Kilometrul 340, locul unde Dunărea se opreşte. Autorităţile dau vina pe sturioni

Kilometrul 340 este locul în care Dunărea se rupe în două. În dreapta Dunărea veche, în stânga braţul Borcea. Apa e scăzută atât de mult încât navele comerciale nu mai au voie să între pe Dunărea veche. Sunt obligate să o ia pe braţul Borcea.

Am intrat pe Dunărea Veche şi am rămas înfipţi în mijlocul ei. Apă are 20 şi ceva de centimetri. Nu mai ştim încotro s-o apucăm. Sunt nenumărate astfel de locuri în care pur şi simplu rămâi pe nisip. 

La kilometrul 343, o dragă stă. Autorităţile ştiau de călătoria noastră pe Dunăre, ba mai mult, directorul departamentului naval din Ministerul Transporturilor ne-a spus la final că am fost monitorizaţi tot timpul. Coincidenţă sau nu, în faţă noastră au început să apară drage pe apă. Doar că dragă s-a defectat după ce s-a pus pe poziţie.

AFDJ-istraţia fluvială este instituţia care răspunde de întreţinerea Dunării. Dorian Dumitru este director. Nu poate spune precis de ce dragă nu mergea. “Era defectă atunci...acum...n-am informaţia că funcţionează. Ar trebui să funcţioneze. Pentru că dacă nu funcţionează nu are ce să caute în şenal.

Mihai Tămâian este secretar de stat şi răspunde de sectorul naval. “Este acoperită partea de dragaj. Nu ştiu la ce va referiţi la ce dragă... este acoperită partea de dragaj”, susţine el.

Din biroul din Bucureşti problemele de pe Dunăre nu se văd. Cu toate că e în funcţie de 8 luni, secretarul de stat a vizitat un singur loc pe Dunăre - Corabia. Bâlbâiala celor care răspund de Dunăre costă enorm.

Pe o hârtie, căpitanii navei Mercur 206 ne arată cât ocolesc pentru că nu pot pătrunde cu navele pe Dunărea veche. De la bifurcatie, km 340, până la Cernavodă sunt 48 de kilometri. Navele ocolesc însă pe braţul Borcea. Asta înseamnă un ocol de aproape 100 km iar pentru că apă e mică, navele fac ţuguri, adică împing barjele pe rând prin punctele critice.

O distanţă care ar putea fi parcursă în 4 ore se face din acest motiv în 2-3 zile. Prin urmare, un drum Turnu Măgurele-Constanţa, care putea fi străbătut în 3 zile, acum e făcut în 6 zile. 

Gabriela Murgeanu este directorul departamentului Naval şi vorbeşte despre bani mulţi îngropaţi în braţul Dunărea Veche. “Lucrările sunt în atenţia noastră şi avem proiecte în derulare încă din 2003. Cu finanţare pe ISPA. Acolo problemele sunt mai complicate. Din păcate ONG-urile, care sunt foarte active, au blocat lucrările câţiva ani.

Autorizaţiile se obţin de la instituţiile statului iar dacă s-ar vrea ar putea fi obţinute. Dovadă o găsim câţiva kilometri mai jos unde două drage private scot nisip din Dunăre, cu autorizaţie şi afectează şenalul navigabil.

Dorian Dumitru spune însă că nu e bine: “Faptul că se draghează de acolo balast a produs efecte negative pe Dunăre. De ani de zile se scoate de acolo. Pentru că au concesionat pe un număr de ani. S-a adâncit sola, s-a creat pantă spre braţul secundar în defavoarea braţului principal. Şi normal că la ape scăzute scade nivelul, debitul...”

Dar nici aici nu se ia nici o măsură. Cea de a treia dragă aparţine AFDJ şi tocmai a sosit la lucru cu doar câteva ore înaintea noastră. Pe lângă dragat pe Dunăre e nevoie de diguri care să dirijeze apa şi să protejeze malurile. Abia acum pe un proiect europen AFDJ face un studiu pentru a înţelege ce e de făcut. Revoltător e faptul că ani la rând nu s-a făcut nimic. Şi bani au fost. În fiecare an, AFDJ rămâne cu bani necheltuiţi şi îi dă înapoi statului. “Anul trecut cred că s-au dat vreo 10 milioane de lei statului înapoi”, recunoaşte chiar directorul.

Pentru proprietarii de nave situaţia este dramatică. Nivelul apei e mic iar navele sunt încărcate doar pe jumătate pentru a nu atinge pământul. Dar statul le taxează că şi când ar fi pline. Se mai adaugă timpii pierduţi, consumul de combustibil. De multe ori o zi se pierde doar la ecluza de la Cernavodă.

Paul Ivanov are mai multe nave pe Dunăre. Ocolul pe braţul Borcea creşte costurile cu circa 3.000 de euro, spune el.

Nicolae Tivilichi este directorul portului Constanţa. Spune că după 10 ani de zile a început dragajul în portul constanţa. Se întâmplă pe 26 iulie 2017.

Prin urmare - coincidenţă sau nu - şi aici a apărut o dragă fix înaintea noastră. Am găsit-o în portul Midia, tocmai se apucă de treaba. Era 26 iulie. Ciudat lucru, pe 14 august, aproape 3 săptămâni mai târziu, în acelaşi port ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc a participat şi el tot la la prima zi de dragare. După cum se vede din imagini, pentru el mai marii portului au scos la treaba o dragă mai veche.

Şi iarna transportul pe Dunăre e jalnic. Nu avem spărgătoare de gheaţă. În portul Galaţi stă remorcherul Perseus. Cu el se sparge gheaţă pe Dunăre. Acum va intră în reparaţii capitale. Guvernul a pus la dispoziţie 10 milioane de euro. La Constanţa, fratele lui Perseus, Hercules stă din 2013 în port.

Cu toate că până acum 10 milioane de euro fără TVA a băgat statul român în această navă pentru recondiţionare, rugina a rămas la locul ei iar nava nu arată prea bine şi probabil bani mulţi vor mai intră aici pentru reparaţii. Trist e faptul că la începutul anilor ’90, 2 spărgătoare de gheaţă au fost construite în şantierele noastre, dar au ajuns fier vechi

Oficialii noştri şi directorii de instituţii au tocat şi toacă în continuare bani mulţi pe tot felul de investiţii. Pe Dunăre însă rezultate nu se văd. Iar asta dovedeşte din plină lipsa de viziune, nepăsarea şi incompetenţa celor care răspund de Dunăre. La mijlocul lunii septembrie, secretarul de stat Mihai Tămâian a fost destituit din funcţie.