Vikingii, primii europeni care au ajuns în America de Nord, cu aproape 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb
Vikingii din Groenlanda sunt primii europeni care au ajuns în America şi au trăit într-un sat din Newfoundland (Canada) exact în urmă cu 1.000 de ani, potrivit unei cercetări publicate miercuri, relatează News.ro, care citează NBC.
Oamenii de ştiinţă au considerat mulţi ani că vikingii - nume dat scandinavilor de englezi - au construit un sat în L’Anse aux Meadows din Newfoundland în preajma începutului de mileniu, însă un studiu publicat în Nature este primul care identifică data la care a avut loc ocupaţia.
Exploratorii - până la o sută de bărbaţi şi femei - s-au folosit de copaci pentru a construi satul şi pentru a-şi repara bărcile, iar noul studiu stabileşte data la care ei se aflau acolo prin evidenţierea că au tăiat cel puţin trei copaci în anul 1021, cu cel puţin 470 de ani înainte ca exploratorul Cristofor Columb să ajungă în Bahamas în 1492.
„Este prima oară când data a fost stabilită în mod ştiinţific”, a spus arheologul Margot Kuitems, cercetător la Universitatea Groningen din Olanda şi principalul autor al studiului. „Înainte, data era bazată doar pe legende - istorii orale care au fost scrise abia în secolul 13, la cel puţin 200 de ani după evenimentele pe care le descriau”.
Primele colonişti nordici în Groenlanda erau din Islanda şi Scandinavia şi sosirea exploratorilor în Newfoundland marchează prima dată când omenirea a făcut înconjurul lumii. Dar şederea lor nu a durat. Cercetarea sugerează că nordicii au trăit în L’Anse aux Meadows între 3 şi 13 ani înainte de a abandona satul şi de a se întoarce în Groenlanda.
Rămăşiţele arheologice sunt acum protejate ca punct de referinţă istoric, iar Parks Canada a construit în apropiere un centru tematic. Este înscris ca sit al patrimoniului mondial UNESCO.
Cheia determinării exacte a datei a reprezentat-o forma naturală radioactivă de carbon detectată în fragmente antice de lemn găsite la faţa locului.
Populaţia indigenă a ocupat L’Anse aux Meadows înainte şi după nordici, astfel că cercetătorii au fost nevoiţi să se asigure că fiecare fragment are urme distincte care arată că au fost tăiate cu unelte din metal - de care băştinaşii nu dispuneau.
Arheologii s-au bazat de mult timp pe carbonul radioactiv pentru a face datări aproximative pentru materiale organice, precum lemnul, oasele şi cărbune, însă în cel mai recent studiu a fost utilizată o tehnică bazată pe „un eveniment global ce ţine de radiaţie cosmică” - probabil cauzat de explozii solare masive - pentru a determina data exactă.
Studiile anterioare au stabilit că în 993 a avut loc un astfel de eveniment cosmic care, timp de mai multe luni, a provocat niveluri de carbon-14 radioactiv mai mari decât de obicei în dioxidul de carbon din atmosferă. Copacii „respiră” dioxid de carbon pe măsură ce cresc, astfel că cercetătorii au folosit carbon radioactiv pentru a determina care dintre inelele anuale de creştere văzute în secţiuni transversale ale lemnului a fost din 993, a explicat autoarea.
Au folosit apoi microscopul pentru a număra inelele de creştere apărute ulterior, până la scoarţa lemnului, ceea ce le-a oferit anul exact în care copacul a încetat să crească. Cu alte cuvinte, când a fost doborât de nordici.
Spre surprinderea cercetătorilor, fiecare dintre cele trei fragmente de lemn pe care le-au testat au aparţinut unor copaci tăiaţi în 1021 - doi brazi şi, probabil, un ienupăr.
Ce nu au putut stabili încă cercetătorii este dacă 1021 era la începutul sau la finalul ocupaţiei nordice, dar se aşteaptă ca alte analize asupra lemnului găsit în sit să extindă intervalul de date, a mai spus Kuitems.
