Peisajele naturale reduc durerea. Un studiu medical arată cum este posibil

Beneficiile naturii pentru sănătate şi în special gestionarea durerii au făcut obiectul a numeroase cercetări.

În urmă cu peste 40 de ani, un studiu de pionierat al americanului Roger Ulrich a arătat că pacienţii din spital foloseau mai puţine analgezice şi s-au recuperat mult mai repede atunci când ferestrele lor dădeau spre un spaţiu verde, mai degrabă decât spre un zid de caramidă.

Dar "până acum, motivele care stau la baza acestui efect au fost puţin clare", notează într-un comunicat Max Steininger, cercetător la Universitatea din Viena şi autorul principal al studiului publicat joi în Nature Communications.

În cauză, aspectul subiectiv atât al naturii, cât şi al durerii. Este natura liniştitoare sau efectul placebo indus de presupusele sale beneficii? Sau faptul că preferăm să privim peisaje pe care le percepem ca fiind frumoase? Dacă nu peisajele naturale au redus durerea, ci mediile urbane care o sporesc?

O altă dificultate: mecanismele complexe legate de gestionarea durerii de către creier.

Anumite zone sunt implicate în percepţia durerii, "nocicepţia". Ele permit unui individ să identifice originea unui stimul dureros din organism, intensitatea acestuia şi tipul de durere percepută.

Cum a decurs studiul care a demonstrat că efectul de calmare adus de natură este real

Dar reacţia la aceste informaţii, precum sentimentul de nemulţumire faţă de stimul, înclinaţia de a adopta comportamente de protecţie sau reglarea afectelor legate de durere este gestionată în alte zone ale creierului, precum cortexul prefrontal.

Autorii studiului au căutat să afle în ce măsură aceste zone diferite au fost afectate de expunerea la peisaje naturale, urbane şi interioare. Pentru a face acest lucru, ei au înregistrat activitatea cerebrală a unui grup de 49 de voluntari folosind un scaner IRMf (Imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională).

Subiecţii au privit diferite imagini în timp ce primeau o serie de şocuri electrice mai mult sau mai puţin dureroase pe dosul mâinii stângi.

Prima scenă a reprezentat un peisaj natural, un lac înconjurat de copaci care se mişcau în vânt, totul însoţit de muzică de fundal care simula sunetul frunzelor şi cântecul păsărilor.

Într-o secundă, au fost adăugate elemente urbane (clădiri, bănci, alee) iar fondul sonor a fost înlocuit cu zgomote tipice ale unui oraş.

Volumul şi compoziţia celor două imagini au fost calibrate pentru a induce o atracţie estetică similară participanţilor.

Peisajul natural nu este doar un efect placebo

În cele din urmă, un al treilea vizual a reprezentat un interior: un birou cu un computer, mobilier şi un ventilator, din nou însoţit de sunete corespunzătoare.

Nu numai că participanţii au declarat că au simţit mai puţină durere atunci când priveau peisajul natural, dar scanările au arătat şi o diferenţă în răspunsurile cerebrale.

"Studiul nostru este primul care oferă dovezi că acesta nu este doar un efect placebo", a subliniat Steininger.

Mai exact, expunerea la natură a scăzut răspunsul în zonele implicate în nocicepţie, în timp ce zonele asociate cu reglarea durerii nu au fost afectate semnificativ.

Pentru autori, aceste rezultate ar putea fi explicate prin faptul că mediile naturale conţin elemente care captivează atenţia omului într-un mod unic şi fără efort, deturnând atenţia de la senzaţia de durere, o teză cunoscută sub numele de "teoria restabilirii atenţiei" în psihologie.