Cum construim încrederea copilului la început de an școlar. „Să vorbim de la om la om”

La început de an școlar, este un moment perfect să discutați cu cel mic despre adaptare.

Ce poate să facă părintele? `Mă bucur să fiu cu tine!", „Mă bucur când mă uit la tine". Manifestarea bucuriei față de existența copilului devine cel mai mare ajutor pentru psihicul acestuia. Explicăm mai jos.

Mariana Demeter, psiholog clinician: „În primii ani de școală, e important să avem atâta empatie față de copil, încât el să vină să ne povestească orice. Și să-l învățăm să vorbească despre el, pentru că el are tendința să vorbească despre alții, cum ar fi: 'Ai văzut ce a făcut Ana, Alina'. Dar noi să-l întrebăm: 'Dar tu cum te-ai simțit atunci?' 00:12:00. Dacă avem această relație, această conexiune permanentă, atunci vom identifica imediat dacă există vreo schimbare negativă în comportamentul sau starea lui emoțională”.

„Tu cum te-ai simțit?” este întrebarea perfectă legată de școală. Ce altceva mai poate face părintele? Spuneți-i clar: „Mă bucur să fiu cu tine!”, „Mă bucur de tine!” – și așteptați reacția.

Evitați întrebările care provoacă anxietate și lipsă de încredere în propria persoană, cum ar fi: „Ce ai făcut azi la școală?” (spus obsesiv), „Ce notă ai luat?”, „Ce notă au luat ceilalți?”.

Elena Brănaru, medic primar psihiatrie pediatrică: 
„Un copil, dacă este trist, nefericit, dacă are performanțe slabe la școală, ar fi bine să întrebi pe cineva de specialitate, nu să-l consideri incapabil sau prost pentru că nu are rezultate bune. E foarte important 

Iar la școală, evaluarea corectă se facesă vorbim de la om la om, nu de la imagine la imagine.” în raport cu propria persoană. La începutul anului școlar, copilul este la un anumit nivel. Și, în raport cu acel început, vor fi evaluate progresele doar în raport cu el. Aceasta înseamnă motivație și construirea încrederii în sine.

Ovidiu Panisoară, Facultatea de Psihologie: „Dacă compar elevii între ei într-o clasă, deja am o problemă! Comparația socială – capra vecinului – este o problemă pe care societatea românească o învață din familie: trebuie să fii mai frumos decât celălalt, nu să fii bogat, ci mai bogat decât altul – o comparație păguboasă! Ajungem să avem un nivel alarmant de creștere a depresiei. Nu ar trebui să mă intereseze nivelul clasei; eu am obținut o notă pentru ceea ce pot eu, în raport cu mine însumi!”.

Altfel, copilul se va raporta permanent la exterior, la alții, și va apărea neliniștea – prima cărămidă a bolilor numite tulburare de anxietate și depresie.