Analiză Financial Times: Apropierea SUA de Rusia zdruncină politica din Europa Centrală și de Est. Cazul României

Mulți se tem că acest acord ar putea fi realizat pe baza termenilor conveniți între Statele Unite și Rusia. Deși acest lucru ar putea fi acceptabil pentru liderii unor țări precum Ungaria și Slovacia, în alte state, cum ar fi Polonia, România și Republica Cehă, provoacă diviziuni interne, conform analizei.

În noiembrie anul trecut, parlamentarii de dreapta din opoziție ai Poloniei au celebrat victoria electorală a lui Donald Trump ca pe una personală. Aceștia au întrerupt o sesiune a parlamentului pentru a-i acorda lui Trump o ovadă în picioare și pentru a-i striga numele. Unii dintre acești parlamentari au purtat chiar șepci roșii cu mesajul „Make America Great Again”.

La fel ca multe alte partide naționaliste din Europa Centrală și de Est, Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia împărtășește cu mișcarea lui Trump o viziune socială conservatoare și anti-imigrație.

Neliniștea provocată de apropierea dintre Trump și Putin

Însă, la doar cinci luni de la alegerile din SUA, apropierea rapidă a lui Trump de Vladimir Putin și disprețul său aparent față de mulți dintre aliații NATO ai Americii provoacă neliniște într-o țară în care teama de Rusia este adânc înrădăcinată. Această temere rămâne o problemă majoră în perspectiva alegerilor prezidențiale din Polonia, programate pentru 18 mai.

„Oamenii știau că un al doilea mandat al lui Trump ar putea fi mai complicat decât primul, dar cred că retorica lui Trump și evoluțiile de până acum sugerează că majoritatea temerilor se concretizează”, afirmă Piotr Buras, șeful biroului de la Varșovia al Consiliului European pentru Relații Externe. „Desigur, sunt politicieni care încearcă să minimalizeze aceste lucruri, dar șocul este încă foarte profund”, adaugă el, citat de Financial Times.

Perturbările geopolitice ale momentului nu se limitează doar la Polonia. Președintele SUA exercită o influență semnificativă asupra țărilor de pe întreg flancul estic al NATO.

George Simion, care va candida la alegerile prezidențiale din România din luna mai, înlocuindu-l pe Călin Georgescu, exclus din cursă, a declarat pentru Financial Times că partidul său este „prieten cu figuri importante ale mișcării Maga și învățăm unii de la alții”. Anul trecut, Simion a umplut străzile Bucureștiului cu mesaje pro-Trump și a afișat un banner uriaș cu imaginea acestuia pe o clădire întreagă.

Totuși, el a moderat retorica pro-Putin a lui Georgescu, iar recent a discutat despre preocupările sale cu politicieni din partidul polonez PiS.

„Ne amintim bine de ocupația sovietică și de modul în care am fost lăsați în urmă. Dar sper și cred că acest lucru nu se va mai întâmpla”, a spus Simion. „Credem în NATO.”

În Republica Cehă, partidul eurosceptic ANO, care a refuzat să sprijine președintele Rusiei, conduce în sondaje. Liderul său, fostul prim-ministru Andrej Babiš, este încrezător că Trump va reface pacea în Ucraina înainte de alegerile parlamentare din octombrie. Karel Havlíček, liderul adjunct al ANO, a declarat pentru Financial Times că Trump preferă să discute cu politicienii europeni care au viziuni similare, în loc să se consulte cu oficialii UE de la Bruxelles. „Nu sunt sigur că, acum, Comisia Europeană va mai fi un partener potrivit pentru Trump”, a spus Havlíček, potrivit sursei citate.

Viktor Orbán și relațiile cu Trump și Putin

Pentru ungarul Viktor Orbán, care nu se va confrunta cu alegeri până în 2026, este mai puțină nevoie să aibă o viziune bidirecțională. Un irator mărturisit al lui Trump și Putin, Orbán a vizitat atât Mar-a-Lago, cât și Moscova în ultimul an, a susținut discuțiile de pace și a avertizat că Budapesta va încerca să blocheze aderarea Ucrainei la UE.

