Ulei de cocos - beneficii, utilizări și sfaturi practice. Ghid complet pentru sănătate, frumusețe și nutriție

Versatil și ușor de folosit, acest ingredient natural este apreciat pentru efectele sale asupra pielii, părului și sănătății generale. Află totul despre uleiul de cocos: ce beneficii pentru sănătate are plus sfaturi utile pentru utilizarea zilnică.

Ce este uleiul de cocos și cum se obține

Uleiul de cocos este un tip de grăsime vegetală extrasă din pulpa albă a nucilor de cocos bine coapte. În mod tradițional, se obține prin presarea miezului crud sau uscat (cunoscut ca „copra”), fără adaosuri chimice.

Rezultatul este un ulei cu un conținut foarte ridicat de grăsimi saturate, aproape 90%, motiv pentru care, la temperatura camerei, capătă o consistență solidă, albicioasă, dar se transformă rapid în lichid transparent atunci când este încălzit. Aroma este una ușor de recunoscut, exotică, specifică, iar utilizările sale sunt extrem de variate: de la preparate culinare, până la tratamente cosmetice aplicate direct pe piele sau pe păr pentru hidratare, scrie Healthline.com.

Ce face acest ulei atât de special? Compoziția sa, în principal bazată pe acizi grași cu lanț mediu (MCT – medium-chain triglycerides), reprezintă aproximativ 65% din total. Dintre aceștia, acidul lauric domină, în proporție de aproape 49%. Această structură atipică oferă uleiului de cocos o serie de proprietăți aparte, despre care vom vorbi pe larg în continuare.

Beneficiile uleiului de cocos pentru sănătate

Uleiul de cocos a fost analizat intens în ultimii ani și se vorbește des despre efectele lui asupra sănătății. Deși nu e un „remediu-minune”, are totuși câteva calități interesante, confirmate parțial de cercetările medicale. Iată cele mai relevante beneficii:

· sursă rapidă de energie: datorită conținutului ridicat de MCT (acizi grași cu lanț mediu), uleiul de cocos este transformat rapid în energie. Spre deosebire de alte grăsimi, MCT-urile sunt absorbite ușor de intestin și transportate direct la ficat, unde sunt convertite în combustibil pentru organism, similar carbohidraților. Din acest motiv, uleiul de cocos e folosit adesea în diete ketogenice sau înainte de efort fizic intens, când e nevoie de un boost de energie.

· Poate susține metabolismul și controlul greutății: s-a spus adesea că uleiul de cocos ar accelera arderea grăsimilor sau ar reduce pofta de mâncare. Realitatea e că MCT-urile pot crește ușor consumul caloric zilnic și oferă o senzație temporară de sațietate. Însă studiile nu arată clar că uleiul de cocos în sine ar duce la o scădere semnificativă în greutate. Mai mult, fiind foarte caloric, consumul în exces poate avea efect invers. Așadar, poate fi inclus într-o alimentație echilibrată, dar nu trebuie privit ca o soluție de slăbit.

· Are efect antimicrobian și poate sprijini imunitatea: acidul lauric, care se regăsește în cantitate mare în uleiul de cocos, are proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale. Testele de laborator au arătat că poate inhiba dezvoltarea unor bacterii și ciuperci, cum ar fi Streptococcus mutans (asociat cu cariile dentare) sau Candida albicans. Deși nu înlocuiește tratamentele clasice, uleiul de cocos ar putea ajuta în prevenirea unor infecții minore și în susținerea sistemului imunitar.

· Conține antioxidanți naturali: varianta virgină a uleiului de cocos păstrează polifenoli, tocoferoli și fitosteroli, compuși antioxidanți care luptă împotriva stresului oxidativ. Aceștia pot contribui la reducerea inflamației și la protejarea celulelor. Unele cercetări pe animale sugerează posibile efecte benefice în diabet sau boli neurodegenerative, dar pentru confirmare sunt necesare studii solide pe oameni. Totuși, față de multe uleiuri vegetale rafinate, cel de cocos are un avantaj la acest capitol.

· Sprijină funcția cerebrală (prin cetone): MCT-urile din uleiul de cocos ajută la formarea cetonelor în ficat, substanțe care pot fi folosite de creier ca sursă alternativă de energie. În cazul unor afecțiuni neurologice precum epilepsia sau Alzheimer, s-au observat efecte pozitive în anumite condiții, în special când sunt urmate diete cetogenice. Deși nu există dovezi suficiente că uleiul de cocos singur ar trata aceste boli, el poate fi un element util în cadrul unei alimentații atent gestionate.

Tipuri de ulei de cocos: rafinat vs. extravirgin – care e mai bun?

