Castorii fac prăpăd într-un orășel care este pe cale să devină o mlaștină. Localnicii nu pot face nimic

Localnicii se plâng că rozătoarele au blocat cursul unui pârâu cu bucăți de crengi, așa cum au obiceiul.

Doar că apa s-a revărsat și le-a inundat curțile, iar unii s-au trezit cu casele afectate de mlaștina din jur.

Oamenii nu pot face nimic, pentru că animalele sunt protejate de lege.

Aceasta este grădina lui Bodo Voigt, un localnic dintr-un orășel german din regiunea Brandenburg.

Bodo Voigt: ”Înainte, aici era pământ uscat. Era pășune, te puteai plimba în pantofi obișnuiți”.

Necazul a început în 2002, când zona a fost declarată rezervație naturală. De vină pentru inundații sunt castorii, care s-au înmulțit peste măsură. Au construit diguri din crengi pe cursul unui pârâu, iar apa s-a revărsat și a transformat curțile oamenilor într-o mlaștină adâncă de jumătate de metru.

Clădirile inundate au început să cedeze. Chiar și în pereții caselor au apărut crăpături. Oamenii spun că nu pot să mai ducă o viață normală și intră în panică la fiecare ploaie mai puternică.

Bodo Voigt: ”Suntem foarte îngrijorați că vom fi inundați când va mai ploua puternic. Va trebui să ne părăsim proprietatea, pentru că ne e frică să nu se prăbușească aceste case„.

Localnicii din zonă au apelat la autorități în mod repetat, însă fără succes. Castorii sunt protejați de lege și nu pot fi mutați sau deranjați în vreun fel câtă vreme zona este declarată rezervație naturală. Specialiștii spun că micile animale sunt importante pentru ecosistem și beneficiile sunt mai mari că pagubele.

Christian Mahler, activist: ”Lipsa apei este o mare problemă aici, în Brandenburg și va fi și în Berlin, în anii care urmează. Castorii sunt o soluție care nu costă nimic. Cu digurile lor, pot să păstreze apa pe loc și o ajută să se infiltreze în pământ, unde contribuie la pânza freatică”.

Așa că acești castori nu pleacă nicăieri, cel puțin pentru moment. Localnicii nu vor, însă, să renunțe la lupta lor.

Bodo Voigt: ”Vrem că statutul de rezervație naturală să fie ridicat, vrem că legea să fie schimbată ca să putem face lucrări de mentenanță aici”.

Numai că șansele de victorie, chiar și în instanță, sunt foarte mici, iar localnicii nu-și fac speranțe că vor putea renunța la cizmele de cauciuc prea curând.