Secretele Conclavului. Motivul pentru care, de 750 de ani, cardinalii nu primesc la masă pui, ravioli sau șervețele

Săptămâna trecută, turiștii din Roma i-ar fi putut vedea pe cardinali frecventând restaurantele lor preferate, scrie BBC.

Și înainte de ultimele alegeri papale, din 2013, presa italiană dezvăluia că mulți dintre acești înalți prelați și-au făcut timp să viziteze un anumit restaurant favorit din vecinătate, Al etto di Borgo, situat la 200 de metri de Bazilica Sfântul Petru, unde cardinalul Donald William Wuerl este cunoscut că a comandat lasagna, iar sco Coccopalmerio (cel mai votat cardinal italian la Conclavul din 2013), calamar la grătar.

Cardinalii ar putea simți o oarecare urgență să ia acum o masă bună, deoarece, în timpul conclavului care începe pe 7 mai, unde 135 de cardinali organizează în Capela Sixtină a Vaticanului alegeri secrete pentru un nou papă, ei vor fi complet izolați de restul lumii pentru o perioadă nedeterminată de timp. Votul, dormitul și mâncatul au loc într-o sechestrare strict controlată.

Conclavele papale sunt afaceri notoriu secrete. Cardinalii sunt securizați într-un singur spațiu comun, fără permisiunea de intrare sau ieșire a mesajelor, cu excepția fumului care semnalează dacă un vot a avut succes.

Fumul alb indică un nou papă, iar cel negru înseamnă că este necesar un alt vot pentru a ajunge la consensul de două treimi plus unu necesar pentru a încorona un nou pontif.

Riscul din mâncare: bilețele ascunse în ravioli sau pe un șervețel murdar

Ce se întâmplă exact în aceste conclave nu se știe, dar un lucru este cert: cardinalii trebuie să mănânce în zilele sau săptămânile necesare pentru a alege noul lider al celor 1,4 miliarde de catolici din lume.

Dar cu lucrurile care intră și ies din sală, cum este păstrat secretul conclavului? Cum pot cardinalii să asigure integritatea votului, neafectați de opinia exterioară?

Din punct de vedere istoric, mâncarea a prezentat un risc potențial: ravioli comandat de un cardinal ar putea ajunge pe masă umpluți cu un mesaj ilicit din partea personalului din bucătărie; sau un cardinal ar putea strecura o actualizare de vot către lumea exterioară într-un șervețel murdar.

Cu toate acestea, și mâncatul în comun este unul dintre contextele în care pot avea loc negocieri ascunse. Reprezentările recente ale culturii pop au profitat la maximum de acest lucru, folosind cultura alimentară de conclav pentru a crea un sentiment sporit de suspiciune, intrigă și control.

Luați filmul din 2024, ”Conclave”, unde aproape toate punctele intrigii apar nu în camerele de vot, ci în cantină. Mesele zgomotoase din film contrastează cu realitatea unui conclav, desfășurat aproape în întregime tăcut și fără dezbateri formale. Votul, altfel tăcut, este punctat doar cu momente de discurs ritual, precum jurământul pe care un cardinal îl face când își aruncă cartea de vot în urnă.

Totuși, în jurul tăcerii ceremoniale există și o mare cantitate de comunicare, iar cea mai mare parte din aceasta se întâmplă cu și prin intermediul alimentelor. Și, deși nu putem presupune că filmul descrie cu fidelitate ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise, este fără îndoială adevărat că, în cultura alimentară papală – ca și în cultura mai largă – ceea ce mănânci, cum mănânci și cu cine mănânci se face cu oarece volum de zgomot.

Codul secretului de conclav, din 1274. Cel de atunci a durat 3 ani, locuitorii au înfometat cardinalii pentru a le grăbi o decizie

Codul secretului de conclav datează din 1274, când Papa Grigore al X-lea a stabilit reglementările ce încă dictează parțial modul în care se desfășoară alegerile papale astăzi. Ca și în cazul încoronării multor papi, a lui a fost controversată. A avut, de asemenea, distincția de a fi de departe cel mai lung conclav din istorie, fiind nevoie de aproape trei ani (1268-1271) pentru a ajunge la consensul majoritar necesar pentru a numi un nou papă. Potrivit canonistului italian Henricus de Segusio, care a slujit în acel conclav, locuitorii Romei au amenințat atunci că vor restricționa hrana cardinalilor pentru a grăbi o rezoluție.

Noile reguli ale Papei Grigore al X-lea au inclus izolarea conclavului – o regulă care este încă în vigoare astăzi – și raționalizarea hranei cardinalilor. După trei zile fără consens, cardinalii au primit o singură masă zilnică; după opt zile, numai pâine și apă.

