Virgil Bălăceanu, despre problemele din industria românească de apărare: „Forța de muncă este îmbătrânită”

Planul prevede deblocarea unei sume de până la 800 de miliarde de euro ca fonduri suplimentare pentru apărare în următorii ani. 

În cazul României, marea problemă o reprezintă capacitatea de absorbţie a industriei de apărare, mai ales cea de stat, aflată în prezent „în stadiu de supravieţuire”, a declarat pentru News.ro generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles.

Potrivit acestuia, este necesară „o legislaţie mai permisivă în privinţa protejării industriei româneşti de apărare, mai ales a celei private”, care, deşi existentă, este „insuficientă” şi nu poate face faţă concurenţei companiilor multinaţionale. Generalul Bălăceanu spune că România trebuie să dezvolte industria de apărare privată, cu precădere cea cu capital românesc. „Capitalul românesc nu se exportă, rămâne în România. Infrastructura rămâne în România, producţia rămâne în România sau se exportă”, a spus generalul.

„Ţinând seama de proiecţia anunţată, adică se vorbeşte de 150 de miliarde de euro prin diferite mecanisme, pornind de la împrumuturi şi alte mecanisme, pentru a avea în vedere anumite sisteme de echipamente, sisteme de apărare antiriană şi antirachetă, sisteme drone şi antidronă, sisteme de artilerie, muniţii, este un proiect absolut necesar de consolidare a unor capabilităţi de apărare mai ales pe linia protecţiei teritoriului, a infrastructurii critice şi sigur şi a forţelor militare”, a afirmat generalul în rezervă Virgil Bălăceanu.

„industria de apărare de stat este în stadiu de supravieţuire”
Potrivit acestuia, marea problemă o reprezintă însă capacitatea de absorbţie a industriei de apărare din România, în primul rând industria de stat, care „nu are creată o bază solidă”.

„La ora actuală, industria de apărare de stat este în stadiu de supravieţuire. Ca atare, vom vedea dacă aceste fonduri ale Uniunii Europene pot fi folosite şi pentru crearea infrastructurii de producţie şi pentru transferul de tehnologie. La nivelul Uniunii Europene proiectele se prezintă şi se negociază. Probabil vom avea mai multe detalii”, a menţionat Bălăceanu.

Potrivit generalului, este nevoie de „o legislaţie mai permisivă” în privinţa protejării industriei româneşti de apărare, mai ales a celei private, care, deşi la momentul actual este „destul de prezentă”, nu este „suficient de prezentă” şi nu face faţă concurenţei companiilor multinaţionale, cu un „capital enorm” faţă de capitalul firmelor româneşti.

„Noi nu avem o legislaţie clară care să permită protejarea în sensul în care firmele româneşti cu capital românesc ar trebui să aibă întâietate. Noi trebuie să dezvoltăm industria de apărare de stat, dar şi cea privată, astfel încât infrastructura de producţie directă şi pe orizontală şi producţia în sine să fie desfăşurată în România. Pentru că altfel în continuare vom fi legaţi de lanţuri de aprovizionare din afară, care în condiţii de criză se scurtcircuitează”, a explicat generalul Bălăceanu.

Acesta a adăugat că legislaţia „trebuie adaptată foarte repede acestor cerinţe”.

„E adevărat că avem o ordonanţă de urgenţă care reglementează cu date noi politicile de compensare, în sensul în care când avem un contract de import de echipamente militare, o parte din fonduri să se înapoieze în România, cu precădere în dezvoltarea industriei de apărare, poate şi în alte sectoare ale economiei. (...). Este greu de spus dacă se aplică la acest moment, pentru că normele de aplicare ale ordonanţei de urgenţă, dacă nu mă înşel, sunt de dată recentă”, a arătat generalul.

„Guvernul să ia iniţiativa, pentru o strategie integrată”
În opinia lui Bălăceanu, Guvernul trebuie să aibă iniţiativa şi „să lucreze foarte bine” prin consultări, în primul rând, cu mediul privat, dar şi cu cel de stat, precum şi cu patronatele şi sindicatele din industria de apărare de stat.

„Trebuie creat un front comun în ideea de a avea o strategie comună, integrată. La ora actuală, industria privată acţionează independent, numai pe principiul competiţiei şi a unor criterii care exclud, de multe ori, un competitor român într-un proces de licitaţie cu companiile multinaţionale, care sunt foarte puternice.

Deci problemele nu se rezolvă peste noapte, se rezolvă printr-un obiectiv strategic, dar să nu fie doar declarativ, ca până acum, ci prin acţiuni concrete care ţin de întâlnirile, dezbaterile şi schimbările legislative de care vorbeam şi aplicarea strictă, dacă avem legislaţie nouă, mă refeream la legislaţia cu privire la compensarea cheltuielor pentru înzestrare, să fie aplicată cu stricteţe”, a explicat generalul.

