(P) Ce simptome ne provoacă cu adevărat tiroida și când ar trebui să ne prezentăm la medicul endocrinolog

Tulburările tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul, hipertiroidismul sau nodulii tiroidieni, sunt frecvente și pot provoca simptome variate, inclusiv oboseală, fluctuații de greutate, iritabilitate sau probleme cardiace. Adesea, aceste simptome sunt nespecifice, ceea ce poate întârzia diagnosticul. Din acest motiv, consultarea unui medic endocrinolog devine esențială pentru a înțelege mai bine semnalele corpului și pentru a lua măsurile potrivite la timp.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), tulburările tiroidiene sunt mai frecvente la femei decât la bărbați, cu un raport de 5 la 1. De asemenea, multe persoane nu recunosc simptomele sau le atribuie altor cauze, ceea ce întârzie tratamentul.

Dr. Mădălina Constantin este medic specialist endocrinolog în cadrul Policlinicii Regina Maria Băneasa – relocată în luna decembrie într-o nouă clădire, aflată la doar 400 metri distanță de vechiul spațiu, însă semnificativ mai modernă și mai spațioasă. Dr. Constantin este dedicată diagnosticului și tratamentului afecțiunilor hormonale, în special problemelor tiroidiene, iar în materialul de față explică simptomele, cauzele și necesitatea diagnosticării precoce pentru aceste afecțiuni.

Tiroida are un rol cheie în organism

„Tiroida produce substanțele numite hormoni tiroidieni (Tiroxina-T4 și triiodotironina-T3). Aceștia reglează rata metabolică a corpului, adică procesul complex prin care hrana este transformată în energie”, explică medicul. Toate celulele organismului au nevoie de energie pentru funcționarea corectă, de aceea un dezechilibru funcțional tiroidian are răsunet în întregul corp.

Dezechilibrele hormonale pot afecta funcționarea fiecărui organ, de la sistemul nervos la inimă și piele. La copii, funcționarea corectă a tiroidei este crucială pentru creștere și dezvoltare.

Cele mai frecvente afecțiuni ale tiroidei și cum diferă simptomele acestora

„De departe cele mai frecvente patologii tiroidiene pe care le întâlnesc în cabinet sunt nodulii tiroidieni și tiroidita autoimună. În cele mai multe cazuri, diagnosticul este pus într-un stadiu incipient, adesea fără simptome sau cu manifestări nespecifice.”, mărturisește Dr. Constantin.

Nodulii tiroidieni sunt cel mai frecvent identificați la examinarea ecografică. Nodulii mai mari de 1 cm pot fi sesizați palpator de pacient, iar în aceste situații pacienții se adresează direct medicului pentru evaluare. „Am întâlnit și situații în care pacienți cu noduli destul de mari cu evoluție progresivă nu au sesizat apariția și dezvoltarea lor. Formațiunile nodulare cu evoluție rapidă - de regulă chisturile - prin acumularea rapidă de lichid - pot să dea pe lângă avertizarea vizuală și durere care orientează pacientul spre consult medical”, susține medicul. Marea majoritate a nodulilor sunt asimptomatici și sunt descoperiți la screening sau la ecografii care vizează alte organe de la nivelul gâtului.

“Din fericire dintre aceștia mulți nu pun probleme, nu impactează sănătatea pacientului. Totuși pot fi și noduli cu modificări celulare care necesită intervenție”, mai completează dr. Constantin.

O altă patologie destul de frecventă în ultima perioadă, mult mai frecventă decât înainte de pandemia SARS-COV- 2, este inflamația tiroidiană de origine virală. “Ea se manifestă cu durere, palpitații, oboseală. Este destul de << zgomotoasă>>. Pacientul are durere în zona gâtului, persistentă, jenă la atingere, de multe ori confundată cu patologii ORL. De regulă, colegii din specializarea ORL trimit pacientul la endocrinolog după ce exclud o cauză din sfera lor de specialitate”, spune medicul endocrinolog.

Tiroidita autoimună în stadiul incipient, cu funcție tiroidiană normală, este asimptomatică, deși, de regulă, pacientul se prezintă în cabinetul mediculu “cu un buchet de simptome nespecifice corelate mai de grabă cu stresul”- unul din factorii declanșatori ai tiroiditei.

Simptomatologia disfuncției tiroidiene este direct proporțională ca intensitate cu magnitudinea disfuncției. În stadii incipiente, pacientul poate să nu aibă simptome sau ele să fie nespecifice. Cel mai frecvent simptom este oboseala. În stadii mai avansate, când tiroida funcționează în deficit, pe lângă oboseală, pacientul poate observa edeme faciale, scăderea pulsului, îngroșarea vocii, constipație, piele groasă și uscată, senzație de frig – ca și cum organismul <<încetinește>>. În caz de hipertiroidie, manifestările sunt opuse: scădere în greutate inexplicabilă, tranzit intestinal accelerat, tremor, transpirații, palpitații progresive și persistente”, explică dr. Constantin.

Este bine ca pacientul să ajungă la medic înainte ca disfuncția endocrină să devină atât de evidentă. Când tabloul clinic este atât de specific, disfuncția este prezentă de ceva timp. Din fericire, medicina preventivă este practicată în multe centre din România. „Eu îi sfătuiesc pe pacienții mei să fie atenți la semnalele corpului și dacă apare o schimbare care evident nu e majoră, acută (caz în care solicită ambulanța sau merg la camera de gardă,), să vină la medic și să îi descrie acestuia simptomele”, punctează dr. Constantin.

