18 decembrie 1989 – Zeci de tineri care ies sa lupte pentru libertate, mor pe treptele Catedralei
Lupta tinerilor si curajul lor de a iesi in strada a jucat un rol hotarator in Revolutia din 1989.
Fara mesajul transmis de tineri, fara nebunia lor de a iesi in fata gloantelor si a-si risca viata pentru un vis, poate ca soarta acelor zile ar fi fost alta. Sau poate caderea regimului lui Ceausescu s-ar fi petrecut mult mai tarziu si in urma altor evenimente.
In 18 decembrie 1989, tinerii ies pentru prima oara in strada si striga impotriva regimului comunist si impotriva lui Nicolae Ceausescu.
La Timisoara, pe 18 decembrie, intr-o zi de luni, muncitorii merg la serviciu pentru o noua saptamana de lucru. In acea zi insa, Ceausescu face poate cea mai mare greseala, care se va dovedi a-i fi si fatala: el pleaca pe 18 decembrie 1989 intr-o vizita de lucru in Iran si ii lasa sa se ocupe de criza de la Timisoara pe Elena Ceausescu, Manea Manescu si pe Emil Bobu.
In orasul de pe Bega, in fabrici si intreprinderi, muncitorii sunt convocati in sedinte lungi de catre sefii departid si membrii Securitatii, unde li se spune cat de grava este situatia, cat de mult rau au facut "huliganii" pe strazile orasului si ca interventia Armatei a fost justificata. Muncitorilor li se transmite ca Armata se afla peste tot in oras, pazeste cele mai importante obiective si este pregatita sa traga in orice moment in eventualii prostestatari.
Lucrurile stateau aproape la fel in realitate. Doar ca si fabricile se aflau sub asediul Armatei. Pentru a-i depista pe muncitorii care au participat la revoltele din noaptea precedenta, iar acum absenteaza nemotivat de la munca, responsabilii ii numara pe muncitori din ora in ora. Pentru a-i impiedica sa iasa si in acea zi in strada si sa organizeze si alte mitinguri de protest, muncitorii sunt amenintati in fel si chip si li se spune ca Armata va trage fara retinere in orice grup care va manifesta impotriva regimului lui Ceausescu. Strategia autoritatilor da rezultate, iar in ziua de 18 muncitorii nu mai ies pe strazi sa protesteze.
Tinerii nu vor putea fi tinuti insa in case. Pe 18 decembrie 1989, in Timisoara, un grup de cateva zeci de tineri se strange in fata Catedralei din centrul orasului. Dupa cateva momente de liniste, tinerii incep sa scandeze "Jos Ceausescu!" si "Armata e cu noi", iar unul dintre ei incepe sa fluture un tricolor cu stema decupata in mijloc.
In doar cateva minute, peste 500 de timisoreni se strang in jurul grupului si scandeaza in cor "Jos Ceausescu!" TAB-urile Armatei, care se aflau in Piata Operei, se indreapta amenintator spre grupul de manifestanti, aruncand grenade lacrimogene si se trag focuri de avertisment.
Tinerii nu renunta la prostest, continua sa strige impotriva regimului lui Ceausescu. Din TAB-urile Armatei incepe sa se traga, iar mai multe persoane sunt ranite. Militienii aresteaza mai multi tineri, iar revolta acestora este si ea inabusita in sange.
Ziua de 18 decembrie se incheie cu Timisoara in fierbere. Fiecare roman din intreaga Romanie, nu vorbeste decat despre evenimentele de la Timisoara. In fiecare casa, oamenii se roaga pentru libertate, iar inimile tinerilor prind tot mai mult curaj. Ei vor demonstra ca nici gloantele si nici bastoanele militiei nu vor putea sa ii opreasca din drumul lor spre Libertate.
 (11).webp)
