Iata motivul pentru care NU o sa crezi in apocalipsa nici daca o s-o vezi cu ochii tai
Foarte multi oameni sunt pasionati de informatiile legate de "sfarsitul lumii", insa acest lucru se intampla deoarece, probabil, ei nu cred cu adevarat in posibilitatea producerii unor astfel de evenimente.
Si, mai mult decat atat, aceasta situatie apre NU din cauza faptului ca oamenii sunt realisti, ci pentru ca "materia cenusie" dicteaza anumite comportamente.
Un studiu realizat de un grup de oameni de stiinta din domeniul neurologiei arata ca substanta cerebrala nu ne lasa sa ne facem anumite idei despre viitor, chiar daca ar exista dovezi solide despre o perspectiva negativa.
Cercetatorii din Germania si Marea Britanie au pus la punct un test psihologic destul de complex, care determina modul in care oamenii vad evenimentele negative din viitor.
In primul rand, ei au pus o intrebare legata de posibilitatea ca 80 de evenimente negative sa se intample in viitor, toate fiind diferite. Exemple: imbolnavirea cu un virus extrem de grav sau sa fie atacati.
Dupa ce au contabilizat raspunsurile, oamenii de stiinta le-au comunicat respondentilor care sunt datele statistice reale ale producerii acelor evenimente negative. In unele cazuri, oamenii au supraestimat probabilitatea respectiva, iar in alte cazuri au subestimat-o.
Apoi, dupa ce a trecut un anumit timp, cercetatorii au pus aceleasi intrebari subiectilor respectivi. Astfel, ei au constatat ca oamenii s-au gandit mai mult la raspunsuri in cazurile in care parerile lor erau "prea pozitive", dar stiau datele statistice reale.
De asemenea, participantii la test au avut "ceva probleme" in "ajustarea" raspunsurilor pozitive, favorabile. A fost ca si cum oamenii ar fi selectat in memorie probabilitatile referitoare la evenimentele din viitor, uitand pe cele rele, insa nu si pe cele bune - au constatat oamenii de stiinta, in studiul care a fost publicat in revista Nature.
Si, de fapt, exact asa s-a intamplat. Cu ajutorul tehnologiei de ultima generatie, cercetatorii au urmarit activitatile cerebrale ale subiectilor si au putut observa care dintre structurile neuronale erau active atunci cand oamenii isi aminteau (sau nu mai puteau sa-si aminteasca) datele statistice privind producerea acelor evenimente.
