Cine sunt Gardienii Revoluţiei ai Iranului. Rolul Gărzilor Revoluționare în Orientul Mijlociu

Un comandant de rang înalt din forţa Quds a Corpului, Mohammad Reza Zahedi, fusese ucis la 1 aprilie într-un atac aerian asupra sediilor diplomatice iraniene din capitala siriană, Damasc, pe care Iranul l-a atribuit Israelului, determinându-l pe liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, să jure răzbunare.

IRGC, forţa militară dominantă a Iranului, are propria armată, marină, forţă aeriană şi aripă de informaţii, scrie Reuters.

Ce este IRGC

Corpul Gardienilor Revoluţiei a fost înfiinţat la scurt timp după Revoluţia islamică din 1979 pentru a proteja sistemul de conducere clerical musulman şiit şi pentru a oferi o contrapondere la forţele armate regulate. Acesta răspunde în faţa liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei.

Se estimează că IRGC are un efectiv de 125.000 de militari cu unităţi militare, navale şi aeriene. Acesta comandă, de asemenea, miliţia religioasă Basij, o forţă paramilitară voluntară loială sistemului clerical, care este adesea folosită pentru a reprima protestele antiguvernamentale.

Basijii au organizat atacuri în „valuri umane” împotriva trupelor irakiene în timpul războiului din anii 1980. Pe timp de pace, ei aplică codurile sociale islamice şiite din Iran. Analiştii spun că voluntarii Basij ar putea fi de ordinul milioanelor, cu 1 milion de membri activi.

IRGC supraveghează programul de rachete balistice al Iranului, considerat de experţi drept cel mai mare din Orientul Mijlociu.

Gărzile au folosit rachetele pentru a lovi militanţii musulmani sunniţi din Siria şi grupurile de opoziţie kurde iraniene din nordul Irakului.

Statele Unite, puterile europene şi Arabia Saudită au acuzat Iranul pentru un atac cu rachete şi drone din 2019 care a paralizat cea mai mare instalaţie de prelucrare a petrolului din lume din Arabia Saudită, deşi Iranul a negat orice implicare.

Fostul preşedinte american Donald Trump a indicat programul de rachete al Iranului ca fiind unul dintre punctele care nu au fost abordate în acordul nuclear încheiat în 2015 cu puterile mondiale şi a citat acest lucru ca motiv pentru a se retrage din acord în 2018.

Gărzile dispun de echipamente şi capacităţi de luptă convenţionale extinse, care au fost prezente în cadrul implicării lor în conflictele din Siria şi Irak.

Foşti ofiţeri ai Gardienilor Revoluţiei ocupă poziţii-cheie în establishmentul iranian, de la guvern la parlament. Majoritatea membrilor cabinetului preşedintelui Ebrahim Raisi sunt foşti ofiţeri ai IRGC.

Mandatul IRGC de a proteja valorile revoluţionare a determinat IRGC să se exprime atunci când a simţit că sistemul este ameninţat.

După războiul din anii 1980 cu Irakul, IRGC s-a implicat puternic în reconstrucţia Iranului. De atunci, acesta şi-a extins interesele economice pentru a include o reţea vastă de afaceri în valoare de miliarde de dolari, de la construcţii şi telecomunicaţii la proiecte de petrol şi gaze.

Forţa Quds

Forţa Quds este braţul extern al IRGC , care influenţează puternic forțele sale aliate din Orientul Mijlociu, din Liban până în Irak, Yemen şi Siria. Membrii săi au luptat în sprijinul preşedintelui Bashar al-Assad în războiul civil din Siria şi au sprijinit forţele de securitate irakiene în lupta lor împotriva militanţilor Statului Islamic în ultimii ani.

Comandantul său suprem, generalul-maior Qassem Soleimani, a fost ucis de Statele Unite într-un atac cu dronă în Irak în 2020, ceea ce a ridicat temeri privind un conflict major.

IRGC, catalogat drept grupare teroristă de către Statele Unite, încearcă de ani de zile să modeleze Orientul Mijlociu în funcţie de interesele Iranului. În 1982, a fondat mişcarea politică şiită Hezbollah, puternic înarmată, în Liban, ca vehicul pentru a exporta Revoluţia islamică iraniană şi pentru a lupta împotriva forţelor israeliene care invadaseră Libanul în acel an.

În prezent, Hezbollah este o forţă militară majoră care a jucat un rol în conflictele regionale.