„Nu se ştie de ce se întâmplă acest lucru”. Glutenul poate provoca inflamaţia creierului la șoareci

Cercetarea, publicată în Journal of Neuroendocrinology, poate avea importanţă şi pentru fiziologia umană, citează news.ro.

”Şoarecii sunt un model excelent pentru studiul fiziologiei umană. Ei au un sistem circulator, reproductiv, digestiv, hormonal şi nervos foarte asemănător. Aşadar, este foarte posibil ca aceeaşi inflamaţie pe care am descoperit-o la şoareci să se întâmple şi la oameni”, spune profesorul Alex Tups, care a condus studiul.

Studiul a investigat dacă o dietă standard, denumită dietă săracă în grăsimi (LFD), îmbogăţită cu 4,5% gluten (care corespunde consumului mediu zilnic la om), sau o dietă bogată în grăsimi (HFD), îmbogăţită cu 4,5% gluten, modifică greutatea corporală, markerii metabolici sau inflamaţia centrală la şoarecii masculi.

Glutenul, care se găseşte în cereale precum grâul, secara şi orzul, reprezintă o componentă alimentară majoră în majoritatea naţiunilor occidentale.

„În timp ce studiile anterioare au arătat că glutenul favorizează creşterea masei corporale şi inflamaţia la şoareci în sistemul nervos enteric şi în tractul gastrointestinal, noi am investigat impactul glutenului asupra creierului”, mai spune profesorul.

Deşi, oarecum previzibil, studiul a confirmat un „efect obezogen moderat al glutenului atunci când a fost istrat la şoareci expuşi la o dietă bogată în grăsimi”.

”Pentru prima dată putem raporta o inflamaţie hipotalamică (cerebrală) indusă de gluten”, spune profesorul Tups.

Creierul are două tipuri de celule imune similare macrofagelor din sânge. Acestea se numesc astrocite şi microglia.

Echipa a constatat că glutenul, precum şi HFD, creşte numărul acestor celule imune.

”Efectul glutenului adăugat la dieta normală a crescut numărul de celule în aceeaşi măsură ca şi în cazul în care şoarecii au fost hrăniţi cu HFD. Atunci când glutenul a fost adăugat la HFD, numărul de celule a crescut şi mai mult.”

Regiunea hipotalamică a creierului este vitală pentru coordonarea funcţiilor metabolice de bază, cum ar fi reglarea greutăţii corporale şi reglarea zahărului din sânge.

Potrivit cercetătorilor, dacă glutenul duce la inflamarea hipotalamusului la om şi, prin urmare, la deteriorarea creierului, acest lucru poate fi rău pe termen lung, cum ar fi creşterea greutăţii corporale şi afectarea reglării zahărului din sânge.

Totodată, dacă aceste efecte ar deveni persistente, ele ar putea exacerba riscul, de exemplu, de afectare a funcţiei de memorie, care este legată de reglarea perturbată a zahărului din sânge.

„Nu se ştie de ce se întâmplă acest lucru”, spune profesorul Tups.

„Este ceva complet nou şi, prin urmare, nu ştim încă de ce se întâmplă acest lucru”, a precizat el.

Cercetătorii suspectează faptul că anumite componente rezistente la digestie din glutenul din grâu pot duce la un răspuns imunitar, aşa cum se observă la pacienţii celiaci, care se manifestă apoi în creier.

Este nevoie de studii viitoare pentru a confirma dacă acest lucru are implicaţii pentru persoanele cu boala celiacă sau sensibile la gluten, spune profesorul, care a precizat că această descoperire nu înseamnă că oamenii ar trebui să înceteze brusc să mai mănânce gluten.

„Nu spunem că glutenul este rău pentru toată lumea. Pentru persoanele tolerante la gluten, a renunţa complet la acesta poate avea implicaţii asupra sănătăţii care pot depăşi potenţialele beneficii”, subliniază el.

Adesea, oamenii nu consumă alimente integrale, iar produsele fără gluten foarte procesate sunt adesea sărace în fibre şi bogate în zahăr.

„Spunem că studiile viitoare trebuie să dezvăluie dacă descoperirile noastre la şoareci pot fi transpuse şi la oameni şi dacă astro- şi microglioza indusă de gluten se poate dezvolta şi la persoanele sensibile la gluten”, a adăugat profesorul.