Când este Înălțarea Domnului. Ce reprezintă această zi și ce obiceiuri trebuie respectate

Înălțarea Domnului este a treia parte a unui trio esențial de evenimente din calendarul creștin: răstignirea lui Iisus (comemorată în Vinerea Mare). Învierea Domnului (celebrată în Duminica Paștelui) și Înălțarea Sa la cer (40 de zile mai târziu), într-o zi de joi. Iată când este Înălțarea Domnului în 2025 și ce tradiții sunt respectate în această zi.

Ce semnifică Înălțarea Domnului

La 40 de zile după Duminica Învierii, Iisus le-a lăsat discipolilor o misiune, așa cum este scris în Matei 28: să meargă în toate națiunile și să predice vestea bună a lui Hristos.

Imediat după aceea, Iisus s-a înălțat la cer. A fost momentul în care s-a ridicat în văzduh. Ziua Înălțării este comemorarea momentului în care Iisus s-a înălțat la cer. El își încheiase o lucrare de trei ani pe pământ. În acest timp, și-a adunat mai mulți ucenici și a predicat despre mântuire. A murit, a înviat a treia zi și a continuat să se arate oamenilor timp de 40 de zile.

Iisus știa că următorul pas era să facă loc Duhului Sfânt, care avea să coboare la Cincizecime. Fiecare persoană a Sfintei Treimi are un rol important în narațiunea biblică.

Ziua Înălțării marchează o tranziție pentru Hristos. Pe pământ, El a fost un slujitor smerit al Domnului, dispus să sufere chiar moartea pe cruce. Iar acum, El a fost înălțat și șade la dreapta Tatălui.

Nu putem vorbi despre Ziua Înălțării fără să menționăm mai întâi sărbătoarea Cincizecimii, care are loc la 50 de zile după Duminica Paștelui.

Duhul Sfânt nu a coborât imediat după ce ucenicii s-au întors la Ierusalim. Așa că aceștia s-au rugat, iar la zece zile după Înălțare, Duhul Sfânt s-a așezat peste ei sub forma unor limbi de foc. A fost prima zi a Bisericii primare. Aceste două sărbători sunt în legătură una cu cealaltă, completându-se reciproc.

Când este Înălțarea Domnului

În 2025, Înălțarea Domnului este sărbătorită pe data de 29 mai, la exact 40 de zile după Paște. Înălțarea pică întotdeauna într-o zi de joi, conform tradițiilor creștine.

Evenimentul marchează momentul în care Iisus a fost ridicat la cer, lucru care simbolizează încheierea misiunii sale pe pământ și începutul vieții sale divine.

Semnificația Înălțării Domnului este victoria asupra morții și a păcatului, ceea ce oferă credinței creștine promisiunea mântuirii.

În România, odată cu Înălțarea se mai sărbătorește și Ziua Eroilor, dedicată celor care s-au jertfit pentru popor și credință. În această zi, bisericile fac pomenirea tuturor eroilor români care au murit de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și apărarea țării.

Tradiții și obiceiuri de Înălțare

Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creștine și are loc la 40 de zile după Paște. Ea marchează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la Cer în fața ucenicilor Săi, încheindu-și misiunea Sa fizică pe pământ.

Înălțarea Domnului vine cu o serie de obiceiuri și tradiții care sunt respectate de către credincioși.

În popor, această zi mai este cunoscută și sub denumirea de Ispas, după numele unui cioban care, potrivit tradiției, ar fi fost martor la Înălțarea Domnului. Se spune că acesta s-a ascuns după pietre și a văzut minunea, fiind și cel care a dus vestea mai departe. Numele sărbătorii a fost preluat în tradiția populară, iar în unele zone ale țării, oamenii încă mai folosesc această denumire.

Principală tradiție legată de Înălțare este mersul la biserică, unde au loc slujbe speciale și are loc și pomenirea eroilor neamului.

De Înălțare se obișnuiește să se sfințească frunze de nuc și ramuri de tei, pe care oamenii și le pun la icoane sau la ferestre pentru a feri gospodăria de rele și pentru a aduce noroc.

De asemenea, în această zi nu se spală, nu se muncește la câmp și nu se face curățenie, pentru că se spune că aduce ghinion.

O altă superstiție spune că nu este bine să dai sare din casă în ziua de Înălțare, pentru că„îți dai norocul”. La fel, se crede că cei care mor în această zi ajung direct în Rai, fiind una dintre cele mai pure și sfinte zile din calendarul ortodox.

De Înălțare, oamenii dau de pomană pască și alte alimente tradiționale de Paște. Tot în această zi se obișnuiește să se meargă la cimitire pentru a aprinde lumânări la mormintele celor adormiți. În unele zone ale țării, de Înălțare se practică obiceiul zburătorului: mai exact, copiii fac păsări de hârtie și le aruncă în aer, ca un simbol al Înălțării lui Iisus.

În ajunul sărbătorii, se face curățenie, se pregătesc bucatele și se pregătesc ramurile de tei și de nuc pentru a fi duse la biserică și a fi sfințite. În ziua Înălțării se oferă de pomană bucate tradiționale de Paște pentru sufletele celor duși, pentru ca aceștia să nu se întoarcă din cale și să devină strigoi.

Sărbătoarea Înălțării anunță o altă sărbătoare importantă: Rusaliile, numită și Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh. De Rusalii, apostolii au primit har și s-au transformat în propovăduitori ai învățăturii creștine.

De Înălțare, oamenii se salută cu „Hristos S-a Înălțat”, cu răspunsul „Adevărat S-a Înălțat”.

În această zi, nu se împrumută sare sau foc, pentru că se spune că îți dai norocul din casă. În unele zone, în această zi se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar. Este, totodată, ultima zi în care se mai pot mânca ouă roșii.

Ziua Eroilor, comemorată odată cu Înălțarea

Ziua Eroilor este o sărbătoare națională în România, dedicată comemorării bărbaților și femeilor care și-au dat viața în slujba patriei, în cadrul forțelor armate. Prin Decretul nr. 1913 din 4 mai 1920, această zi a fost stabilită să coincidă anual cu sărbătoarea Înălțării Domnului, dată reconfirmată ulterior prin Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți, adoptată la 24 august 1920 și promulgată prin Decretul nr. 3530 din 2 septembrie același an.

Data sărbătorii a fost reconfirmată în anul 1940, într-un context istoric dificil pentru România. În perioada regimului comunist, Ziua Eroilor a fost mutată la 9 mai, prin Decretul nr. 71/1948, dată menținută până în 1989. După căderea regimului comunist, România a revenit la tradiția interbelică, stabilind din nou ca această zi de omagiu să fie marcată de Înălțarea Domnului.

Pentru întreținerea și protejarea mormintelor eroilor, au fost înființate organizații specializate, unele cu caracter internațional. Exemple notabile includ: Commonwealth War Graves Commission (Marea Britanie, 1917), Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V. (Germania, 1919) și Societatea pentru Mormintele Eroilor Căzuți în Război (România, 1919).

În această zi solemnă, în toate bisericile din România și din diaspora, se oficiază slujbe de pomenire pentru toți eroii români care au murit de-a lungul timpului pentru credință, libertate, dreptate și unitatea națională.

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, împreună cu alte instituții competente, organizează evenimentele oficiale dedicate Zilei Eroilor, care este recunoscută prin lege ca sărbătoare națională.