Medicul va ști ce protocol de investigații sunt necesare pentru a determina ce afecțiune îl supără pe pacient. „Comunicarea cu propriul corp, atenția la propria stare de sănătate sunt cheia. La fel cum este și comunicarea cu medicul, în cabinet. <<Dr. Google>> dacă este accesat înainte de a discuta cu un medic specialist devine un mare generator de anxietate care doar amplifică simptomatologia, fără să vină cu vreo soluție”, subliniează medicul endocrinolog.

Accesul la informație este vital, la fel și comunicarea informată medic - pacient – care poate ajuta foarte mult procesul de diagnosticare și vindecare. Pacientul și medicul formează o echipă în luptă cu afecțiunea. Este drept că deciziile medicale aparțin pacientului, dar ele trebuie să fie decizii informate.

Când ar trebui să facem analize pentru a verifica sănătatea tiroidei?

Dr. Mădălina Constantin, medic specialist endocrinolog în cadrul Policlinicii Regina Maria Băneasa, subliniază faptul că femeile care se pregătesc pentru o sarcină ar trebui să verifice funcția tiroidiană: „Majoritatea o fac la indicația medicilor ginecologi. A devenit o investigație inclusă în protocolul de evaluare ginecologică”, susține aceasta.

Investigații de specialitate sunt recomandate și persoanelor care se adresează oricărei specialități medicale cu oboseală, tulburări de ritm cardiac, variații inexplicabile ale greutății în special scăderea în greutate. Creșterea în greutate este rareori legată de o problemă a tiroidei. Inclusiv copiii cu deficit de creștere necesită evaluarea unui medic endocrinolog.

Ideal ar fi ca pacienții să meargă preventiv la medic pentru screeningul tiroidei, pentru o evaluare corectă a funcției tiroidiene.

Cauze ale tulburărilor tiroidiene și cum pot fi prevenite

Pentru tiroidita autoimună, factorul declanșator este stresul. “Folosesc o metaforă în discuția cu pacienții la care gestionarea stresului clar ar putea fi îmbunătățită atât pentru o mai bună calitate a vieții, cât și pentru sănătatea corporală. Suntem învățați de copii să ne îngrijim de igiena corporală. Ce ne oprește să nu avem grijă și de “igiena” mentală, emoțională? Recomand dezvoltarea personală cu un psihoterapeut. Pacienții aflați în demers terapeutic, pe lângă beneficiile emoționale au și o evoluție medicală mult mai bună”, povestește dr. Mădălina Constatin.

Analize și investigații imagistice necesare pentru diagnosticarea problemelor tiroidiene

De bază sunt ecografia tiroidiană și evaluarea funcțională și imunologică prin testele TSH, FT4, ATPO, ATG. Există mai multe teste ce pot fi făcute, însă acestea sunt recomandate specific fiecărui pacient în algoritmul diagnostic diferențial.

Tratamentul medicamentos versus intervențiile chirurgicale

Intervențiile chirurgicale sunt necesare în câteva situații clare și le voi enumera în linii mari spune dr. Constantin: noduli cu modificări sugestive pentru malignitate sau dovediți prin puncție cu examen citopatologic că sunt maligni, noduli ce determină complicații locale prin compresie, noduli ce produc în exces hormon tiroidian. „Subliniez faptul că indicația chirurgicală este atent evaluată la fiecare caz în parte având mai mulți parametri în vedere”, detaliază specialistul.

De cealaltă parte, tratamentul medicamentos vizează două situații: tiroida funcționează în deficit, caz în care trebuie să suplinim ce nu poate produce ea. Sau tiroida a fost extirpată, caz în care pacientul va duce o viață absolut normală, dar cu tratament substitutiv. O a doua situație ar fi atunci când tiroida funcționează în exces, caz în care avem medicamente ce îi blochează din producție.

În cazul femeilor însărcinate, al copiilor (în special al celor diagnosticați cu diabet de tip 1) și al vârstnicilor, disfuncțiile tiroidiene pot destabiliza alte boli cronice deja existente, crescând riscul de complicații. La pacienții oncologici, anumite tratamente pot provoca disfuncții tiroidiene, însă acestea sunt adesea greu de depistat, deoarece simptomele sunt atribuite fie afecțiunii oncologice, fie efectelor secundare ale tratamentelor. De asemenea, probleme tiroidiene pot apărea la pacienții cardiaci aflați sub tratament cronic cu amiodaronă, la persoanele cu alte boli autoimune (unde tiroidita autoimună este frecvent asociată) și la pacienții aflați sub terapie imunologică.

Afecțiunile tiroidiene netratate pot avea efecte pe termen lung asupra organismului

„Fiecare problemă netratată pe termen lung vine cu o serie de complicații specifice. Unele consecințe sunt reversibile, dar cu cât începem mai târziu tratamentul cu atât recuperarea este mai lentă, unele modificări putând rămâne permanente”, conchide specialistul.

Un exemplu în acest sens este oftalmopatia Graves diagnosticată precoce pentru care este instituit tratamentul corticoid rapid - acolo unde este cazul; boala este de cele mai multe ori reversibilă. Dacă faza de inflamație este depășită și boala ajunge în stadiul de modificări fibrotice, tratamentul corticoid devine ineficient, iar unii pacienți pot rămâne cu exoftalmie permanentă. În acest caz se mai poate interveni doar chirurgical și nu întotdeauna cu succes. Oftalmopatia Graves nu este în sine o problemă tiroidiană, ci o asociere posibilă și nu obligatorie cu Boala Basedow. Tratamentul este gestionat în echipa multidisciplinară, medicii oftalmologi având un rol esențial.

Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.