Analiză CNN: Europa își conturează viitorul umbrelei nucleare, iar Trump pune sub semnul întrebării protecția NATO

Ceea ce urmează să rămână - cel puțin cât timp Donald Trump se află la Casa Albă - este ceva mai mult tranzacțional. Iar miza nu ar putea fi mai mare, scrie CNN într-o analiză privind capabilitățile nucleare ale Franței și ale Marii Britanii și strategia unei viitoare umbrele nucleare europene.

Europa trebuie să „acționeze într-un mod semnificativ pentru a-și asigura propria apărare”, a declarat vicepreședintele american JD Vance decidenților de la Munchen în februarie.

Răspunsul Europei până acum a fost să promită creșterea cheltuielilor interne și pentru Ucraina, având în vedere achiziționarea de armamente produse în Europa. Însă o soluție mai radicală a fost și ea discutată: o „umbrela nucleară” europeană.

Franța și Marea Britanie: Puteri nucleare europene

Dacă Statele Unite au fost întotdeauna fratele mai mare al Europei, Franța și Regatul Unit sunt, de asemenea, puteri nucleare de lungă durată – iar unii lideri europeni se întreabă dacă descurajarea finală a Moscovei ar putea veni din apropiere.

În timp ce majoritatea armelor nucleare ale lumii sunt deținute de SUA sau Rusia, Franța are aproximativ 290 de focoase nucleare, iar Marea Britanie 225 de rachete Trident, concepute de SUA.

În ultimele săptămâni, au existat o serie de comentarii din partea liderilor europeni care doresc să întărească apărarea lor comună sub o umbrelă nucleară britanică sau ză, pe măsură ce fiabilitatea Washingtonului pare să vacileze.

Președintele z Emmanuel Macron a promis la începutul acestei luni să „deschidă dezbaterea strategică privind protecția prin descurajarea noastră a aliaților de pe continentul european”.

Comentariile sale au venit după ce Friedrich Merz, presupusul următor cancelar al Germaniei, a cerut negocieri cu Franța și Marea Britanie pentru a extinde protecția nucleară oferită de acestea.

Reacții din partea liderilor europeni

Prim-ministrul polonez Donald Tusk a spus că propunerea Franței „nu este nouă” și a mai fost discutată de mai multe ori, susținând ideea.

Alți lideri din țări care istoric au fost reticente față de armele nucleare, precum Suedia și Danemarca, au susținut și ei apropierea Franței de aliații europeni.

De la stabilirea forței nucleare a Franței de către generalul Charles de Gaulle la sfârșitul anilor 1950, parțial pentru a menține Parisul în centrul procesului decizional global, programul nuclear al Franței a fost cu mândrie suveran – „z de la cap la coadă”, după cum l-a descris Macron.

Însă, decenii de-a rândul, în timpul Războiului Rece, Franța a încercat să aducă aliații europeni sub protecția sa nucleară, a spus istoricul Yannick Pincé, de la Centrul Interdisciplinar pentru Studii Strategice din Franța (CIENS).

Regatul Unit nu a făcut nicio ofertă publică de a împărți sau modifica protecția sa nucleară. Însă focoasele sale nucleare sunt deja sub comandament NATO, dominat de SUA, oferind astfel o protecție strategică aliaților europeni.

Totuși, unii lideri speră în continuare la un sprijin mai puternic din partea SUA.

Joi, președintele Poloniei, Andrzej Duda, a cerut lui Trump să disloce arme nucleare americane în Polonia, comparând acest demers cu decizia Rusiei de a baza unele dintre rachetele sale nucleare în Belarus în 2023.

„Cred că nu doar că a venit timpul, dar ar fi mai sigur dacă acele arme ar fi deja aici”, a declarat Duda pentru Financial Times.

Fără un arsenal la fel de mare ca cel al Rusiei, Franța a fost „capabilă doar să amenințe cu represalii strategice, adică să lovească adversarul foarte puternic pentru a acționa ca un descurajator”, a spus istoricul nuclear Yannick Pincé pentru CNN.

Dimensiunea relativ mică a arsenalului nuclear al Franței comparativ cu cel al SUA a făcut ca acesta să fie ușor de subestimat, chiar și în rândul celor mai buni generali din Vest, a spus generalul (r) Michel Yakovleff, fost adjunct al comandantului forțelor NATO în Europa.

Diferențele strategice între Franța și SUA

Pe lângă puterea sa imensă, dimensiunea și diversitatea arsenalului american oferă un alt avantaj cheie în cazul unui război nuclear: posibilitatea de a minimiza orice schimb nuclear termonuclear. SUA „pot folosi ceea ce numim un răspuns gradat”, a spus Pincé, poate chiar să livreze o singură lovitură, în loc să elibereze întregul arsenal.

