.
Ioana Denisa Stila, asistent social: „Un motiv pe care ele îl invocă, mai ales în cazul celor care au copii de vârste școlare, este faptul că nu se pot descurca singure. În cele mai multe cazuri, abuzatorii sunt concubini, soți.”
Pe lângă frică și rușine, stima de sine scăzută este o altă problemă cu care se confruntă victimele.
Alina Moise, psiholog: „Agresorul a fost cel care, prin forma de violență psihologică, a determinat-o să creadă că nu este capabilă, că nu mai poate să facă lucruri, nu mai arată bine. Când, în sfârșit, se hotărăsc să facă pasul, când află de existența unui centru, din nefericire, o medie de reîntoarcere este de cam opt-nouă ori, până când să se hotărască efectiv și să facă pasul definitiv.”
În România, tot mai multe femei devin victimele violenței domestice.
În prima lună a acestui an au fost în aproape 700 de apeluri care semnalau mai multe tipuri de violență. 453 dintre acestea au fost preluate, 187 au fost apeluri scurte, iar 28, apeluri pierdute.
Deși, în cazul unui apel, de regulă, sunt semnalate mai multe tipuri de violență, 180 au fost în domeniul violenței domestice, în peste 70% dintre cazuri apelând chiar victima.
Pe tot parcursul anului 2024 au fost în peste 9.000 de apeluri.
