Goana după comori. Românii care caută tezaure cu detectorul, între istorie, bani și riscul de a deveni braconieri fără voie

E o dimineață senină de mai și, într-o margine de pădure din Argeș, un grup de bărbați vin pregătiți de un ritual conștiincios, pe care îl fac aproape în fiecare weekend.

La 120 de kilometri distanță, într-un lăstăriș din județul Olt, un fost polițist pensionat, mult mai matinal, iese pe teren. La fel în Mureș, Prahova, Dolj și în orice județ de la noi. Toți acești oameni sunt mânați de o pasiune comună, o fascinație pentru descoperi.

Detectorist: „Să știi că e acolo și că l-ai găsit tu...e o senzatie incredibilă”.

Popular, li se spune detectoriști și sunt veritabili căutători de comori. Cu ajutorul unor detectoare de metale, mai ieftine sau mai scumpe, după posibilități, acești români combină iubirea pentru istorie și vestigii, cu mișcarea în natură dar și cu un vis ascuns, de a da peste obiecte de patrimoniu.

Pentru că așa descoperă- numeroase vestigii, de la monede și unelte din Epoca Bronzului, până la piese de decor și de îmbrăcăminte, ori statuete, arme și bijuterii, din timpuri medievale.

Artefactele ascunse în pâmânt, între detectoriști și arheologi

Cele mai multe dintre aceste piese de patrimoniu ajung în muzee, dar majoritatea, neexpuse. Teoretic, vânătorii de comori ar trebui să contribuie la descoperiri și vin să completeze munca arheologilor. Practic, cei din urmă îi acuză că în goana de a căuta și săpa haotic pot produce mai mult deranj, în zone ce pot deveni situri cu valoare mare.

Și în toată această poveste cu multe căutări, sunt și bani la mijloc. Uneori mulți, de ordinul zecilor de mii de euro, pentru câte o comoară. Doar că statul nu-i plătește pentru descoperiri, decât foarte rar, deși legea asta prevede. Și atunci bunurile găsite, adesea nu mai iau drumul muzeelor ci intră pe un alt făgaș.

Mihai, vânator de comori: „Intră pe piața neagră”

Paul Durca, vânător de comori: „Sunt braconieri”.

Tot mai mulți căutători de comori autorizați în România

Oficial, în România sunt autorizați peste 21.000 de căutători de comori, iar numărul e în creștere, an de an, în sensul că înainte de pandemie erau cu trei sferturi mai puțini. În acest fenomen care prinde contur la nivel național, sunt obligați să își înscrie la poliție, detectorul cu care caută. Tiberius și Mihai, detectoriști din Pitești, explică.

Tiberius, vânător de comori: „Plătești o taxă de 20 de lei și în câteva săptămâni aștepți și îți vine hârtia”.

Mihai, vânător de comori: „Ar trebui mai greu, niște cursuri”.

Din când în când, acești căutători dau peste tezaure importante. Dar până la tezaure mari, valoroase, legea spune că descoperitorul trebuie să predea tot ce găsește mai vechi de 100 de ani. Predarea se face în 72 de ore de la descoperire, fie la muzeul județean, fie la primăria de pe raza localității. Tiberius a făcut sute de drumuri, în ultimii doi ani.

Tiberius: „Am peste 200 de procese verbale, am descoperit cel mai vechi lacăt roman din țară”.

În toată povestea găsirii de comori totul se bazeaza pe noroc, pe fler, dar și pe interpretarea unor informații istorice. Pe unde erau în trecut traseele negustorilor, unde erau localitățile unde oamenii erau atacați frecvent de bande de cotropitori. Hărți nu sunt decât din secolul XVIII.

Micile sau marile descoperiri vorbesc despre obiceiuri din trecut ale antecesorilor din aceste meleaguri, despre modul în care ținuturile unde astăzi e România erau în trecut prădate de cotropitori, de haiduci, de tâlhari la drumul mare, între târguri și oboare, pe trasee comerciale între regiuni și țări, pe văi de rău pe unde oamenii circulau în trecut, la fel ca acum.

Tiberius: „Oamenii alergati îngropau banii și, apoi, fie nu mai erau în viață să revină, fie nu mai reușeau să identifice locul, alții erau cotropiți și atunci iar ascundeau averile, pe atunci nu existau bănci”.

Costurile căutării de comori

Pasionații ies pe teren cu detectoare care pornesc de la 3-400 de euro bucata, până la câteva mii de euro, pentru piese foarte ușoare, din carbon. Iar din cei peste 20.000 de detectoriști autorizați la nivel național, județul cu cei mai mulți este Hunedoara, unde e drept că se află și cele mai multe vestigii, situri și comori descoperite, din vremea dacilor. Un arheolog de la Muzeul din Deva vine cu detalii.

Marius Barbu, arheolog al Muzeului din Deva: „La noi sunt autorizați peste 800 (n.r. căutători de comori)”.

Confrom legii, căutările sunt interzise în siturile arheologice. La Micia, lângă Deva, arhologii sunt anunțați periodic de localnici, de apariția detectoriștilor în zone unde nu au voie, adică unde oficial sunt în subsol o fostă așezare de acum 2.000 de ani și un castru roman.

Marius Barbu: „Am vazut urme, mi-au spus localnici ca îi mai vad în câmp”.

Tiberius, „Mulți detectoriști nu știu că nu trebuie să intre în situri”.

Obligațiile căutătorilor de comori

Dacă descoperirea se face în weekend, la zeci sau sute de kilometri de domiciliu, oamenii trebuie să revină în timpul săptămânii, în cele 72 de ore, la primăria localității pe raza căreia se află perimetrul periat de căutători.

Dacă nu fac asta, pot merge la muzee, doar ca aici acuză că sunt puși să aștepte, pe motiv că nu are cine să le preia bunurile, în gestiune.

Dacă nu predau la timp bunurile, conform legii, intră în ilegalitate. Adică e infracțiune deținerea lor și nepredarea la termen, pot risca dosar penal și chiar o condamnare.

Tiberius: „Arheologii se supară că îi punem la treabă, că le dăm de lucru în plus”.

Mihai: „Facem catch & release, le punem înapoi în pământ”.

Tiberius are și un canal de YouTube, unde postează periodic ieșirile în natură și întâlnirile cu alți pasionați. Sunt suficiente 4-5 ore pe teren, în niște păduri mai sus de localitatea Topoloveni, ca să găsești obiecte foarte interesante.