Femei celebre din România care au intrat în istorie. 8 povești de succes, curaj și determinare

Deși de multe ori au trebuit să înfrunte obstacole și prejudecăți, ele au reușit să schimbe destine și să inspire generații întregi.

Femei celebre din România care au intrat în istorie

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii – 8 Martie, celebrăm 8 dintre cele mai remarcabile figuri feminine din România – personalități care au depășit limitele impuse de epoca lor și au intrat în istorie prin contribuțiile lor excepționale.

Ana Aslan

Ana Aslan (1897–1988) a fost un medic român de renume, specialist în gerontologie și academician. Considerată o inovatoare în domeniul longevității, Ana Aslan a descoperit efectele benefice ale procainei asupra procesului de îmbătrânire, dezvoltând astfel Gerovital H3, primul tratament anti-îmbătrânire recunoscut la nivel mondial. Practic, Ana Aslan a fost recunoscută la nivel internațional ca fiind femeia care a demonstrat că „bătrânețea se tratează”. 

De-a lungul carierei sale a condus Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie. În plus, introdus în producție un alt produs geriatric de succes, Aslavital.

Născută la Brăila într-o familie de intelectuali armeni, Ana Aslan și-a urmat vocația medicală în ciuda opoziției familiei, intrând la Facultatea de Medicină din București. În timpul Primului Război Mondial, a îngrijit soldații răniți, iar după absolvire a colaborat cu personalități medicale importante, precum neurologul Gheorghe Marinescu.

În 1952, în urma unor cercetări extinse, a creat Gerovital H3, utilizat ulterior de figuri celebre precum John F. Kennedy, Salvador Dalí, Charlie Chaplin și Indira Gandhi. Gerovital a fost aprobat și utilizat în peste 70 de țări, fiind unul dintre cele mai cunoscute produse farmaceutice românești. În 1980, alături de farmacista Elena Polovrăgeanu, a dezvoltat și Aslavital, un alt tratament geriatric inovator.

Ana Aslan a fost membră a mai multor academii și organizații medicale prestigioase, precum Academia de Științe din New York și Uniunea Mondială de Medicină Profilactică. A primit Premiul Leon Bernard din partea Organizației Mondiale a Sănătății, distincții din partea Franței, Italiei și Braziliei, precum și titlul de Erou al Muncii Socialiste în România.

Pe lângă descoperirile sale științifice, Ana Aslan a fondat și condus "Revista Română de Gerontologie și Geriatrie", iar Institutul pe care l-a creat rămâne și astăzi un centru de referință în domeniu. A fost autoarea a peste 300 de studii și articole și a primit peste 100.000 de scrisori de apreciere din 123 de țări.

Ana Aslan a schimbat percepția asupra îmbătrânirii, demonstrând că știința poate prelungi și îmbunătăți viața. A rămas un simbol al inovației românești în lume.

Maria Tănase

Maria Tănase (1913-1963) a fost una dintre cele mai mari interprete ale muzicii populare românești, lăutărești și de romanțe. Supranumită „Pasărea Măiastră” de istoricul Nicolae Iorga, vocea sa inconfundabilă și interpretările pline de emoție au marcat profund cultura muzicală a României.

Născută la București, Maria a început cariera artistică în 1934 la Teatrul „Cărăbuș”, iar primul său disc a fost imprimat în același an. În 1937, sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, a înregistrat primele sale cântece populare. Debutul său radiofonic din 1938 a fost un succes imens, determinând Radio România să o programeze constant.

În 1939, a reprezentat România la Expoziția Universală de la New York, cântând alături de Grigoraș Dinicu și Fănică Luca.

În 1940, în contextul politic al vremii, Garda de Fier i-a interzis aparițiile publice și a distrus înregistrările sale. Revenirea sa pe scenă a fost marcată de un turneu în Turcia în 1941, unde a fost distinsă cu titlul de cetățean de onoare.

După instaurarea regimului comunist, după instaurarea comunismului, în 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.

