Românul crescut la sat care a cunoscut celebritatea la Madrid. „Miguel” Mihai Gane a cucerit Spania cu poeziile sale

Mihai Gane are buletin românesc și semnează cu numele Miguel. Se simte foarte legat de locurile natale, de satul de la Lerești, de unde a emigrat și despre zona unde a copilărit scrie. La Lerești vine des să se inspire. Mihai este exponentul unei generații de copii care au crescut cu bunicii, tânjind să fie lângă mama și tata, plecați pentru un trai mai bun.

Suntem la sediul filialei din Madrid a celei mai mari edituri de carte din lume – Penguin, iar subiectul discuției între editori este Mihai Gane, poet și scriitor, prezent la dialog.

La 30 de ani, românul stabilit din copilărie în Spania este unul din cei mai bine cotați poeți contemporani din Peninsula Iberică, dar și din America Latină, acolo unde unele dintre cărțile sale au avut un succes mai mare decât în țara care l-a adoptat. Lirica lui, publicată în sute de mii de exemplare, l-a purtat peste ocean, în lumi și țări care îl fascinează.

Mihai Gane: „Am fost în toată Columbia, în Bogota, am fost în Argentina, Ecuador, Venezuela... Am fost unde a crescut Shakira, am fost în Satul Macondo, al lui Garcia Marques”.

Mihai este exponent al generației copiiilor cu părinți plecați peste hotare și crescuți de bunici. Una în care el se consideră privilegiat pentru că a fost adus totuși în Spania, lângă ai lui, după doar doi ani de la despărțire, în timp ce alți copii n-au fost luați deloc.

Poezia e o creație aparte, în strânsă legătură cu trăirile celui ce o compune, iar Mihai scrie mult despre viața de copil al unor emigranți, prins între două lumi, două universuri. De aceea și vinde bine și în peninsulă și în țări din America Latină, unde fenomenul copiilor crescuți fără părinți e unul similar cu cel de la noi.

Mihai Gane: „Condiția de țăran, de om legat de locul unde te-ai născut e foarte legată pentru mine, eu sunt foarte legat de locurile natale, de satul meu, de lac, scriu mult despre acestea”.

S-a născut la Lerești, Arges, într-o comună de la poale de munte și, pe când el avea 7 ani, părinții săi au decis să emigreze. Mai întâi a plecat tatăl, un an mai târziu, mama. A rămas cu bunica și doi unchi, dar tânjea să fie cu ai lui.

Mama lui Mihai face curățenie în case din Spania, iar tatăl lui este paznic la metrou, angajat al unei firme de securitate. Are un frate mai mic, în clasa a 8-a, născut la Madrid. Ambii părinți au fost uimiți de succesul lui Mihai, nu se așteptau să se realizeze din poezie și au fost uluiți de mulțimea de cititori care veneau la lansările de carte.

Tatăl își amintește că, în liceu, Mihai a câștigat un concurs de poezie, în timp ce el și-ar fi dorit să-l vadă mare fotbalist.

Gheorghe Gane, tatăl lui Mihai: „A venit că a câștigat 100 de euro cu o poezie i-am zis că îi dau eu 200 dacă se duce la fotbal...”

Mihai Gane: „De la părinți am moștenit curajul...”

Și bunica de la Lerești își amintește de copilăria lui Mihai.

Mirela Căplan, bunica: „Venea târziu acasă, uita să mai vină, alte panaboațe nu făcea”.

Are pașaport românesc și semnează cărțile publicate cu numele Miguel Gane. Succesul său are la bază pasiunea pentru scris și citit, preluată de la profesorul de literatură pe care părinții săi îl plăteau să îl învețe limba spaniolă, în particular, când a venit la Madrid.

Monica Adan, editor de carte la Madrid: „Cărțile lui de poezie sunt cele mai citite din Spania. Mihai Gane s-a poziționat ca unul dintre cei mai mari poeți internaționali care publică în spaniolă. Cred că este un triumf, mai ales că relatările lui nu se petrec în Spania, ci în România”.

Acum câțiva ani a fost desemnat cel mai bine vândut poet din Spania. Este o persoană publică la Madrid și, când nu participă la târguri și lansări de carte, e implicat în recitaluri de poezie sau evenimente culturale.

Mihai fost desemnat cetățean de onoare al comunei natale, Lerești, unde vine des, chiar și de 4 ori pe an. În adolescență evita să își dezvăluie originile românești, ca mulți alți copii de emigranți, deși toate vacanțele de vară și le petrecea acasă, în Argeș.

Când vine în România e surprins de reacția oamenilor, când le spune din ce trăiește.

Mihai Gane, poet: „Prima întrerbare, când le vorbesc: A, dar tu trăiești din poezie? Le spun ce fac, că scriu poezie, scriu cărți și mă întreabă: Bine, bine și de muncit ce muncești?”

Și-a cultivat bine limba română și a fost cucerit de căldura spaniolilor, de efervescența unui oraș cum este Madridul.

În Spania a terminat avocatura, a dat toate examenele și a profesat câteva luni, având dublă specializare – drept internațional și al proprietății intelectuale. Astăzi e mândru că poezia lui a ajuns să fie subiect la Bac, în Spania.

Locuiește într-un cartier din Madrid, foarte aproape de centru. 

Cristina Alcazar, actriță: „E cel mai bun om și are o noblețe aparte. E o voce importantă pentru România”.

Niciuna dintre cărțile sale nu a fost tradusă și publicată la noi, dar e la curent cu ce se întâmplă în mediul cultural românesc. Iar prin ochii nepoților care merg la școală, la Lerești, e atent și la sistemul educațional de la noi. Îi dislace să audă despre aceleași metode învechite, de a obliga copiii să memoreze poezii cu multe strofe.

Mihai: „Mie mi se pare o tâmpenie absolută să înveți poezie pe de rost, o poezie trebuie discutată, trebuie analizată, să vorbești despre contextul în care a fost scrisă, e desconsiderație pentru poezie, să o înveție pe de rost, nu mă regăsesc”.

Mai nou e implicat în proiecte în care poezia se îmbină cu muzica și organizează evenimente și la teatru.

Mihai: „Vreau să fac recital de poezie în multe teatre, în Madrid la anul, apoi Barcelona”.

În locuința din Madrid are multe obiecte aduse din România.

E mândru de originile lui și ar vrea ca românii să fie mai atrași de citit și literatură, dar și mai optimiști și mai conștienți de faptul că străinii îi văd cu ochi buni.

Un fiu de țăran, copil crescut la sat, cunoaște celebritatea la Madrid. E poet și nuvelist de succes în Spania și America Latină și își menține rădăcinile românești, care îl inspiră. Arată tuturor că e posibil și că drumul nu e greu, atunci când există pasiune.