Cât de aproape este România de faliment. Ce este obligat să facă premierul, „oricine ar fi” - ANALIZĂ

După doi ani în care cheltuielile publice au explodat (în special cele cu salariile bugetarilor și cu pensiile), în ceea ce a fost, practic, o campanie electorală continuă, a venit nota de plată. 

Cu o creștere economică fragilă (redusă de la 2,5% la 1,9% din PIB pentru anul în curs și de 0,9% din PIB în loc de 3,4% din PIB anul trecut), o datorie guvernamentală din ce în ce mai scumpă și un mediu politic agitat, România se află într-o situație foarte periculoasă.

Nu este vorba, încă, despre amenințarea cu falimentul național, dar am putea asista la un exod necontrolat de capital străin, de care suntem atât de dependenți.

„Pentru finanțarea deficitelor sale, România este teribil de dependentă de banii altora. Este suficientă o criză majoră geopolitică, un context politic intern tensionat, un eveniment economic major la nivel internațional pentru ca 'banii altora' să nu mai finanțeze România”, a declarat pentru Știrile ProTV Radu Crăciun, analist economic.

„Este situația cu care România s-a confruntat în criza din 2008. Șocul inițial al unei astfel de situații ar putea fi preluat de către rezerva pe care Ministerul de Finanțe o are pentru astfel de situații. Utilizarea ei pentru o durată limitată ar oferi răgazul necesar pentru intrarea României într-o serie de acorduri de finanțare cu FMI sau Comisia Europeană. Astfel de aranjamente ar veni la pachet cu un plan dur de reforme menit să corecteze într-un timp scurt dezechilibrele majore pe care le are economia României. Deci cred că, mai degrabă, acesta ar fi cel mai dur scenariu și nu intrarea României în incapacitate de plată”, a adăugat el.

România a închis anul trecut cu un deficit bugetar de peste 152 de miliarde de lei, sumă pe care guvernul a trebuit să o împrumute. Simplu spus, în 2024, statul a avut, zilnic, venituri de 1,57 miliarde de lei și a cheltuit 1,99 miliarde de lei. În fiecare zi (în medie) a anului trecut, guvernul a plătit aproape 100.000.000 de lei pe zi în contul dobânzilor aferente datoriei publice.

Partea de datorie guvernamentală care este în lei, ceva mai mult de jumătate din total, este mai ușor de istrat (pentru că România folosește, încă, moneda proprie), după cum subliniază Crăciun, pentru că, în caz de panică, BNR are instrumentul relaxării cantitative, respectiv poate interveni pe piață împrumutând lei băncilor în schimbul cumpărării de către ele a titlurilor de stat. Ceea ce, de altfel, s-a întâmplat chiar săptămâna trecută, când BNR a injectat peste 13 miliarde de lei în piață pentru a preveni o creștere accentuată a dobânzilor. Pentru a beneficia de intervenția rară a băncii centrale (lei ieftini în piață) băncile au trebuit să pună gaj titluri de stat.

Crăciun subliniază că cel mai eficient este ca România să reducă pe cât posibil riscurile asupra cărora are control, mai ales cel politic.

Investitorii au mai multă încredere într-un stat în care Guvernul este stabil, susținut de o majoritate confortabilă în Parlament, Guvern care, transparent, prezintă lista măsurilor menite să rezolve în timp util deficiențele bugetare.

Drept dovadă stă depășirea pragului de 5 lei pentru un euro (6 mai, 5,0378 lei/euro) pe fondul câștigării primului tur al alegerilor prezidențiale de către George Simion - candidat care a alimentat neîncrederea investitorilor printr-un discurs economic de tip autarhic care angajează intervenții masive ale statului în economia de piață.

În momentul de față la Cotroceni se poartă discuții „informale”. Este de așteptat ca abia în câteva zile, după negocieri intense între partidele parlamentare dar mai ales între cele din actuala putere (PSD, PNL, UDMR și grupul minorităților naționale) și USR (care și-a exprimat dorința să participe la guvernare) să fie prezentat un nou guvern care să înainteze în Parlament pachetul de măsuri fiscal-bugetare de care România are atât de multă nevoie.

Datoria totală a României a costat anul trecut dobânzi în valoare de peste 36 de miliarde de lei, cu peste 6 miliarde de lei mai mult decât anul precedent. În ultimii doi ani datoria guvernamentală a crescut cu peste 300 de miliarde de lei și a depășit încă din decembrie anul trecut pragul de 1.000 de miliarde de lei. La finele lunii februarie datoria guvernamentală era de circa 1.119 de miliarde de lei, respectiv de 59,9% din PIB, conform datelor oficiale ale Finanțelor.

Ne-am lăudat cu un trai mai bun, pe datorie

O explicație colocvială pentru un buget care „trăiește” doar pe deficite mari ar fi: „O familie poate trăi excepțional de bine, mult peste nivelul ei de venituri, îndatorându-se din ce în ce mai mult. Spre mândria ei, în cercul de prieteni se poate lăuda cum nivelul ei de trai îl depășește pe cel al unor vecini cu salarii mai mari. Însă aceasta nu este o soluție sustenabilă deoarece, la un moment dat, nu va mai exista nicio bancă dornică să îi acorde credite”, subliniază Radu Crăciun.

Soluțiile, pentru acea familie dar și pentru bugetul suferind al statului sunt aceleași: se mai taie din ce cheltuieli se poate tăie și se încearcă obținerea de venituri suplimentare. Simplu spus, fie că e bugetul familiei sau cel al României, filosofia este aceeași: „să nu ne întindem mai mult decât ne ține plapuma”.

