Astronomii au descoperit o planetă care își varsă măruntaiele în spațiu. ”Este atât de ciudat”

O exoplanetă aflată la aproximativ 800 de ani lumină depărtare își varsă măruntaiele în spațiu, iar noile observații cu telescopul spațial James Webb (JWST) au permis astronomilor să identifice ce se afla în interiorul planetei, au anunțat astronomii săptămâna aceasta la o reuniune a Societății Americane de Astronomie, potrivit Science News.

„Dacă acest lucru este adevărat, este super tare”, a spus astronomul Mercedez López-Morales de la Institutul de Știință al Telescopului Spațial din Baltimore, care nu a fost implicat în noua lucrare. „Pentru prima dată poți studia direct din ce este făcut interiorul unei exoplanete. Este incitant”.

Planeta, o lume de dimensiunea lui Neptun numită K2 22b, a fost descoperită în 2015. Planeta se află foarte aproape de stea sa, completând o orbită în doar 9 ore. Este prea mică pentru a fi detectată în sine, dar emite periodic nori de praf opac care formează o coadă ca o cometă, blocând mai puțin de 1% din lumina stelei gazdă.

Astronomii și-au dat seama curând că praful era probabil magmă răcită din interiorul planetei. Acea dâră a viscerelor planetei a oferit o oportunitate unică de a descoperi compoziția chimică a mantalei unei exoplanete.

A obține o perspectivă asupra mantalei oricărei planete, chiar și a Pământului, este o provocare, spune coautorul studiului, Jason Wright de la Penn State. „Când natura îți oferă un astfel de cadou, trebuie să-l iei”.

”Este un bulgăre de zăpadă care se dezintegrează”

Wright și colegii au observat K2 22b cu spectrometrul sensibil în infraroșu mijlociu al JWST în aprilie 2024. Diferite minerale din praf emit lungimi de undă specifice de lumină, permițând echipei să-și dea seama din ce este făcută planeta.

Praful nu pare a fi fier pur, ceea ce oamenii de știință s-ar aștepta dacă planeta ar fi un nucleu gol, fără manta sau crustă care o înconjoară. „Încă a rămas carne pe oase, ca să spunem așa”, a spus astronomul Nick Tusay.

Dar ceva din praf a emis lumină care era greu de legat de un anumit material, a spus Tusay. Cercetătorii au verificat mai întâi pentru a vedea dacă boabele de praf erau oxid de magneziu și monoxid de siliciu, care sunt așteptate a fi în materialul mantalei. Dar acele minerale nu se potriveau cu datele.

În mod surprinzător, praful seamănă cel mai mult cu oxidul nitric și dioxidul de carbon din gheața vaporizată, spune Tusay. „Dacă este adevărat, ceea ce ne uităm este un bulgăre de zăpadă care se dezintegrează”, spune el.

Este greu de explicat pentru o planetă atât de aproape de stea sa. „Este atât de ciudat și de neașteptat”, a completat Tusay. El a cerut mai mult timp de observare prin JWST pentru a afla detalii. El și echipa sa și-au raportat, de asemenea, rezultatele într-o lucrare trimisă pe 14 ianuarie pe arXiv.org.

O altă planetă care se dezintegrează lasă o urmă de 9 milioane de kilometri lungime

López-Morales este de acord că sunt necesare mai multe observații pentru a confirma compoziția planetei. „Este foarte preliminar, foarte promițător, cu siguranță necesită mai multe date”, spune ea. Ar fi, de asemenea, interesant de observat câteva dintre alte exoplanete cunoscute în dezintegrare.

O planetă care se dezintegra recent descoperită ar putea fi cel mai bun loc pentru a începe. O planetă descoperită cu telescopul spațial TESS în octombrie emite un nor de praf atât de mare, încât se extinde la jumătatea distanței în jurul stelei gazdă, într-o potcoavă lungă de 9 milioane de kilometri, a anunțat astronomul Marc Hon de la MIT la o întâlnire din 15 ianuarie.

Aceasta este cea mai apropiată planetă dezintegrată de Pământ descoperită până acum, așa că conținutul ei va fi și mai clar în datele JWST. „Am dovedit că putem face asta cu K2 22b”, spune Tusay. „Așa că rezultatul va fi mai bun”.