Uleiul de cocos se găsește în două forme principale: extravirgin (nerafinat) și rafinat. Cel extravirgin este obținut prin presarea pulpei proaspete de nucă de cocos, fără tratamente chimice, păstrând aroma intensă și o parte dintre antioxidanți. Are o consistență solidă la rece, miros plăcut de cocos și un punct de ardere mai scăzut (aprox. 175°C), ceea ce îl face ideal pentru consum crud sau uz cosmetic.

Uleiul rafinat provine din copra (miez uscat), trece prin procese de purificare și este adesea dezodorizat și filtrat. Are gust neutru și un punct de ardere mai ridicat (până la 232°C), fiind mai potrivit pentru prăjit sau copt. Nutrițional, ambele variante oferă valori similare, cu predominanță de grăsimi saturate și acid lauric.

Cum se folosește uleiul de cocos în alimentație

Uleiul de cocos este un ingredient tot mai popular în bucătărie, datorită gustului său exotic și rezistenței bune la temperaturi înalte. Varianta rafinată, cu punct de fum ridicat (204–232°C), este ideală pentru prăjit, sotat sau preparate care necesită foc iute, cum ar fi legume crocante sau carne rumenită, fără risc de ardere. În schimb, uleiul virgin păstrează aroma intensă de cocos și se potrivește excelent în deserturi sau rețete vegane, unde poate înlocui untul. Pentru rezultate bune la copt, e recomandat să folosești cam 3/4 din cantitatea de ulei față de cât ai pune unt.

Pe lângă gătit, uleiul de cocos poate fi adăugat în smoothie-uri, în cafea (ca în rețeta de „bulletproof coffee”) sau turnat peste mâncăruri, pentru un plus de aromă și consistență. În dietele ketogenice, este apreciat pentru conținutul de MCT, care ajută la generarea de energie rapidă. Totuși, e important să nu exagerezi: 1–2 linguri pe zi sunt suficiente, deoarece are un aport caloric mare și, consumat în exces, poate influența nivelul colesterolului.

Uleiul de cocos pentru păr: mască, hidratare, regenerare

Uleiul de cocos a devenit un produs-vedetă atât în bucătărie, cât și în rutina de îngrijire personală. Uleiul de cocos este des folosit ca hidratant natural, mai ales pentru zonele uscate ale corpului, genunchi, coate, călcâie sau mâini afectate de dezinfectant. Conținutul de acizi grași ajută la refacerea barierei pielii și la prevenirea uscăciunii. Poate calma iritațiile ușoare, are efecte antibacteriene blânde și s-a dovedit util în cazuri ușoare de dermatită atopică, conform Clevelandclinic.com.

Totuși, nu e pentru toată lumea. Dacă ai ten gras sau predispus la acnee, uleiul de cocos poate bloca porii și agrava situația. Dermatologii recomandă testarea pe o zonă mică înainte de a-l aplica pe față. Pe restul corpului, însă, e o alegere bună pentru pielea uscată, cu condiția să nu exagerezi cu cantitatea.

Când vine vorba de păr, uleiul de cocos are fani pe toate continentele. Se aplică de obicei ca mască înainte de spălare, se topește puțin ulei, se masează pe lungimea părului (nu pe scalpul gras!), se lasă 30 de minute sau chiar peste noapte, apoi se spală bine. Ajută la hidratarea firelor uscate, reduce ruperea, dă strălucire și poate calma mâncărimea scalpului. Pentru vârfuri despicate, se pot folosi câteva picături aplicate direct, fără clătire, ca tratament leave-in. Important e să nu folosești prea mult, altfel părul va părea uleios.

Uleiul de cocos în igiena orală – metoda oil pulling

Uleiul de cocos este folosit și în metoda ayurvedică de „oil pulling”, adică clătirea gurii cu ulei timp de câteva minute. Se spune că ajută la eliminarea bacteriilor, prevenirea cariilor și împrospătarea respirației. Cercetările susțin parțial aceste beneficii, în special în ceea ce privește reducerea bacteriei Streptococcus mutans. Totuși, această metodă nu înlocuiește periajul dentar sau ața dentară. E doar un pas suplimentar, dacă vrei să-l încerci. Clătești gura cu o linguriță de ulei topit, îl plimbi printre dinți și apoi îl scuipi.

Contraindicații și precauții în utilizarea uleiului de cocos

Deși pare inofensiv, uleiul de cocos este extrem de bogat în grăsimi saturate, chiar mai mult decât untul. Studiile arată că ridică boli cardiovasculare. Tocmai de aceea, cardiologii recomandă moderația și, în unele cazuri, evitarea lui completă în alimentație.

Are și multe calorii, o lingură are peste 120 kcal, așa că, dacă e folosit des, poate contribui la îngrășare. Nu trebuie consumat în plus față de alte grăsimi, ci în locul lor, dacă vrei să-l incluzi în meniu. În plus, poate cauza disconfort gastric dacă este consumat pe stomacul gol, iar persoanele cu alergii sau boli dermatologice ar trebui să-l evite fără sfatul medicului.