Marturia unei tinere care a scapat din cosmarul de la Bataclan: "M-am prefacut ca sunt moarta, ne urmareau ca vulturii"

Tanara studenta a supravietuit si asta pentru ca s-a prefacut moarta in multimea de trupuri rapuse la pamant de gloante. Ca pentru orice tanara de 22 de ani, seara de vineri insemna relaxare, bucurie si distractie alaturi de prieteni. Asa ca s-a dus la concertul formatiei Eagles of Death Metal, impreuna cu iubitul ei.

Ea a scris pe pagina ei de Facebook experienta traumatizanta prin care a trecut in momentul in care trei indivizi inarmati au intrat in sala si au deschis focul, tragand in multime.

Iata mesajul postat de Isboel pe Facebook, in care poveste cum a scapat din iadul produs de teroristi in sala de concerte .

"Nu te gandesti niciodata ca o sa ti se intample tie. Era o vineri ca oricare alta, la un concert rock. Atmosfera era foarte placuta si toata lumea dansa si zambea. Apoi, am vazut ca intre trei barbati si incep sa traga, dar am crezut ca totul face parte din spectacol. Nu a fost doar un atac terorist, a fost un masacru. Zeci de oameni au fost impuscati chiar in fata mea. Siroaie de sange se intindeau pe podea. Barbatii plangeau in timp ce tineau in bratele trupurile neinsufletite ale iubitelor lor. Intr-o secunda, erau familii ruinate si vise destramate. Socata si singura, m-am prefacut ca sunt moarta mai bine de o ora, printre oameni care isi vedeau persoanele dragi tintuit la pamant, fara suflare, secerate de gloante".

Citește și

Cosmarul de la Bataclan, filmat de un jurnalist. Corpuri intinse pe strada, oameni agatati de ferestre si sange peste tot

Toti veniseram cu acelasi scop: sa ne distram intr-o vineri seara. Lumea asta in care traim este cruda. Iar genul asta de acte arata degradarea umana iar imaginile acelor barbati, care ne urmareau ca vulturii, ma vor bantui toata viata. Modul meticulos in care au tras in oameni chiar in fata mea arata ca nu exista niciun fel de considerare pentru viata umana. Nu parea real, ma asteptam din secunda in secunda sa imi spuna cineva ca e un cosmar.

Insa, ca supravietuitoare a acestei tragedii, simt nevoie sa vorbesc despre eroii: despre barbatul care si-a riscat viata si mi-a acoperit capul atunci cand tremuram, ca sa nu se vada ca traiesc. Despre cuplul ale caror ultime cuvinte au fost despre dragoste si care m-a facut sa mai sper ca inca exista bine in lume. Despre politistii care au reusit sa salveze sute de vieti. Si mai ales, despre strainul care m-a consolat afara, in strada, in cele 45 de minute in care am crezut ca baiatul pe care il iubesc a murit. Ii multumesc strainului ranit pe care l-am confundat cu iubitul meu, iar dupa ce mi-am dat seama ca nu este el m-a alinat cand era speriata. II multumesc femeii care m-a ajutat si mi-a dat haine de schimb ca sa nu port hainele insangerate pe care le aveam pe mine. Toti acesti oameni ma fac sa cred ca aceasta lumea in care mai are potential sa devina mai buna. Imi pare rau pentru toti oamenii omorati in acea seara si pentru familiile lor, a caror durere nu o poate sterge nimeni.

In timp ce stateam intinsa pe jos, in balta de sange a victimelor si ma gandeam ca viata mea se va termina la 22 de ani, imi veneau in cap chipurile celor dragi si repetam, in soapta, ca ii iubesc, reflectand la cele mai importante momente din viata mea. Imi doream ca ei sa stie cat de mult ii iubesc si indiferent ce s-ar fi intamplat, ei sa nu isi piarda speranta in aceasta lume, sa creada in oameni buni ca sa nu ii lase pe acesti oameni rai sa castige. Vineri noapte, multe vieti s-au schimbat pentru totdeauna si este datoria noastra sa traim vietile pe care acesti omeni inocenti nu au mai apucat sa o faca. Dumnezeu sa va ierte, ingeri. Nu veti fi niciodata uitati".

Articol recomandat de sport.ro

Țiriac nu uită și nu iartă: "I-am declarat pe toți gangsteri. Public!"