La mijlocul anilor 1300, aceste reguli au fost relaxate de Clement al VI-lea, care a permis mesele cu trei feluri constând din supă, un fel principal de pește, carne sau ouă și desert, care ar putea include brânză sau fructe. Deși raționalizarea nu s-a menținut, rămâne un control strict asupra conclavelor.

Cea mai detaliată relatare istorică despre cultura alimentară a conclavelor papale vine de la Bartolomeo Scappi, care a fost cel mai faimos bucătar al Renașterii (și probabil primul bucătar celebru din lume) și i-a servit atât pe Papa Pius al IV-lea, cât și pe Papa Pius al V-lea. Cartea sa din 1570, Opera Dell'Arte del Cucinare (Arta gătitului) – prima carte de bucate publicată de un bucătar practicant – l-a făcut faimos. În lucrare, el dezvăluie secretele hrănirii conclavului care l-a ales pe Papa Iulius al III-lea și practica extremă a supravegherii care rămâne până astăzi.

Ce mâncare primeau cardinalii din conclavele de acum sute de ani. Erau, ca și azi, complet izolați și verificați

Potrivit lui Scappi, mesele zilnice ale cardinalilor erau pregătite într-o bucătărie comună de bucătari și somelieri, doar două dintre numeroasele posturi domestice care mențineau un conclav în funcțiune.

El identifică bucătăria ca un spațiu în care se puteau partaja mesaje ilicite și observă că acolo erau amplasați paznici special pentru a preveni acest lucru. Prin urmare, de două ori pe zi, într-o ordine determinată prin tragere la sorți, ispravnicii aduceau ceremonios mâncarea la o roată. Această roată sau placă turnantă, încorporată în perete, permitea ca mâncarea și băutura să fie transmise cardinalilor în holul lor interior. Înainte de a fi trecute prin perete, alimentele și băuturile erau verificate cu atenție pentru a se asigura că nu ascundeau niciun mesaj ilicit. Fiecare pas era urmărit îndeaproape de gărzi italiene și elvețiene.

Produsele alimentare erau strict controlate, nefiind permis nimic care putea să ascundă un mesaj secret. Fără plăcinte închise. Fără găini întregi. Vinul și apa trebuiau oferite în sticlă limpede, nu în vase opace. Șervețelele de pânză erau deschise și inspectate cu atenție.

Acest aranjament era parțial aplicat pentru a asigura izolarea completă a cardinalilor, dar parțial și pentru a atenua preocupările legate de otrăvire. La urma urmei, mai ales în timpul Renașterii, papalitatea reprezenta o poziție politică foarte influentă.

Lăsând deoparte protocolul strict și restricțiile alimentare, mesele descrise de Scappi sunt bogate și echilibrate, incluzând salate, fructe, mezeluri, vin și apă proaspătă. De asemenea, el descrie cazarea confortabilă pentru cardinali. Fiecare avea propria sa celulă mare, decorată cu mătase și amplu mobilată cu un pat, o masă, un pentru haine, două taburete, o oală de cameră și o cutie care se încuia, printre multe alte obiecte. După relatarea lui Scappi, a sluji într-un conclav papal renascentist nu a fost un spectacol rău – atâta timp cât nu te deranjează supravegherea constantă.

Cardinalii de azi vor primi spaghete, miel și legume gătite de călugărițe

Pentru viitorul conclav care începe pe 7 mai, călugărițele de la Domus Sanctae Marthae – reședința modernă în care locuiesc cardinalii în timpul sechestrului lor – vor pregăti mâncăruri simple caracteristice regiunii Lazio, care înconjoară Vaticanul și Abruzzo: minestrone, spaghete, arrosticini (frigărui de miel) și legume fierte.

În timp ce acest lucru poate părea să difere de conclavele renascentiste, în care mesele erau pregătite de către gospodari seculari care operau sub un protocol strict și o pază strictă, rezultatul este același: procesul este controlat îndeaproape, asigurându-se că nicio informație nu poate intra sau ieși.

În prima dintre mai multe scene de bucătărie care apar în ”Conclave”, filmul arată călugărițe care fierb pui întregi - o mâncare deloc luxoasă. Dar simbolismul este important. Biserica catolică modernă – mai ales cea ieșită din conducerea Papei Francisc – speră să comunice o imagine simplă, sănătoasă. Preocupările cu privire la potențialul ca alimentele (în special puii întregi) să conțină mesaje secrete literale au dispărut. Există astăzi o comunicare ilicită prin mijloace electronice, un alt simbol recurent în film, asta e preocuparea de acum.

Așadar, în timp ce Vaticanul este scotocit în căutarea dispozitivelor electronice ascunse în pregătirea pentru viitorul conclav, cardinalii își vor face propriile pregătiri personale, aventurându-se la Roma pentru a zăbovi la un fel de mâncare preferat și întrebându-se poate dacă asta va fi poate ultima lor cină înainte de a deveni papă.