În schimb, armamentul nuclear z – cu submarinele încărcate cu rachete și bombardierele nucleare – a fost istoric destinat drept ultimă soluție în cazul în care forțele ruse din Războiul Rece amenințau teritoriul z, probabil declanșând un bombardament asupra unor locații cheie din teritoriile sferei sovietice pentru a forța retragerea unui inamic.

Este diferențe de acest tip care reprezintă o provocare majoră pentru orice umbrelă nucleară centrată pe Europa.

„Un lucru pe care europenii nu îl au este cultura nucleară. Ei nu o înțeleg pentru că au presupus întotdeauna că americanii se vor ocupa de ea”, a spus Yakovleff. „Suspectez că Macron se gândește să, dacă îmi permit să spun, să educe pe oricine vrea, pe tema dialogului nuclear.”

Macron a propus ca aliații să participe la exercițiile nucleare secrete ale Franței, pentru a vedea direct capabilitățile și procesul decizional al Franței.

Dar a fost clar că nu va ceda „butonul nuclear” nici aliaților și nici Bruxelles-ului. Decizia de a lansa o lovitură nucleară „a rămas întotdeauna și va rămâne” în mâinile sale, a spus el Franței într-un discurs național.

Armata britanică a fost „foarte activă în ceea ce privește creșterea a ceea ce se numește IQ-ul descurajării nucleare la NATO”, a spus Lukasz Kulesa, directorul programului de proliferare și politică nucleară de la think tank-ul RUSI din Marea Britanie, „asigurându-se astfel că toți aliații sunt conștienți și înțeleg gramatică descurajării nucleare.”

Asta înseamnă că dacă propunerea lui Macron ar deveni realitate, „Franța nu ar păși într-o tablă complet albă. Acestea sunt țări care de decenii beneficiază de descurajare nucleară extinsă”, a spus Heather Williams, director al Proiectului pentru Probleme Nucleare de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, pentru CNN.

SUA rămân angajate în protecția NATO

Este important însă de subliniat că SUA nu au spus că se retrag din angajamentul lor de a proteja aliații NATO, a subliniat ea.

În această săptămână, un bombardier american capabil să transporte arme nucleare a survolat centrul Stockholmului pentru a marca aniversarea de un an a aderării Suediei la NATO – o alegere simbolică importantă.

Între timp, un raport din februarie al Federației Oamenilor de Știință Americani a subliniat „probe tot mai mari din trei ani de colectare a documentației și observațiilor” care indică faptul că SUA se pregătesc să redeplaseze focoase nucleare în principala sa bază aeriană din Regatul Unit pentru prima dată în mai mult de 15 ani. CNN a at Departamentul de Apărare al SUA pentru comentarii.

O astfel de mișcare ar putea semnala cât de serios vede Washingtonul creșterea tensiunilor din Europa.

În ceea ce privește Moscova, megatonă cu megatonă, arsenalul Europei nu poate fi comparat cu cel al Moscovei.

Creșterea arsenalului nuclear european ar fi o „chestiune de ani, dacă nu decenii”, de investiții și dezvoltare, a spus Kulesa de la RUSI.

Dar descurajarea nu este doar o chestiune de numărul de rachete; demonstrând credibilitatea operațională a forțelor nucleare ale Europei este, de asemenea, esențial.

Cooperarea mai coerentă cu aliații în jurul forțelor nucleare ar aduce un impuls puternic descurajării, a spus Kulesa. Acesta ar putea însemna realimentare aeriană de la aliați pentru bombardierele ze sau capabilități de război anti-submarin pentru a proteja manevrele submarinelor nucleare britanice sau ze.

Investiții în apărare și descurajare convențională

Având în vedere decenii de investiții în scădere în armata britanică, au fost ridicate întrebări privind descurajarea pe care o oferă armele convenționale și nucleare ale Marii Britanii, în special având în vedere dependența sa de un lanț de aprovizionare din SUA.

În ultimii opt ani, Regatul Unit a recunoscut public două teste eșuate ale rachetelor nucleare, unul dintre ele în apele de lângă Florida, când rachetele de probă nu au fost lansate conform planului.

Prim-ministrul britanic Keir Starmer a promis luna trecută ceea ce guvernul a descris ca „cea mai mare investiție în cheltuielile de apărare de la Războiul Rece încoace” într-o lume tot mai periculoasă.

Alți aliați europeni non-nucleari își cresc cheltuielile pentru arme convenționale – și acest lucru contează, spun analiștii.

În mod fundamental, „armele nucleare nu sunt un instrument magic”, a spus Kulesa.

Orice descurajare reală a Rusiei va necesita forțe convenționale și nucleare, a spus el, iar sub Trump, „întrebarea este dacă te poți baza pe angajamentul și implicarea americană”.