În anii '50, a revenit în studiourile Electrecord, iar în 1965, postum, a fost premiată în Franța cu „Grand Prix du Disque” pentru un album de cântece românești.

Maria Tănase a cules și interpretat cântece din toate regiunile României, abordând doine, hore, cântece de leagăn și romanțe. A jucat și în piese de teatru și filme, lăsând o amprentă inconfundabilă asupra scenei artistice.

În 1963, diagnosticată cu cancer pulmonar, s-a retras din activitate și s-a stins la București. Mormântul său se află la Cimitirul Bellu. În 2013, un bust al cantaretei Maria Tanase, realizat de sculptorul Alexandru Papuc, a fost dezvelit de Primaria Sectorului 4, cu ocazia Zilei Nationale, pe aleea de acces catre Parcul Lumea Copiilor.

Astăzi, Maria Tănase rămâne un simbol al folclorului românesc, iar melodiile sale continuă să inspire generații întregi.

Regina Maria a României

Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha (1875 -1938), cunoscută ca Regina Maria a României, s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Kent, Anglia. Fiică a ducelui Alfred de Edinburgh și a Mariei Alexandrovna Romanov, era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

În 1893 s-a căsătorit cu prințul moștenitor Ferdinand al României, devenind regină în 1914, odată cu urcarea acestuia pe tron.

În timpul Primului Război Mondial, s-a implicat activ în asistența medicală, vizitând spitalele și îngrijind soldații răniți, fapt ce i-a adus supranumele de "Mama Răniților".

După război, a avut un rol important în promovarea intereselor României pe plan internațional, contribuind la recunoașterea unirii Transilvaniei cu România. A fost o personalitate remarcabilă, cunoscută pentru frumusețea, inteligența și vitalitatea sa.

Castelul Pelișor din Sinaia.

Documentarul „Maria – Inima României” a fost lansat în anul 2019.

Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodororiu este prima femeie care a luptat pe front în Primul Război Mondial, devenind un simbol al eroismului feminin.

Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu) a fost o eroină a României, cunoscută pentru curajul său în timpul Primului Război Mondial, unde a luptat în fruntea unui pluton de infanterie. Originară dintr-o familie modestă din Oltenia, a studiat pentru a deveni învățătoare. După începerea războiului, a activat ca asistentă medicală, dar, după moartea fratelui său, a cerut să fie transferată pe front, dorind să răzbune pierderile familiei.

În timpul războiului, a fost capturată de inamic, dar a reușit să evadeze, fiind rănită de două ori. Decorată pentru curajul său, a fost avansată la gradul de sublocotenent și a luptat în Bătălia de la Mărășești, unde a murit eroic pe 22 august 1917. Ultimele sale cuvinte sunt „Luptați băieți! Apărați țara!”. După război, a devenit o eroină națională, fiind înmormântată mai întâi în Fitionești și apoi mutată la Târgu Jiu.

În prezent, Ecaterina Teodoroiu este omagiată prin numeroase monumente. Bancnota de 20 de lei poartă chipul Ecaterinei Teodoroiu.

Smaranda Brăescu

Smaranda Brăescu s-a născut pe 21 mai 1897 în satul Hănțești, comuna Buciumeni, județul Galați. A fost prima femeie parașutist brevetată din România și una dintre cele mai remarcabile figuri ale aviației românești.

Deși într-o perioadă în care femeile aveau acces limitat în domeniul aviației, Smaranda a luptat pentru a-și împlini visul. În 1928, a urmat un curs de parașutism în Germania, unde a obținut brevetul după un salt de la 600 de metri lângă Berlin.

După revenirea în România, a efectuat numeroase salturi demonstrative în diverse orașe, devenind rapid o figură cunoscută. În 1931, a stabilit un record european la parașutism, sărind de la aproximativ 6.000 de metri. Acest succes a fost doar începutul. Pe 19 mai 1932, în Statele Unite, a realizat un salt de la 7.233 de metri, stabilind recordul mondial absolut la parașutism, depășind performanțele masculină și feminină de până atunci. Această realizare i-a adus recunoaștere internațională.

