Sfinții Constantin și Elena, tradiții și superstiții. Ce se spune că nu este bine să faceți pe 21 mai
Ortodocşii şi catolicii îi serbează pe 21 mai pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datorită cărora creştinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise şi duminică a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Roman.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi pe 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât şi de cele catolice la fel cum sunt serbaţi apostolii.
Sfinții Constantin și Elena: tradiții și obiceiuri
Alegeri 2025
12:38
Cât a costat campania pentru al doilea tur al prezidențialelor. Cheltuielile făcute de Nicușor Dan și de George Simion
11:08
Oficialii trimiși de Trump, impresionați de alegerile din România: „Un model de transparență, securitate și dedicare civică”
07:05
Oficial: CCR a respins cererea lui George Simion, privind anularea alegerilor prezidențiale. Liderul AUR: ”Lovitură de stat”
13:13
Reacția STS la acuzațiile de fraudă la Alegerile Prezidențiale. Mecanismul de procesare al votului, explicat punct cu punct
Pentru ziua de 21 mai (Sfinţii Constantin şi Elena) există o serie de obiceiuri şi superstiţii care fac referire la vara ce urmează să-şi facă apariţia:
- mulţi agricultori nu lucrează de Sfinţilor Constantin şi Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsări; în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, deoarece, în popor, se vorbeşte că tot ce se seamănă după această zi se va usca;
- podgorenii respecta ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
- ziua de 21 mai (Sfinţii Constantin şi Elena) este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele şi cine le va păzi pe timpul păşunatului;
- femeile, pentru a alunga spiritele rele, dau cu tămâie şi stropesc cu aghiasma; pentru a se apăra de forţe malefice, ţăranii aprind un foc mare şi stau în jurul lui, prin acest foc obişnuiesc să treacă şi oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stana.
În calendarul popular, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor.
Cine au fost Sfinţii Constantin şi Elena
Cercetătorii sunt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creştinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, "cu mâna de fier şi credinţa tare", s-a aflat în permanenţă în umbra unicului său fiu.
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. Ea s-a căsătorit în anul 270, când avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar în 272 l-a născut pe Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).
Sfinţii Constantin şi Elena. În anul 306, fiul Elenei, Constantin, a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constantiu Chlorus. El şi-a readus mama la curtea imperială, care fusese obligată de împăratul Diocleția să divorțeze de Constantiu Chorus, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamna prea nobilă).
Împărăteasa Elena a murit în anul 330, iar pentru grijă pe care a arătat-o săracilor şi oamenilor simpli, pentru preocuparea faţă de problemele creştinismului, dar şi pentru evlavia şi credinţa puternică, este cinstită că sfântă în întreaga creştinătate.
Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creştinismului.
Istoricii Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin ar fi văzut pe cer o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia "prin acest semn vei învinge".
Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale crucea creştină, ca semn protector în lupte. Constantin a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care el mărturiseşte că a câştigat lupta "prin inspiraţie divină".
În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine "religie permisă", alături de altele din imperiu. El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici.
Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul. Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.
Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut" (Simbolul credinţei sau Crezul).
Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie).
