Pacienți în stare gravă refuză să fie transferați la ATI. „Consideră că intrarea în ATI înseamnă finalul vieţii”

Psihologii sunt chemaţi la patul pacienţilor care imploră după ajutor, în timp ce alţii refuză să fie transferaţi la terapie intensivă şi mor pe semnătura lor. Aceasta este realitatea din spitalele româneşti, unde peste 1.800 de bolnavi sunt şi astăzi în terapie intensivă. Iar numărul celor ce se vaccinează scade din nou, ca şi cum pericolul ar fi trecut. Nu, nu a trecut.

La morga spitalului Universitar din Capitală, alături de ceilalţi saci în care se afla 13 oameni ce au murit în ultimele 24 de ore, este adusă şi o altă tânără care a pierdut lupta cu virusul. Avea 36 de ani. Angajaţii ne roagă să ne trezim până nu e prea târziu.

Angajat morgă: „Foarte multă lume nu a înţeles şi nu înţelege ce înseamnă un vaccin, în astfel de situaţii, te scapă să ajungi în spital, în ATI, sau să ajungi aici într-un final.''

Şi autorităţile au numărat în ultimele 24 de ore alţi 487 de oameni care au pierit.

Medic: „Cel mai greu este să anunţăm. Primesc greu această veste. Și pentru noi e foarte greu de transmis.”

Iar viaţa celor 1.860 de pacienți internaţi la terapie intensivă depinde de oxigenul pe care îl primesc şi de puterea pe care o mai iau.

Alți peste 18.000 de oameni sunt internaţi cu stări medii spre grave în toate spitalele. Medicii atrag atenţia că sunt atât de mulţi oameni care, deşi sunt în stare gravă internaţi în secţiile Covid, refuză internarea în terapie intensivă printr-o cerere pe care o completează în momentul în care se internează, ori pe măsură ce starea lor se degradează şi sunt întrebaţi de un posibil transfer… nu vor.

Dr. Dragoş Zaharia, medic primar pneumolog: „Avem pacienţi care au refuzat, pacienţi care stau câteva zile şi de fiecare dată când se eliberează un loc noi întrebăm din nou. Am fost şi în situaţia de a alege dintre un pacient mai tânăr şi unul mai tânăr ceea ce nu s-a întâmplat până în acest val.''

Atunci când se eliberează un loc în aţi, medicii încearcă să-i convingă de cei de pe secţii să fie transferaţi, însă se pierd zile preţioase în care starea se degradează şi nu se mai pot face minuni.

Medicul Zaharia, cel care ne-a condus în secţia Covid a spitalului Marius Nasta din Capitală, îşi aminteşte de un caz tulburător.

Dr. Dragoş Zaharia, medic primar pneumolog: „Familie cu doi copii, doamna era în concediul de creştere a copilului. Doi copii mici au rămas fără mamă. Iniţial nu dorea, ştiţi că zicea că aude că pacienţii mor la ATI. A ajuns, doar că starea ei s-a degradat destul de repede. A făcut parte dintr-o categorie de pacienţi care de la internare spun că nu ar vrea la ATI şi mai ales că nu vor să ajungă intubaţi şi ventilați.''

Psihologii sunt printre ei şi îi ajută cu sfaturi şi o vorbă bună.

Psiholog: „Am rămas impresionată când m-am dus o perioadă la câţiva oameni şi când am ajuns într-o zi acolo, nu mai erau acolo. Au şi frică să nu ajungă în terapie şi înţeleg că refuză. De ce refuza? Există mitul ăsta ca cine ajunge la terapie nu mai pleacă de acolo, dar nu înţeleg faptul că dacă ajung la terapie, situaţia e gravă, nu că se face ceva acolo.”

Beatrice Mahler, managerul Institutului Marius Nasta: „Frica este principalul sentiment care domină intrarea în terapia intensivă şi faptul că ei consideră că intrarea în ATI înseamnă finalul vieţii. Ce înseamnă să atragă atenţia şi e foarte important să subliniem e că ATI sau isia în ATI într-un moment cât mai aproape de momentul deteriorării stării face diferenţa între viaţă şi moarte.''

În momentul în care un pacient Covid în stare critică scrie negru pe alb că refuză transferul la terapie intensivă, deşi ar avea nevoie de asta, înseamnă că renunţă la 30% din şansele de supravieţuire. Pentru un pacient Covid care ar trebui intubat şansele la terapie intensivă ar fi de 3%, însă dacă nu ar accepta acest lucru ar muri, iar procentul e de 100%. Aşadar, nu ne rămâne decât să avem încredere în acest sistem medical românesc, căptuşit cu multe probleme, însă toţi aceşti oameni în combinezoane luptă de doi ani cot la cot cu noi să supravieţuim şi să ne facem bine.

O doamnă, după zile grele, le mulţumeşte medicilor.

Femeie: „A ţinut Dumnezeu cu mine, Medicii m-au făcut aşa cum sunt, să vă dea Dumnezeu sănătate că m-aţi pus pe picioare.''