De ce e important sa vorbim cu copiii imediat dupa nastere. Varsta la care trebuie sa va alarmati daca nu comunica

In acelasi timp, trebuie lasate putin deoparte credintele populare. Cum ca baieteii isi gasesc mai greu vorbele, de exemplu. Sau ca, pana la urma, toti copiii deprind limbajul.  Nu e chiar asa,

Lorelai Varsta povesteste ca fetita ei, Aylin, “nu scotea niciun sunet sau scotea anumite sunete nearticulate. Se intimpla la 1 si 8 luni, cand a fost diagnosticata cu autism.”

Nicoleta Burlacu , psiholog: “Cand am intrat in contat cu Aylin ea refuza sa faca practic orice si asta nu pentru ca nu stia sa faca acel lucru, ci pentru ca avea o intarziere  in dezvoltarea limbajului”.

Inainte sa implineasca doi ani, Aylin a fost diagnosticata eronat cu autism. Dupa terapie, verdictul a fost schimbat in "intarziere in limbajul expresiv si receptiv". Pe intelesul tuturor, imposibilitatea de a genera cuvinte si de a intelege exprimarea altora.

5% dintre copii primesc acest diagnostic, daca au sansa sa fie dusi din timp la o evaluare, iar apoi tratati intr-un interval util. Pornind de la o situatie extrema, psihologii fac un scenariu al limbajului. Care ii implica, in primul rind, pe parinti.

Inca de la nastere, bebelusul va spune – indirect, evident - „Vorbeste cu mine!''.  Faceti, deci, acest lucru. Raspundeti-i cand gangureste.  La cateva luni, angrenati-l in jocuri simple, precum "Cine e acolo?" Apoi, ascultati-va copilul. Uitati-va la el cand articuleaza, dati-i timp.

Ulterior, vorbiti mult cu cel mic. Spuneti-i ce faceti si ce face el. Pana la doi ani, limbajul ar trebui sa fie deja mijlocul principal de comunicare. Daca nu se intimpla asa, nu trageti de timp. Cel mic poate fi ajutat.

Nicoleta Burlacu, psiholog: “Daca acest lucru se face inainte de virsta de 2 ani si jumatate, asteptarile in urma terapiei sunt foarte foarte mari".

Credinta populara este ca baietii isi dezolva mai tarziu limbajul decit fetitele. La o diferenta de vreo doua luni, de fapt. Teoretic, la 16 luni, acestia pot stapani un vocabular de cel mult 30 de cuvinte. Or, sunt fetite care stiu si 50! Asta nu inseamna ca toti copiii trebuie sa fie la acest nivel... maxim. Ori ca cei care spun doar "mama", "tata", "apa", sau "pa-pa” la plecare au o problema.

In toata povestea cuvintelor, pana pe la sase ani, mamei ii revine rolul principal de interlocutor.  Raspundeti-i copilului de fiecare data cand vorbeste. Nu criticati greselile de gramatica, doar modelati-le. 

Dovada faptul ca acum Aylin vorbeste. Mama ei s-a inscris la facultatea de psihologie tocmai pentru a o ajuta copilul. Micuta a facut permanent terapie – iar rezultatele s-au vazut.