Ce sunt microplasticele și de ce sunt dăunătoare pentru oameni, plante și animale. Experții vin cu explicații

Poluarea înseamnă prea mult. Ne adaptăm să supraviețuim, dar chiar adaptarea poate deveni nocivă. Ce înseamnă prea mult? Aflați la „Doctor de Bine”.

Andreea Groza: „Cum ajunge aici plasticul, dacă nu-l aruncăm? Poate să ajungă de la haine, de la recipientele de plastic din care mâncăm, de la toate obiectele din plastic pe care le folosim. De la covorul, pe care am călcat. De vină e lumina”.

Prof. univ. dr. Simina Ștefan, Facultatea de Inginerie Chimică și Biotehnologii: „În prezența luminii, lumina degradează, determină ruperea acelor legături și dezintegrarea superficială a acestor materiale, și rezultă microplasticele. Poate fi și o degradare prin agitație, se pot desprinde microplastice. Când bem o băutură, desprindem dopul, prin frecare se desprind microparticule. Micro, adică de zece la minus șase, și ducem la gură și le ingerăm”.

Microplasticele pleacă în aer și se depun peste tot. Le preiau plantele și animalele, adică filtrele biologice. Mâncarea este sursă de microplastic. Rămân în aer, le respirăm sau le ingerăm odată cu mâncarea ori cu apa, dar noi suntem bio-filtre performante.

Microplasticele mai mari de 100 de micrometri sunt eliminate. Nasul elimină cel mai multe. De asemenea, intestinul le elimină. Microplasticele mai mici de 100 de micrometri depașesc, însă, membranele umane și ajung în sânge. Și, de aici, în toate celulele.

Ne uităm la țesutul uman gras. Este un depozit de energie pe care natura îl vrea pentru zile negre.

Prof. univ. dr. Simina Ștefan, Facultatea de Inginerie Chimică și Biotehnologii: „Aceste microplastice ajung în sânge, sunt transportate în țesuturile adipoase, care reprerintă depozite pe termen lung a substanțelor, pentru care organismul nu are hărți metabolice”.

Adică nu știe ce să facă cu acestea. Cele mai multe băuturi din comerț sunt acidulate. Și apa ambalată are bule.

Andreea Groza: „Ce face o băutură acidulată? Nu doar expandează burtica la scurt timp după consum. Nu doar aduce o cantitate importantă de zahăr, dacă vorbim despre o băutură dulce. Ne uităm la băuturile acidulate și ne gândim la un acid în cu un plastic. Ce rezultă?”

Luăm trei colorați de laborator și îi punem în cu sticlele de plastic. Aceștia au stat în pet timp de patru ani. Experimentul a fost făcut la catedra de mediu a Facultății de Inginerie Chimică și Biotehnolgoii.

Prof. univ. dr. Simina Ștefan, Facultatea de Inginerie Chimică și Biotehnologii: „Vedeți aceste colorații. Sunt microplastice, care s-au rupt de pe suprafața ambalajului, timp de câțiva ani cât au fost în . Este un mare, de ani, dar e important să vedem ce se întâmplă în ani, pentru că noi acumulăm aceste microplastice”.

Organizația Mondială a Sănătății ne spune că, anual, în interiorul fiecăruia ajung între 100.000 de 250.000 de plastice în miniatură. Până acum au fost asociate cu perturbări ale organelor de reproducere, dar și cu boli maligne la acest nivel. Aceste legături nu sunt încă foarte clare.

Din anii 60 a început industria plasticului la nivel mondial. Abia acum zece ani, specialiștii japonezi au publicat informații despre microplastic.

Andreea Groza: „Până vom schimba acest material, dacă îl vom schimba, la îndemâna fiecăruia e consumul. Să fie cât mai mic. E singura protecție atât pentru dumneavoastră, cât și pentru generațiile care vin”.

În prezent suntem înconjurați de microplastic.