De asemenea, potrivit lui Virgil Bălăceanu, trebuie gândite şi alte facilităţi, la nivelul României, tot prin hotărâri de guvern, care să creeze condiţii favorabile investitorilor din Uniunea Europeană interesaţi să investească în România.

„Şi sigur să putem negocia, la nivelul Uniunii Europene, chiar proiecte cu contribuţie majoritară din fonduri europene şi desigur şi o componentă naţională de dezvoltare a infrastructurii. Avem nevoie de un management absolut nou în industria de apărare de stat, avem nevoie de transfer de tehnologie.

Altfel, vom rămâne doar o piaţă de desfacere a producţiei de apărare a Europei, cu cheltuieli foarte mari, fără să ajungem la reabilitarea şi, ulterior, consolidarea industriei de apărare, aşa încât să avem o industrie de apărare viguroasă pe timp de pace, care să fie în măsură într-un timp scurt să treacă de la o industrie de apărare la o producţie de război.

Nu în ideea că începe războiul, dar cu cât eşti mai pregătit din punct de vedere al descurajării şi pe componenta industriei de apărare, cu atât războiul este mai îndepărtat”, punctează generalul.

Virgil Bălăceanu consideră că sunt foarte mulţi factori care trebuie luaţi în considerare şi că trebuie aplicate principiile apărării teritoriale, dincolo de tot ceea ce presupune complexul rezilienţei la nivel naţional.

„Întrebarea este cât de bine este pregătită economia României, pentru că atunci când vorbeşti de producţia în domeniul apărării, nu vorbeşti numai de producătorul direct, cel specializat. El trebuie să aibă foarte multe legături de aprovizionare, legături logistice şi cu alţi furnizori. Ori acei furnizori trebuie găsiţi sau să se investească în domenii care sunt conexe industriei de apărare. În felul acesta se creează locuri de muncă.

De exemplu, producţia de oţeluri speciale, pe baza cărora să trecem la producţia de blindaj sau la producţia de ţevi de tun sau ţevi de tanc. Producţia de oţeluri speciale pentru Ministerul Apărării pentru producţia militară nu înseamnă oţeluri speciale care pot fi folosite doar în mediul civil. Sunt nişte caracteristici deosebite. Şi atunci şi aici avem nevoie de o adaptare. Iar cei care sunt producători au nevoie de predictibilitate, de legislaţie clară şi de perspectiva unor comenzi clare”, a explicat Bălăceanu.

Actuala industrie de apărare, posibilităţi limitate. Forţa de muncă, îmbătrânită

În opinia generalului, industria actuală de apărare din România, atât cea privată, cât şi cea de stat, are posibilităţi limitate, nu poate satisface comenzile pe care le are Ministerul Apărării cu privire la cantităţi de muniţii foarte mari.

„Pot produce cantităţi foarte mici pe o perioadă îndelungată de timp. Trebuie să vedem şi cerinţele pe care le are Ministerul Apărării şi să răspundă acestor cerinţe. Deci este un lanţ extrem de complex, care ţine nu numai de ceea ce spuneam mai devreme, ţine şi de calificarea forţei de muncă. Pentru că în industria de stat forţa de muncă este îmbătrânită”, a precizat generalul.

El spune că România nu a mai investit în industria de stat, ci a păstrat doar „nuclee în întreprinderile industriei de stat”, care nu au fost păstrate prin comenzi, ci mai ales prin ajutorul dat de Ministerul Economiei pentru păstrarea locurilor de muncă.

„Vorbim de o forţă de muncă înalt calificată. E nevoie de timp ca să califici o asemenea forţă de muncă. Uzina Mecanică Bucureşti, unde asamblăm Piranha V şi unde modernizăm tancurile TR-85-M1. Dar pentru calificarea forţei de muncă, fără să fi trecut în această perioadă la o producţie directă, s-a creat un t venture între UMB şi General Dynamics. Şi atunci s-a început calificarea forţei de muncă, recrutare, selecţionare şi calificare, dar durează. Şi numărul muncitorilor este destul de redus. Or, ca să ai o producţie de intensitate mare din punct de vedere al produsului în sine, cantităţii în sine, în conexiune directă cu calitatea, ai nevoie de o infrastructură de producţie, de aprovizionare, logistică, tehnologică, în conexiune directă cu calificarea forţei de muncă. Ne-am orientat prea puţin legat de calificarea forţei de muncă pentru industria de apărare, nu a reprezentat o zonă de interes foarte mare”, a afirmat generalul.