Fostul preşedinte grec Karolos Papoulias a murit la 92 de ani

Preşedinta Katerina Sakellaropoulou i-a adus un omagiu lui Papoulias pentru rolul său în rezistenţa împotriva ocupaţiei naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi împotriva juntei militare din Grecia din 1967-74.

''Participarea sa la rezistenţa naţională şi la lupta împotriva dictaturii... a reflectat devotamentul său continuu faţă de idealurile de libertate şi dreptate, pe care le-a apărat de-a lungul întregii sale vieţi'', a declarat Sakellaropoulou într-un comunicat.

''A onorat cea mai înaltă instituţie a statului prin etica şi comportamentul său, apărând cu tărie coeziunea socială şi unitatea naţională", a adăugat ea.

Veteranul politician grec a fost preşedinte în perioada de vârf a crizei economice din 2008-2009. Provenind din rândurile partidului socialist Pasok, Karolos Papoulias a fost ales pentru prima dată preşedinte în 2005, înainte de a fi reales pentru un al doilea mandat de cinci ani în 2010, la începutul crizei greceşti, care a aruncat ţara în cele mai grave tulburări politice şi economice din ultimele decenii.

Apoi s-a confruntat cu furia grecilor, iar popularitatea sa a suferit o lovitură fatală din cauza sprijinului său pentru austeritate, dictat de UE şi FMI.

În octombrie 2012, Grecia era cuprinsă de o criză a datoriilor în creştere şi de reduceri salariale nepopulare. Protestatarii au blocat o paradă naţională în Salonic şi au scandat "trădător" la trecerea preşedintelui Papoulias, în vârstă de 83 de ani, la acea vreme.

Înainte de a pleca nemulţumit de la paradă, a ţinut să-şi împărtăşească gândurile cu presa şi cei care-l huiduiau.

''Am luptat pentru Grecia. Am fost un luptător al rezistenţei când aveam 15 ani, luptând împotriva nazismului şi a germanilor", a declarat şeful statului la acea vreme, al cărui tată a fost un ofiţer superior al armatei care a luptat şi el pentru Grecia, rememorează AFP.

Karolos Papoulias a fost unul dintre primii politicieni care a renunţat la salariul său în semn de solidaritate "cu sacrificiile poporului".

Născut la Ioannina, în Epir (nord-vest), la 4 iunie 1929, a activat în rezistenţa antinazistă din 1942 până în 1944, când era doar un adolescent. După ce a studiat dreptul la Atena, Milano (Italia) şi Koln (Germania), a devenit avocat în 1963, profesie pe care a practicat-o până în 1981, când a fost numit secretar de stat pentru afaceri externe de către Andreas Papandreou.

În timpul dictaturii coloneilor (1967-1974), a plecat în exil în Germania şi a devenit unul dintre cofondatorii Mişcării Socialiste Pan-elene (Pasok), condusă de Andreas Papandreou.

Membru al parlamentului din 1977 până în 2000, a fost de două ori ministru al afacerilor externe în guvernele socialiste (1985-1989 şi 1993-1996) şi a condus politica pro-arabă şi pro-sârbă a Pasok în timpul războiului iugoslav din anii 1990.

În adolescenţă a fost un atlet de top, campion naţional la săritura cu prăjina şi membru al echipei naţionale de volei.