Pentru a finanța deficitul pe anul în curs (în cazul fericit în care va fi de doar 7% din PIB) dar și pentru a „rostogoli” datoria (pentru a plăti credite vechi cu altele noi) statul va trebui să împrumute circa 231 de miliarde de lei, conform estimărilor oficiale ale Finanțelor.

„Fără doar și poate, cheltuielile publice au un potențial substantial de a fi optimizate astfel încât banii să fie alocați cu mai mult sens economic și respectând o serie de criterii etice care să nu îi facă pe unii cetățeni mai speciali decât alții. Deci un astfel de demers de punere sub lupă a modului în care se cheltuie banul public trebuie, fără doar și poate, făcut. Însă el nu va fi nici pe departe suficient pentru a duce la corecția bugetară necesară”, ne-a declarat Crăciun.

În privința veniturilor fiscale, statul român se află sub media europeană, ceea ce limitează capacitatea statului de a oferi servicii publice de calitate. Știrile ProTV a prezentat, aici, „capcana fiscală infernală” în care se află bugetul, respectiv că fără reducerea evaziunii fiscale și fără o restructurare a costurilor cu funcționarea statului și prestarea de servicii publice bugetele României nu vor permite dezvoltarea economică, ci doar creșterea, valorică, a economiei.

„Veniturile fiscale ale României sunt în momentul de față de 28%, în condițiile în care media europeană este de 40%. Este imposibil ca România să ajungă să furnizeze servicii publice (...) cu un buget atât de mic.”

Statul abia strânge bani cât să ajungă pentru stricta funcționare a lui, pentru salariile bugetarilor și pentru pensii. Văzută de la distanță, România pare, după nivelul veniturilor, un adevărat paradis fiscal. Adevărul este însă că evaziunea este enormă, nu că taxele sunt mici.

În ciuda datelor seci, chiar șefii de la Finanțe, mai recent ministrul Tanczos Barna, par să ignore imensa problemă a evaziunii. „Colectarea de către ANAF pe partea de salarii şi TVA este pe un trend acceptabil în primele trei luni din acest an şi în momentul de faţă nu există nevoia de a modifica taxele şi impozite în anul 2025”, a declarat ministrul Finanţelor, Tanczos Barna, la începutul lunii aprilie, lăudând Fiscul pentru colectarea TVA deși România are cea mai mare evaziune pe TVA din întreaga UE (ca procentaj, nu valoare absolută).

Mai mult de atât, creșterea taxelor, mai ales a TVA, într-un moment în care economia și-a încetinit spre zero ritmul de creștere ar putea arunca România în recesiune.

Cheltuieli fixe, greu de tăiat. Abundența din campania electorală de doi ani a fost pe datorie

„Fără doar și poate, cheltuielile publice au un potențial substantial de a fi optimizate astfel încât banii să fie alocați cu mai mult sens economic și respectând o serie de criterii etice care să nu îi facă pe unii cetățeni mai speciali decât alții. Deci un astfel de demers de punere sub lupă a modului în care se cheltuie banul public trebuie, fără doar și poate, făcut. Însă el nu va fi nici pe departe suficient pentru a duce la corecția bugetară necesară”, explică Radu Crăciun.

Spre exemplu, în primele patru luni ale acestui an cheltuiala statului cu anvelopa salarială a bugetarilor a fost de 56,5 miliarde de lei, în creștere cu 35%, adică 16 miliarde de lei față de perioada similară din 2023. O creștere majoră a fost și la capitolul Pensii, care au costat în primele patru luni ale acestui an 85,6 miliarde de lei, cu 30% (circa 20 de miliarde de lei) mai mult decât în perioada similară din anul preelectoral 2023.

De precizat că veniturile fiscale (plus contribuțiile de asigurări sociale) ale statului au crescut în perioada ianuarie-aprilie 2025 față de ianuarie-aprilie 2023 cu doar circa 30 de miliarde de lei. 

Necesitatea unei politici interne stabile și a unei ajustări bugetare accelerate 

În acest context, este esențial ca politica internă a statului român, singura zonă aflată sub control direct, să nu devină o sursă de instabilitate și incertitudine pentru investitorii străini, spune Radu Crăciun.

„La ora actuală, situația nu este gravă, dar poate deveni rapid. Așa cum spuneam, pentru finanțarea deficitelor sale, România este teribil de dependentă de banii altora. Este suficientă o criză majoră geopolitică, un context politic intern tensionat, un eveniment economic major la nivel internațional pentru ca „banii altora” să nu mai finanțeze România. Din acest motiv, este foarte important ca, măcar zona pe care o putem controla, cea de politică internă, să nu fie o sursă de instabilitate și de teamă pentru investitorii străini. Din același motiv, deficitul bugetar al României trebuie corectat cât mai rapid. Cu cât perioada de ajustare va fi mai lungă, cu atât cresc șansele unui eveniment neprevăzut și nedorit. Șapte ani pentru ajustare este o perioadă mult prea lungă.”

Radu Crăciun are o experiență de peste două decenii în domeniul piețelor financiare. În prezent, ocupă funcțiile de Președinte și Director General al BCR Pensii, după ce anterior a fost timp de doi ani economist-șef al Băncii Comerciale Române.

Din mai 2018 este Președinte al Asociației pentru Pensiile istrate Privat (APAPR), iar din octombrie 2016, Vicepreședinte al Asociației ilor Independenți, organizație pe care a cofondat-o.

Anterior, a petrecut zece ani în cadrul ABN AMRO Securities și ABN AMRO Bank, unde a coordonat departamentele de analiză, urmate de șase ani în care a fost Director de Investiții și Director Adjunct în istrarea activelor fondurilor de pensii Eureko.

De asemenea, este activ în mediul academic, fiind Lector Asociat din mai 2017 la Institutul de istrare a Afacerilor ASEBUSS, unde predă în programele MBA și EMBA.