Ion Barbu: Poetul matematician al literaturii române interbelice. Viața, opera și programa de la BAC

Considerat unul dintre cei mai importanți poeți interbelici, el a făcut parte din modernismul literar românesc și a fost influențat de curente precum avangardismul și gândirismul. Opera sa a evoluat de la poezii ludice la construcții complexe.

Iată cele mai interesante lucruri despre viața lui Ion Barbu, dar și operele sale incluse în Programa de Bacalaureat.

Viața lui Ion Barbu

Fiul judecătorului Constantin Barbilian (care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”) și al Smarandei Șoiculescu, fiică de procuror, Dan Barbilian, așa cum s-a născut, a fost un matematician și un poet român important.

Interesul său pentru matematică s-a manifestat încă din timpul liceului, când acesta a publicat contribuții remarcabile în revista „Gazeta matematică”. Între timp, el își dezvoltă și pasiunea pentru poezie.

Între anii 1914-1921, a studiat matematica la Facultatea de Științe din București, însă i-au fost întrerupte studiile de perioada în care a făcut serviciul militar în timpul Primului Răbzoi Mondial. Printre profesorii pe care i-a avut se numără nume mari precum Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel sau Anton Davidoglu.

În perioada 1921-1924 și-a continuat studiile la Universitatea din Gottingen, unde a studiat teoria numerelor și a cunoscut figuri importante în domeniu.

Și-a continuat cariera în matematică susținându-și teza de doctorat în 1929 cu Gh. Țițeica, iar mai târziu a participat la diferite conferințe internaționale de matematică la Hamburg, Praga sau Gottingen.

Soția lui, Gerda Barbilian, de origine germană, a descris cu lux de amănunte anii petrecuți de Dan Barbilian în Germania în cartea „Judecată de valoare”.

În 1942 este numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București, însă a predat și la universități din Austria și Germania. Totodată, a publicat diferite articole în reviste matematice.

După 1933, Dan Barbilian s-a concentrat pe domeniul matematicii, devenind un important geometru și reprezentant al programului de la Erlangen al lui Felix Klein.

În această perioadă, a contribuit la dezvoltarea axiomatică a geometriei algebrice și a mecanicii clasice. Între 1946 și 1951, a lucrat în domeniul algebrei moderne, iar între 1951 și 1957, a aprofundat teoria algebrică a numerelor.

De asemenea, a fost un pionier în teoria determinismului și a avut o contribuție semnificativă la definirea unei clase largi de funcții distanță, obținând recunoaștere mondială în acest domeniu.

În 1938 devine membru al asociației Deutsche Mathematische Vereinigung (Uniunea matematică germană). Totodată, a fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 1936 și membru post-mortem al Academiei Române.

A murit la 11 august 1961, la spitalul „Vasile Roaită” din Capitală, suferind de un cancer la ficat.

Activitatea literară a lui Ion Barbu

În 1919, Dan Barbilian a început colaborarea la revista literară „Sburătorul” și a adoptat numele bunicului său, Ion Barbu, la sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului. În timpul liceului, l-a cunoscut pe criticul literar Tudor Vianu, cu care mai târziu a fost prieten foarte bun.

Debutul său artistic a pornit chiar de la un pariu cu Vianu. În timpul unui excursii la Giurgiu din perioada liceului, Dan Barbilian i-a promis lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, susținând că spiritul artistic există în fiecare persoană. Acest „pariu” l-a ajutat pe Barbilian să își descopere talentul și pasiunea pentru poezie.

El considera că poezia și geometria sunt strâns legate în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi deschide noi orizonturi de cunoaștere și imaginație.

Barbilian spunea: „Pentru mine poezia nu e nimic altceva decât o prelungire a geometriei... Rămânând poet, nu am părăsit niciodată divinul domeniu al geometriei”.

Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi dedică o monografie, care este considerată una dintre cele mai complete lucrări despre autor, rămânând un reper important și astăzi.

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Ion Barbu, „După melci”, este publicată în 1921 în revista Viața Românească.

În același an, Barbilian pleacă la Göttingen, în Germania, pentru a-și continua studiile. După trei ani de călătorii prin Germania, se întoarce în țară.

Operele lui Ion Barbu

În lucrarea „Introducere ăn poezia lui Ion Barbu”, Tudor Vianu împărțea opera lui Ion Barbu în trei etape: 

parnasiană

baladică-orientală

ermetică

În etapa parnasiană (1919-1920), Barbu a publicat titluri precum: „Lava”, „Munții”, „Copacul”, „Banchizele”, „Pentru Marile Eleusinii”, „Panteism”, „Arca”, „Pytagora”, „Râul” sau „Umanizare”.

În etapa baladică-orientală, poetul a publicat unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale, precum: „Riga Crypto și lapona Enigel”, „După melci”, „Domnișoara Hus”, „Isarlâk”, „Nastratin Hogea la Isarlâk”. 

Cea de-a treia etapă, cea ermetică, cuprinde poezii de o mare abstracțiune, filozofice și geometrice. Principalul exemplu pentru această perioadă este opera „Joc secund”.

Operele lui Ion Barbu incluse în programa pentru Bacalaureat

„Riga Crypto și lapona Enigel” este opera lui Ion Barbu pe care elevii claselor a XII-a o studiază pentru Bacalaureat. Ei trebuie să știe care este tema operei, adică ilustrarea unei povești de iubire imposibilă, trebuie să știe să descrie compoziția și structura poemului, dar și formula literară de poveste în poveste.

Opera „Riga Crypto și lapona Enigel” a fost publicată inițial în 1924, iar ulterior a fost inclusă în ciclul Uvedenrode, din volumul Joc secund (1930).

Curiozități despre viața lui Ion Barbu

· Pe lângă cariera sa literară, Ion Barbu a fost și un matematician de renume. A obținut titlul de doctor în matematică și a predat la Universitatea din București.

· A ales pseudonimul „Ion Barbu” pentru a-și separa carierele.

· Opera sa a fost profund influențată de mișcarea simbolistă. A adoptat un stil simbolist și a scris poezii complexe.

· Publicată în 1930, „Joc secund” este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale lui Ion Barbu.

· Identitatea sa reală, Dan Barbilian, a fost un mister pentru publicul larg.

· Multe dintre poeziile lui Ion Barbu sunt inspirate de opere de artă sau pictori celebri. Un exemplu notabil este „Familia Arnolfini” de Jan van Eyck, care a influențat profund creația sa literară.

· Poeziile sale au generat multiple dezbateri critice, fiind adesea dificil de interpretat. Ele au fost subiecte de discuție în cercurile literare și au fost privite ca lucrări complexe și provocatoare.

· Zvonurile spun că poetul era dependent de droguri, lucru pe care l-ar fi confesat unui prieten printr-o scrisoare: „Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat (la Berlin) obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină!”, s-ar fi destăinuit Barbu într-o scrisoare adresată prietenului său Léo Delfoss.

· A suferit de depresie și a fost internat pentru tratament psihiatric și dezintoxicare.

· A murit în 1961, la 66 de ani, după o comă hepatică.