Metoda prin care Ami a scapat de complexele legata de inaltime. "Voiam sa fiu fotomodel, ma simteam inferioara"

 

''Am 1 metru si 53 de cm, asa ca toata viata...am avut de suferit", ne-a spus Ami, pe care o stiti de la Ferma Vedetelor. Totusi, astfel de trairi pot fi gestionate de timpuriu. Este foarte important ca parintii de adolescenti sa stie sa se raporteze la sentimentele acestora, astfel incat problemele sa nu existe.

“In perioada cind eram complexata mergeam tot timpul pe toculete, fugeam pe la metrou cu ghiozdanul in spate pe tocuri, ca sa fiu mai inalta. Cu timpul am gasit oameni care au vazut un atu, am luat-o ca pe un atu al meu”, povesteste Ami. Acum nu mai poarta tocuri decat la concerte.

“De ce n-am fost si eu mai inalta, voiam sa fiu fotomodel, cind eram micuta. Ma simteam inferioara si la propriu si la figurat, nu intelegeam care e rolul meu, de ce sunt asa”, spune cantareata. “Am avut oameni in jurul meu care m-au incurajat si am descoperit in mine probabil alte calitati care sunt probabil mai de pret decit inaltimea”.
Frustrarile din adolescenta: vindecarea lor incepe din prima parte a vietii. E treaba parintilor. Incepem cu furia. Cel mic este furios pentru ca simte frica sau neputinta. Povestiti-i ca, in ambele situatii, il ajuta sa respire.

Aceste etape se invata si tot ele conduc, ulterior, atit la gestionarea eficienta a conflictelor, cit si la o gindire logica. Si aparent inofensivele expresii „daca nu esti cuminte, te dau la bau bau" sau „te las aici, pe strada!" sunt, potrivit psihologilor, pedepse emotionale. De fapt, va amenintati copilul ca il parasiti. Creati astfel terenul anxios de mai tirziu. Sol fertil pentru cele mai multe frustrari.

De ce nu sunt si eu frumos? De ce sunt prea scund? Prea inalt? Prea gras? Prea slab? 95% dintre tineri au aceste probleme, spun studiile. Aspectul fizic in sine nu doare. Suferinta o provoaca insa ideea de a nu fi la anumite standarde. Cine le-a stabilit?

Mihai Albu, psiholog: “Aceasta raportare la valorile externe ale societatii actuale care merge pe obtinere rapida a satisfactiei, pe repere mult prea inalte, care produc frustrare”

Aspectul fizic doare cel mai tare doare in adolescenta. E perioada in care copiii se rup de familie si se ghideaza aproape suta la suta dupa regulile sociale. Ce e de facut? Sa contientizeze faptul ca o persona de succes nu a ajuns acolo spontan, brusc. Sa ne cunoastem limitele.

Iar in ceea ce-i priveste pe parinti, retineti trei aspecte. Imbratisati-va copiii fara motiv, chiar daca s-a facut mari. Nu le interziceti actiuni care arata ca au crescut. Fetelor, spre exemplu, sa se machieze. Baietilor sa piarda cate o noapte cu prietenii. Si niciodata, nici macar in gluma, nu ii tachinati pe tema aspectului fizic.