Slovacul Robert Fico, care la fel ca Trump a supraviețuit unui atentat asupra vieții sale anul trecut, l-a vizitat și pe Putin și l-a descris pe președintele Ucrainei Volodimir Zelenski drept „un inamic”.

Când Winston Churchill și Franklin Roosevelt au aderat la cererea lui Iosif Stalin pentru o „sferă de influență” sovietică în Europa la Ialta în 1945, soarta postbelică a Europei de Est a fost pecetluită. Din statele baltice și Polonia în nord până în România și Bulgaria în sud, apropierea Trump-Putin a reaprins amintirile acelui târg dubios. Consilierul prezidențial român Cristian Diaconescu a avertizat despre o întoarcere la „porțile iadului” dacă se va repeta.

„Am trăit acea perioadă a ceea ce înseamnă Ialta. Cozi la benzină de unsprezece ore, sărăcie, frig în case, femei care mureau în spitale... adulări TV de două ore ale liderului suprem”, a spus Diaconescu în februarie. „Nimeni nu ar trebui să creadă că avem o discuție teoretică, ezoterică despre strategiile globale despre care nimeni nu înțelege nimic.”

Când candidatul la președinția PiS, Karol Nawrocki, a argumentat în ianuarie împotriva aderării Ucrainei la NATO sau UE, Tusk i-a amintit lui Kaczyński că Lech a fost printre primii lideri europeni care au susținut candidatura Ucrainei pentru aderare. „Nu ți-e rușine?” l-a întrebat Tusk pe Kaczyński pe X.

Legăturile economice și militare ale SUA cu regiunea

Sprijinul acordat SUA în întreaga regiune este, totuși, fundamentat pe legăturile economice și militare puternice care au început în timpul președinției lui George HW Bush, în perioada prăbușirii comunismului din Europa de Est în 1989. Sub succesorii săi, Washingtonul a devenit rapid principalul motor pentru ca țările din fostul bloc estic să adere la NATO începând din 1999, înainte ca acestea să devină membre ale Uniunii Europene și înainte ca Vladimir Putin să ajungă președinte al Rusiei.

istrația Trump a accelerat consolidarea influenței asupra regiunii. După ce Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din decembrie anul trecut, vicepreședintele SUA, JD Vance, a criticat decizia în cadrul Conferinței de Securitate de la München, declarând că se bazează pe „suspiciuni slabe ale unei agenții de informații și pe o presiune enormă din partea vecinilor săi continentali”.

În țări precum Ungaria și Polonia, prezența SUA a crescut în timpul primului mandat al lui Trump, în parte datorită relațiilor sale personale cu lideri precum Viktor Orbán și Andrzej Duda, președintele Poloniei, al cărui al doilea și ultim mandat se apropie de final. Totuși, cea mai recentă variantă a lui Trump i-a surprins pe unii dintre cei mai devotați susținători ai săi din regiune.

Întâlnirea dintre Duda și Trump din februarie a stârnit glume pe rețelele sociale din Polonia, după ce a fost limitată la o conversație de doar 10 minute și a fost umbrită de imagini cu Duda plimbându-se într-o cameră, întrucât Trump a ajuns cu o oră întârziere. Simion s-a mulțumit să își facă selfie-uri cu Trump în fundal, în timp ce a participat la adunarea AC din februarie. Deocamdată, nu există semne că regiunea ar intenționa să se desprindă de SUA.

Premierul Tusk, al cărui partid Platforma Civică se află din nou la guvernare, a continuat să implementeze un acord cu Westinghouse pentru construirea primei centrale nucleare din Polonia, în ciuda lobby-ului EDF din Franța, care a încercat să înlocuiască compania americană. Polonia a alocat, de asemenea, 4,7% din bugetul său pe anul acesta pentru apărare, cel mai mare procent dintre toți membrii NATO.

Chiar dacă Tusk susține eforturile europene de a construi o autonomie militară convențională și nucleară față de SUA, guvernul său rămâne ferm angajat în achiziționarea de armament american, inclusiv un contract de aproape 2 miliarde de dolari pentru rachetele de apărare aeriană Patriot, semnat marți.

