Amalia Enache, despre relaţia cu fetiţa ei. "O tratez de la egal la egal"
"În privinţa fiicei mele, există doar limite care ţin de pericole! În rest, ce fac eu face şi ea", ne povesteşte Amalia Enache.
Colega noastră s-a întors în ţară după o a doua iarnă petrecută în America de Sud. Alături de Alma, care a fost răsfăţata localnicilor...din Rio de Janeiro. "Mă bazez pe instinct şi pe răbdare în creşterea ei" mai spune Amalia.
„Când aveţi în prejma mama cu copii şi mame cu copii care îşi cresc singure copii nu va sfiiţi sa le oferiti ajutor chiar dacă ele se dau supermame. E greu şi într-o familie extinsă, cu multi bunici, tot exista pe mama o presiune un pic mai mare. Sunt multe momente în care nu strică deloc ajutor”.
„E foarte interesată de ce fac eu mai ales în zona asta a cochetăriei a înţeles din start cum e cu oja. Nu are acces la ea că e periculoasă, dar ne jucăm cu cretă. Nu cred că există copil pe lumea asta mai fascinat de spălatul pe dinţi, oricând putem face această activitate”, povesteşte Amalia Enache
Fetiţa deja e la vârsta primelor cuvinte. Spuse corect! „Am vorbit cu ea de bebeluş aşa cum îi povesteşti unui om mare ce se întâmplă. Vorbesc foarte mult cu ea în permanenţă. Cred că acesta tratare de la egal la egal a încurajat-o să se exprime.”
De la egal la egal. În orice activitate. Copiii nu au conştiinţa sinelui şi mama şi bebeluşul sunt una şi acelaşi
„Alma de la 2 luni jumate, din perioda colicilor ,doarme peste mine şi nu reuşim să facem desprinderea asta să adoarmă lângă mine”, povesteşte Amalia Enache. „Înţeleg că între 2 şi 3 ani e posibilă acest desprindere şi eu vreau să se întâmple natura, să nu fie ca un leucoplast pe care îl tragi să nu lasa usturimi ,la fel ca şi întreruperea alăptatului, să fie o oprire blândă!”
 (11).webp)