Smaranda Brăescu nu s-a limitat la parașutism. A devenit și pilot, fiind prima femeie din Europa care a obținut o licență de pilot în Statele Unite. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Escadrila Albă, o unitate sanitară aeriană, transportând răniți de pe front.

Ea a murit pe 2 februarie 1948, la Cluj, în condiții modeste.

Nadia Comăneci

Nadia Comăneci, născută pe 12 noiembrie 1961, este prima gimnastă care a obținut nota 10 la Jocurile Olimpice, performanță realizată la Montreal, acum 50 de ani, în 1976. A început gimnastica la cinci ani și s-a remarcat rapid în competiții naționale și internaționale. La Olimpiada din 1976, a câștigat cinci medalii, dintre care trei de aur, și a stabilit un record mondial cu șapte note de 10.

Pe parcursul carierei, a devenit campioană mondială și europeană, contribuind la primul titlu mondial pe echipe pentru România în 1979. A fost prima gimnastă care a câștigat de trei ori consecutiv titlul de campioană europeană și a dat numele său unor elemente din codul de punctaj al gimnasticii.

După retragerea sa în 1984, a emigrat în SUA în 1989, s-a căsătorit cu gimnastul Bart Conner și a continuat să promoveze gimnastica. A primit numeroase distincții, inclusiv „Ordinul Olimpic de Argint” și „Ordinul național Steaua României”. Nadia Comăneci rămâne un simbol al excelenței în gimnastică și o inspirație globală.

Sofia Ionescu

Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008) a fost prima femeie neurochirurg din România și din Sud-Estul Europei. A urmat studii medicale la București, iar în 1943 a intrat în prima echipă neurochirurgicală a Spitalului nr. 9, alături de Dimitrie Bagdasar și Constantin Arseni. În 1944, în timpul războiului, a realizat prima sa operație neurochirurgicală de urgență, moment care i-a definit cariera.

După susținerea doctoratului în 1945, a devenit medic primar neurochirurg, contribuind la instruirea noilor generații de specialiști. A avut o carieră de 47 de ani, fiind recunoscută internațional pentru operațiile pe măduva spinării și creier și pentru lucrările științifice publicate. A prezentat aproape 120 de articole în țară și străinătate.

Pentru meritele sale, a fost decorată cu numeroase distincții, inclusiv „Steaua României” în grad de cavaler în 2008. Sofia Ionescu a rămas în istoria medicinei drept o pionieră a neurochirurgiei și un model de excelență profesională.

Martha Bibescu

Martha Bibescu (1886-1973) a fost o scriitoare, poetă, politiciană și memorialistă româno-ză, cunoscută pentru noblețea spiritului său și influența în lumea culturală și diplomatică. Provenea dintr-o familie de elită, cu rădăcini în marile dinastii politice și culturale ale României. Prin căsătoria sa cu prințul George Valentin Bibescu, a intrat într-o familie nobilă cu legături europene.

Debutul său literar a avut loc în 1908 cu volumul Les Huit Paradis, premiat de Academia ză. A scris numeroase romane, biografii istorice și memorii, multe dintre ele sub pseudonimul Lucile Decaux. În timpul Primului Război Mondial, a condus un spital pentru răniți și a oferit informații Guvernului român.

După instaurarea comunismului, a părăsit România în 1945, stabilindu-se în Franța și Anglia. În 1955 a devenit membră a Academiei Regale de Limbă și Literatură ză din Bruxelles, iar în 1962 a primit Crucea Legiunii de Onoare. A fost prietenă cu Marcel Proust, iar relația lor este evocată în cartea Au bal avec M. Proust (1928).

Martha Bibescu a murit în 1973 la Paris, fiind înmormântată la Castelul din Menars. A rămas o figură emblematică a culturii europene, apreciată pentru opera sa vastă și implicarea în evenimentele istorice ale epocii.