Angajamentele României față de tehnologia americană și proiectele energetice

În primul mandat al lui Trump, România s-a angajat să-și extindă centrala nucleară cu tehnologie americană, inclusiv cu o flotă de reactoare modulare mici. Pe lângă cooperarea militară strânsă cu Washington, România a semnat acum proiecte energetice în valoare de peste 15 miliarde de dolari cu companii americane, de la proiectele nucleare la Neptune Deep, un proiect de gaze naturale în Marea Neagră.

Discuțiile sunt în desfășurare despre hidroenergie în Munții Carpați ai României. Dar unii directori de afaceri avertizează acum despre o încetinire a investițiilor, având în vedere incertitudinea geopolitică sporită. Anul trecut „toată lumea a spus că România este locul unde trebuia să fii”, își amintește Răzvan Nicolescu, fost ministru român al energiei și consultant de afaceri la București. Dar de când Trump a preluat mandatul, „totul s-a schimbat”, adaugă el. „Investitorii pun acum [proiectele] în așteptare.”

Ca și în Polonia, Franța se oferă să înlocuiască SUA ca investitor în sectoare precum energia nucleară. Această propunere este „mai bună decât nimic, dar dacă SUA chiar pleacă, va fi greu”, spune Sorin Ioniță, șeful think-tank-ului Expert Forum din București. Chiar dacă Trump își intensifică războiul tarifar împotriva UE și a altor parteneri comerciali, puțini din Europa Centrală și de Est sunt dispuși să se gândească la viața fără sprijinul SUA.

Reacțiile în România la criticile lui JD Vance la München

Tirada lui Vance de la München i-a șocat nu numai pe cei din sală, ci și pe mulți din România, care nu se așteptau niciodată ca un oficial de top american să evidențieze țara drept un prim exemplu al defectelor democratice ale Europei. „România a considerat întotdeauna SUA ca un parteneriat strategic”, spune Sandu Valentin Mateiu, general în rezervă și expert în securitate la București. „Nu avem o alternativă.”

În același timp, unii politicieni central-europeni au fost principalii generatori de probleme în cadrul UE, în ciuda beneficiilor economice pe care apartenența la bloc le-a adus regiunii.

Orbán și Fico nu au fost invitați la discuții găzduite luna trecută de Paris și Londra despre securitatea Ucrainei după conflict și reînarmarea Europei pentru a reduce dependența militară de SUA. Cei doi au fost singurii lideri UE care l-au vizitat pe Putin anul trecut, generând proteste și stârnind neliniște în rândul oficialilor UE de la Bruxelles.

În cei opt ani de mandat, guvernul PiS s-a certat cu Comisia Europeană, în special după ce a înghețat miliarde de euro din banii UE ai Poloniei, în semn de protest față de slăbirea independenței sistemului judiciar polonez de către PiS.

Legătura între securitatea Poloniei și sprijinul SUA

Confruntarea i-a oferit liderului PiS Kaczyński motive suplimentare pentru a insista că Washington – mai degrabă decât Bruxelles-ul sau Berlinul – este adevăratul garant al securității Poloniei. Argumente similare au fost prezentate de Orbán, Fico și Babiš, care anul trecut au cofondat Patriots for Europe, al treilea grup ca mărime din Parlamentul European, împreună cu Orbán și liderul de extremă dreapta austriac Herbert Kickl.

Dar, având în vedere imprevizibilitatea președintelui SUA, aceștia își fac griji și să provoace o respingere a lui Trump, care ar putea să sperie alegătorii. „Există foarte puțini politicieni în Polonia care îndrăznesc să spună ceva rău despre Donald Trump”, spune Wojciech Szacki, analist politic șef la Polityka Insight, un think-tank din Varșovia. Candidații „se simt limitați în ceea ce pot spune, pentru că o singură propoziție, un citat i-ar putea pierde pe alegătorii care sunt foarte sensibili la dorința de a se simți în siguranță”.