Producătorii locali din județul Harghita pun comunitatea pe primul loc. Produsele ajung direct la consumatori

Așa că alimentele sunt proaspete, iar prețul ar trebui să fie mai mic. Și poluarea ar fi redusă. Am pornit pe urmele unor afaceri locale din județul Harghita, desemnat, în acest an, „Regiune Gastronomică a Europei”.

Aflați, într-un nou episod al campaniei „Săptămâna Verde”, ce înseamnă cooperarea și puterea comunității.

Fabrica din Ineu, susținută de întreaga comunitate

În Ineu, din județul Harghita, am găsit fabrica de preparate din carne cu 883 de proprietari. Aproape toți localnicii pun umărul la această afacere. Unii cresc animalele, alții le sacrifică și prelucrează carnea, sau vând produsele.

Jéré Elemér, unul dintre proprietari: „Proprietarul principal e composesoratul, care are 883 de membri. Și eu sunt membru composesor.”

Reporter: „Deci sunteți unul dintre cei 800 și de proprietari.”

Jéré Elemér, unul dintre proprietari: „Exact! Am simțit să facem o investiție care să deservească toți gospodarii din zonă.”

Reporter: „Și așa a apărut fabrica.”

Jéré Elemér, unul dintre proprietari: „Așa a apărut fabrica.”

Animalele crescute în gospodăriile din zonă ajung, cu programare, la abator. Carnea intră imediat în procesul de fabricare și, în doar câteva ore, se transformă în cârnați de tot soiul, pastramă, șuncă și salam.

Kastal Lajos, tehnician alimentar: „Facem afumare rece cu rumeguș. Și rumegușul e făcut din 5 tipuri de lemne: fag, cireșe, brad și salcâm.”

Reporter: „Și al cincilea?”

Kastal Lajos, tehnician alimentar: „E secretul nostru! Nu vreau să spun, cu asta facem gustul nostru.”

Experiență din străinătate, aplicată acasă

Kastal Lajos ne-a arătat lanțul de producție. Este tehnician alimentar și lucrează de 40 de ani în domeniu – 10 ani în fabrici din Germania și 5 în Elveția.

Reporter: „Ce ați învățat cel mai de preț acolo și ați adus aici?”

Kastal Lajos: „Ca să facem produse din carne – deci carne sănătoasă, crescută în ferme mici și să nu mințim.”

Reporter: „Cu ce să nu mințiți și pe cine?”

Kastal Lajos: „Clientul. Ce scriem pe etichetă, asta să facem!”

Ca să ajungă la cât mai mulți clienți, proprietarii au cumpărat două rulote pe care le încarcă zilnic cu marfă și le trimit în tot județul.

Istvan Kosza, angajatul fabricii: „În fiecare zi plecăm undeva. Luni mergem până la Toplița, marți plecăm la Odorheiu Secuiesc, miercuri plecăm până la Praid și Corund, joi Târgu Secuiesc, vineri Sfântu Gheorghe, sâmbătă Bălan și colegii plecau la Covasna.”

Mergem câțiva kilometri mai departe, în Gheorgheni, și ajungem într-o fermă de văcuțe Bălțată Românească.

Fiecare văcuță are numele ei, scris pe o tăbliță. Pe lângă toată grija de care au parte animalele, mai e un avantaj.

Köllő Réka, manager de proiect: „Noi suntem în Depresiunea Gheorgheni, la 800 de metri altitudine. Avem mai mult de 80 de tipuri de plante medicinale pe pășunile din zona noastră. Și gustul plantelor medicinale și al florilor intră în gustul laptelui. Și din moment ce nu pasteurizăm, fiecare roată are gustul ei aparte.”

Client: „Se vorbește foarte mult despre faptul că ar trebui să trăim în așa fel încât să avem în vizor și protecția mediului. Protecția mediului înseamnă să cumperi și produse care nu sunt transportate sute de mii de kilometri, ci se produc foarte aproape de locul în care stai tu.”

Provocările producătorilor locali

Sunt câteva exemple care arată că se poate și la noi. Din păcate, mulți producători mici rămân cunoscuți doar în zonele lor. Nu reușesc să își ducă marfa mai departe de zona în care produc.

În Spania, de pildă, nu există fermier care să nu fie asociat, iar avantajele sunt evidente.

Rebeca Brocal Ruiz, reprezentanta unei ferme experimentale din Valencia: „Nu există localitate fără cooperativa ei și fermierii din aceste sate sunt neapărat asociați. Și se ajută reciproc pentru că au nevoie de asta. Dacă vrei să îți vinzi producția, trebuie să ai o anumită cantitate și, de cele mai multe ori, un singur fermier nu poate ajunge la acea cantitate. Cooperativele colectează marfa de la fermieri. Și așa ei devin mai competitivi.”

Reprezentanții cooperativelor au legături și în afara Spaniei și așa își pot ajuta fermierii să își vândă marfa chiar și în alte state. Așa se face că o portocală culeasă acum din livada acestui fermier poate ajunge direct chiar și în România, fără niciun fel de intermediar. Fructul nu stă deloc în depozit și nici nu este tratat ca să reziste mai mult. Așadar, ajunge la noi în stare proaspătă, iar livrarea durează, de regulă, cel mult câteva zile.

Doar în acest an, românii au comandat pe o singură platformă europeană sute de lăzi de portocale, lămâi, ulei de măsline și avocado.